Să fii sănătos mintal nu înseamnă neapărat că o să te simți bine. Suferința este inerentă condiției umane și cu siguranță este prezentă când ești un adolescent care se confruntă cu provocările și dezamăgirile ce fac parte din maturizare. Când adolescenții se supără, scopul nostru ar trebui să fie să îi ajutăm să își gestioneze bine emoțiile. Termenul folosit de psihologi pentru gestionarea ideală a sentimentelor este reglarea emoției. Sunt foarte multe cercetări în spatele acestui concept, dar pot fi împărțite în două categorii de bază:

1. Obținerea unui sentiment de alinare după niște emoții perturbatoare prin găsirea unor modalități sănătoase de a le exprima și

2. Când este nevoie, luarea unei pauze de la emoțiile nedorite folosind tactici sănătoase pentru a le ține în frâu.

Nu ne stă în putere să prevenim sau să alungăm rapid suferința psihologică a adolescenților și nici nu ar trebui ca acesta să fie scopul nostru. Totuși, putem și ar trebui să ne ajutăm adolescenții să dezvolte metode de a-și regla emoțiile, metode care oferă alinare și nu fac rău. Uneori adolescenților le este greu să găsească supape potrivite pentru emoțiile lor, iar alteori emoțiile preiau controlul total și trebuie ținute în frâu. În oricare dintre aceste cazuri, există o nevoie clară și, din fericire, mult spațiu ca adulții să intervină și să ajute.

Înțeleg că acesta poate fi un mod nou și necunoscut de a gândi cum să-i ajutăm pe adolescenți să facă față sentimentelor incomode. Dar adu-ți aminte: ca părinți, nu putem împiedica suferința emoțională a copiilor noștri. Mai degrabă, rolul nostru ar trebui să fie să îi ajutăm să gestioneze disconfortul când acesta apare. Adoptarea unei abordări axate pe gestionarea – nu pe alungarea – sentimentelor nedorite reușește exact ce ar trebui să își propună părinții de adolescenți.

• Ne întărim legăturile cu adolescenții atunci când ajungem să observăm și să admirăm efortul impresionant pe care deja îl fac pentru a-și regla emoțiile.
• Îi echipăm pentru o viață emoțională independentă, ajutându-i să învețe să-și regleze sentimentele în mod eficient. 
• Creăm bazele pentru o viață emoțională bogată, astfel încât să nu trăiască temându-se de sentimentele puternice.

Înțelepciunea tradițională despre beneficiile comunicării verbale a sentimentelor este confirmată științific. Ceea ce ne aduce la un aspect practic al parentingului pentru adolescenți: când ne confruntăm într-adevăr cu tineri care ne spun cât de incomod se simt, trebuie să ne amintim că
descrierile lor privind suferința emoțională – care pot fi vii și disperate – nu le amplifică disconfortul emoțional, ci de obicei îl reduc. Este esențial să ne aducem aminte că, până când adolescenții ne spun că se simt anxioși sau furioși, sau triști, sau orice altă emoție pe care aleg să o verbalizeze, folosesc deja o strategie eficientă pentru a se ajuta să îi facă față.

Este ușor să credem că ascultăm când, de fapt, nu o facem. În loc să ascultăm, adesea așteptăm ca adolescentul să termine de vorbit pentru a-i împărtăși un gând care ne-a trecut prin minte imediat ce a început. Asta nu este ascultare, ci așteptare ca să îți vină rândul. Ca să asculți cu adevărat, imaginează-ți că ești editor la un ziar, iar copilul tău adolescent este unul dintre reporteri, citindu-ți ciorna unui articol despre un profesor enervant sau despre un coleg de clasă pentru care este îngrijorat sau despre o altă știre tulburătoare din ziua respectivă. Iată sarcina ta: imediat ce reporterul ajunge la finalul articolului, tu trebuie să creezi titlul. Cu alte cuvinte, trebuie să reduci o poveste lungă și detaliată la esența sa convingătoare. Este nevoie de un efort serios, dar merită încercarea. 

Nu îți face griji dacă nu îți vine nicio idee pentru titlu, dar încearcă. Acțiunea de a acorda o astfel de atenție poveștii reporterului tău are oricum efecte pozitive. Rar ni se întâmplă să ne folosim toată concentrarea ca să ascultăm ce încearcă altcineva să comunice. Adolescentul va observa, conștient
sau nu, că asculți cu adevărat și se va simți încurajat. Când ne implicăm pe deplin și în același timp ne abținem să insistăm cu soluții, comunicăm fără cuvinte trei informații esențiale:

1. înțelegem suferința lui emoțională și nu ne sperie

2. nu trebuie să se sperie nici el

3. în loc să-l bombardăm cu sugestii pe măsură ce apar problemele, oferim ceva mai util: prezența noastră atentă și stabilă.

Cu cât adolescenții pot fi mai exacți când își verbalizează sentimentele, cu atât le este mai util. Psihologii numesc granularitate emoțională faptul de a face distincții fine între sentimentele individuale, iar cercetările demonstrează că abilitatea de a descrie cu precizie experiențele interioare
este asociată cu o mai bună reglare emoțională și cu o mai bună sănătate mintală în general.

Îmbunătățirea preciziei mărește foarte mult puterea verbalizării sentimentelor. Să spui „Mă simt mâhnit” aduce mai multă alinare decât să spui „Sunt trist”. Iar să remarci „Mă simt ranchiunos pentru ce s-a întâmplat” arată mai multă suferință decât „Sunt furios”.

Deși adesea adolescenții sunt plini de emoții, ei nu știu întotdeauna cum să identifice ceea ce se petrece în interiorul lor și uneori au nevoie de ajutor pentru a ajunge la cea mai exactă descriere. Atunci când le oferim adolescenților termeni mai subtili și mai exacți pentru a-și descrie universul interior, îi sprijinim în două privințe:

• amplificăm alinarea lor prin verbalizarea emoțiilor 
• manifestăm un profund gest de empatie.

Să transformi descrierea vagă a unui zbucium psihic pe care o face un adolescent într-o imagine clară, folosind termeni exacți și corecți, necesită o adevărată investiție emoțională și un înalt nivel de armonizare psihică. Este un grad de devotament pe care majoritatea adolescenților îl consideră foarte reconfortant.