Practicata initial in templele Budiste, Ceremonia Ceaiului s-a format absorbind principii si comportamente provenite din practica budismului Zen. Practica ascetica, cautarea neincetata pentru realizarea completa si existentiala a lucrurilor „in Sinea lor Adevarata”, intr-un salt calitativ abrupt si instantaneu, devine o dimensiune marcanta a ceremoniei. Poate cea mai importanta.
Preluata de curtea regala si de aristocratie, Ceremonia Ceaiului si-a cultivat si dezvoltat dimensiunea artistica, cultul frumosului, al admirarii naturii. In palatele regentilor si ale nobililor s-a intalnit cu poezia si sensibilitatea specifica a japonezului pentru natura, pentru efemerul si specificul sezonal, pentru specificul local. S-a intalnit cu caligrafia, aranjatul florilor, arta poetica, admirarea rasinilor parfumate - toate o asteptare fireasca din partea membrilor aritocratiei: aprecierea si respectul pentru frumos.
Ceremonia Ceaiului contine fara doar si poate aspecte complexe legate de amuzamentul social, de ospitalitate, de conversatie elocventa, de stimulare si excitare a tuturor simturilor caci la urma urmelor, traim prin intermediul lor. Sub influenta conceptelor Confucianiste, societatea japoneza functiona dupa reguli stricte de eticheta etica, estetica si comportamentala. Comportamentul adecvat, regulile de bune maniere erau o necesitate vitala pentru identificarea, recunoasterea, diferentierea si acceptarea membrilor din anturajul regal si din randurile aristocratiei.
Iata deci patru aspecte, patru dimensiuni care se impletesc si se influenteaza organic de-a lungul evolutiei istorice a Ceremoniei Ceaiului: practica ascetica, manifestarea artistica, eticheta si normativul in comportament si amuzamentul social. Intre aceste patru manifestari exista paralelisme, similaritati, exista antagonism, atractii si respingeri. Mentinerea unui echilibru sanatos este responsabilitatea maestrilor de ceai. Interactiunea dintre aceste forte da vigoare, viata si sens ceremoniei. In acealsi timp o pot transforma fie intr-o aberatie, o farsa, o simpla scuza pentru amuzament social, sau intr-un act sublim de realizare a potentialului spiritualitatii umane, a minunii de a fi impreuna in aceasta viata, de a ne intelege rostul si locul.
Totul depinde de sinceritatea si profunzimea cu care participantii inteleg valorile spirituale umane ascunse in spatele a patru concept, concepte care demonstreaza legatura organica dintre ceremonie si Zen: Armonia, Respectul sau Reverenta, Puritatea si Linistea interioara.
Wa [和] - Armonia este un concept recunoscut, inteles si folosit in invataturile taoiste, unde se subliniaza necesitatea mentinerii unei relatii cu Natura, cu Universul, care sa nu fie nociva, ci, dimpotriva, sa sustina sensul vietii. Spiritul Ceremoniei Ceaiului este un spirit al solitudinii. Camera de ceai este rezervata maestrului, singur in meditatie, formand o unitate cu incaperea, o singura entitate. Cand o a doua persoana intra, cand Ceremonia Ceaiului incepe, aceasta unitate este distrusa in mod inevitabil. Dualismul se instaleaza. Camera de ceai, Chashitsu, este inconjurata de reguli si norme care cer ca pacea si linistea initiala, armonia originara sa fie restaurate. Acesta est rolul important al gazdei si oaspetilor in interactiunea lor – re-crearea armoniei.
Kei [敬] – Respectul sau Reverenta formeaza la origine un sentiment religios: o emotie interioara, un sentiment dirijat catre o entitate reala sau imaginara, intuita ca superioara noua. Acest sentiment este eventual transferat catre semenii nostri, catre dimensiunea sociala si foarte repede poate degenera in formalism si intr-un model comportamental golit de natura directa si completa a sentimentului religios. Atmosfera de armonie a camerei de ceai obliga la regasirea sentimentului originar de respect.
In linistea camerei de ceai ne dam seama de limitarile noastre fizice, intelectuale, morale si spirituale. Langa noi inca o fiinta umana, cuprinsa de aceleasi sentimente. Doua emotii fundamentale: empatia si rezultatul ei, compasiunea – cele mai dificile si profunde emotii pentru fiinta sociala. Momentul in care devenim una cu aceste emotii, ce ajung sa se manifeste in mod real, neconstientizat si necontrolat, este momentul cand putem manifesta adevaratul respect pentru tot ceea ce ne inconjoara.
Sei [清] – Puritatea este un element indispensabil culturii japoneze. Stramosii nu pot fi contactati fara a fi pur. Zeii vor rejecta invocarea daca vine de la o sursa impura. Si in mod pragmatic, daca simturile nu sunt pure ne vor insela in perceptiile pe care ni le ofera. Nu este deloc surprinzator ca purificarea se regaseste ca element central in Ceremonia Ceaiului, constituind intr-un fel „spiritul artei ceaiului”. Purificam exteriorul, mediul care ne inconjoara, si purificam interiorul – ne purificam pe noi insine. Chashitsu – coliba de paie si lut in care are loc ceremonia - este un spatiu sacru, purificat spiritual si fizic printr-o curatenie absoluta. In timpul ceremoniei, toate simturile noastre sunt purificate: privind la caligrafia din altar si la florile din vaza, ne purificam vederea; ascultand sunetul apei care fierbe, susurul apei care curge la sipotul de afara sau sunetul stropilor de ploaie de pe acoperis, ne purificam auzul; atingand obiectele pentru pregatitul ceaiului, ne purificam atingerea; inspirarea miresmelor rasinilor mirositoare ne purifica mirosul; sorbind ceaiul verde, ne purificam gustul. Cand simturile sunt purificate, mintea, abilitatile cognitive, perceptia se purifica si ele.
Jaku [寂] – Linistea interioara
Cand mainile sunt spalate si gura este clatita cu apa curata, teishu – gazda care prepara ceaiul - este considerat purificat si poate intra in camera de ceai. Dar acest gen de purificare nu aduce neaparat linistea interioara. Caci linistea interioara, asa cum ii este numele, vine din interior. Cand toata gradina este udata si purificata, cand toate obiectele sunt curatate si asezate dupa reguli stabilite in pozitii care incurajeaza si subliniaza legatura cu ordinea pre-existenta in natura, cand rasinile mirositoare binecuvanteaza Chashitsu – camera de ceai, care devine un microcosmos echilibrat si plin de pace, cand toate aceste lucruri se manifesta, spiritul maestrului de ceai inca mai poate calatori nelinistit sau neatent undeva departe. Cand cea mai importanta calitate spirituala lipseste, cand linistea interioara nu se manifesta, arta ceaiului se transforma intr-o farsa. Pentru a obtine linistea interioara, maestrul de ceai are de rezolvat o dicotomie inevitabila. Sa o privim drept in fata.
Ceremonia Ceaiului este un rai al emotiilor artistice, al valorilor si simbolismului estetic. Bineinteles, tocmai in acest rai gasim unul dintre principiile care defines adevarata stare mentala a maestrului de ceai: „Byōjōshin, kore Dō” – singura Cale este Calea unui Act Natural, fara constiinta artistica. Cum fara constiinta artistica? Ce este un act fara constiinta artistica? Nu suntem tocmai in raiul extazului estetic si al aprecierii artistice?
Ceremonia Ceaiului este simplitatea absoluta: faci focul, fierbi apa, faci ceaiul si il oferi in numele lui Buda. Nimic mai mult. Nici-un fel de alte consideratii lumesti nu trebuie si de fapt nu pot sa existe. Caci ceea ce urmareste calugarul budist este manifestarea mintii si inimii pure, dincolo de dilema dualismului subiect – obiect. Cand fenomene ca ideea de ceremonie, eticheta, formalismul, consideratia artistica, placerea sociala, obiectivul politic se strecoara in camera de ceai, ceea ce rezulta este un grup de oameni nefericiti, care dau vina unii pe altii, cuprinsi de invidie, frica, nesiguranta, plictiseala, oboseala, oameni ca toti oamenii. Adio liniste interioara - Ceremonia Ceaiului esueaza.
Intuitiv, spiritul poetic japonez a perceput un concept practic imposibil de definit in cuvinte. Lumea a persistat si astfel au aparut cuvintele Wabi si Sabi. Pe scurt, Wabi este o aluzie la identificarea morala cu imperfectiunea si restrictiile naturale, cu faptul ca nu toate dorintele pot fi realizate, acceptarea cu impacare si nu cu resemnare a acestei realitati implacabile si in acest sens unica si minunata. Lucrurile sunt asa cum sunt. Nu se poate altfel. Persoanele care descopera Wabi, care simt Wabi in sangele ce aduce viata in venele spatiului lor moral, se elibereaza de frica, de lacomie, de ura, de furie, de neliniste. Cand aceasta stare este atinsa, maestrul de ceai poate fi artist fara sa aiba constiinta ca face un act artistic, poate sa absoarba frumusetea sau sa o creeze fara sa aiba constiinta ca participa la un act estetic in care exista interactiune intre subiect si obiect. In aceste momente, fiecare actiune, fiecare gest sunt purificate de deformarile create fie de neglijenta fie de lipsa de naturalete provenita din incercarea de a crea un act teatral, un act frumos. Subiectul si Obiectul devin una, fara constiinta acestei uniuni.
Iata ca acum putem intelege ca „linistea interioara” este starea in care se poate realiza o contemplare estetica a bucuriei generate atunci cand „strictul necesar” nu mai reprezinta o restrictie, ci un minimalism firesc al Naturii. Aceasta stare este realizata indirect in momentul in care toate barierele ego-ului cad si sinceritatea permite realizarea a ceva in Natura, ceva pe care il numim Wabi sau Sabi.
Un articol semnat Gabriel Soga Caciula, maestru de ceai in traditia japoneza Urasenke si preda la o scoala din din Bruxelles, Belgia. A studiat Chado in Japonia si New York timp de peste 20 de ani si s-a initiat in ceremonia ceiului si Certificatul Jokyoku in timp ce a studiat sub indrumarea lui Duane Feasel sensei.
Gabriel va sustine o prezentare despre Chado in cadrul evenimentului Traind in ZEN (14-15 decembrie, Muzeul National de Arta - sala Auditorium).
Citeste si:
Chanoyū Ceremonia Japoneza a Ceaiului (partea I): o introducere, de Gabriel Sōga Caciula
Comentarii