La ce ma refer atunci cand spun ca hrana este informatie? Alimentele pe care le ingeram le spun celulelor noastre cum sa se comporte prin faptul ca schimba modalitatea de actiune a enzimelor din interiorul celulelor. Spre exemplu, zaharul face mult mai mult decat doar sa aduca un aport caloric – sau, mai bine zis, un aport de calorii goale, care nu contin nutrienti. El face ca tot nivelul de glucoza din sange (sau, simplu, glucoza) sa creasca dramatic, ceea ce ne da foarte multa energie pe moment, urmata apoi de o scadere brusca. In plus, glucoza din sange, care atinge cote ridicate dupa ce mancam zahar, se ataseaza de celulele din organism si produce schimbari care incep sa se manifeste la nivelul profund al celulelor, si anume in nucleu, activand genele si determinandu-le sa produca enzime care sporesc nivelul de inflamatie din interiorul celulei.

In stratul profund al fiecarei celule din organism

este inscrisa cartea completa a vietii noastre, codul

nostru genetic. Fiecare celula contine toate genele

noastre in interiorul ei.

 

Pentru a intelege mai usor aceasta idee, ganditi-va la genele dumneavoastra ca la o carte cu foarte, foarte multe capitole. La orice moment dat, se citesc doar anumite capitole din carte. Asadar, in interiorul ficatului, celulele citesc capitolul referitor la ficat; in interiorul limbii, celulele citesc capitolul despre limba, iar in inima, se citeste capitolul despre inima. Genele care codifica informatia citita de celule sunt activate si coordoneaza intreaga activitate a respectivei celule, astfel incat aceasta sa-si indeplineasca in mod corespunzator functia. Unele dintre aceste capitole sunt setate pe modul „deschis” sau „inchis” cand ne aflam in faza de dezvoltare, in uterul mamei (de pilda, capitolele care stabilesc daca o celula va deveni o celula hepatica sau o celula din alcatuirea inimii). Insa, de-a lungul vietii, exista multe capitole din codul nostru genetic care nu au o forma fixa, astfel incat sa poata fi deschise si citite sau inchise si trecute cu vederea. Un exemplu foarte bun in acest sens este modul in care celulele noastre reactioneaza la resveratrol⁽¹⁾. Studiile arata ca atunci cand consumam alimente precum strugurii rosii sau vinul rosu, resveratrolul din ele ajunge la celulele din organism si se duce direct la nucleul celulei, unde activeaza elementul numit „gena longevitatii”, deoarece aceasta fabrica enzime care ajuta celula sa traiasca mai mult. Ne putem imagina aceasta gena ca pe unul dintre capitolele din celula care ar ramane „necitit” in absenta resveratrolului.

Iata de ce spunem ca hrana este informatie – ea poate avea un efect profund asupra activarii sistemului imunitar intr-un sens in care sa il ajute sa functioneze mai bine sau intr-un sens in care poate sustine dezvoltarea afectiunilor autoimune. Revenind la exemplul meu privind consumul de zahar, atunci cand zaharul formeaza legaturi cu suprafata oricarei celule din corp, declanseaza o reactie in lant care transforma enzimele din celula si o determina pe aceasta sa fabrice o varietate de molecule inflamatorii care va pot imbolnavi daca acest proces se desfasoara pe o perioada prea indelungata, de pilda, daca mancati gogosi la micul dejun sau puneti doua lingurite de zahar in cafea, in fiecare zi. Cu toate ca acest proces se produce ori de cate ori consumati zahar, daca va rasfatati doar ocazional, inflamatia dispare rapid si trece neobservata.

Acest concept tine de nutrigenomica, un domeniu de studiu atat de important, incat i s-au dedicat numere intregi din reviste stiintifice. Daca despartim cuvantul in partile componente, putem observa ca este, de fapt, un termen sofisticat, utilizat pentru a desemna ideea ca alimentele pe care le ingeram (nutri-) influenteaza expresia genetica a celulelor noastre (genomica). Acest fenomen se produce prin modul in care hrana determina ce gene de la nivelul celulei sunt activate. Genele directioneaza activitatea enzimelor, iar enzimele determina modul de functionare a celulelor, a tesuturilor sau a organelor. Este foarte frustrant pentru mine ori de cate ori aud pe cineva spunandu-mi ca are un regim alimentar „sanatos”, deoarece consuma zilnic, ca gustare, un pachet de 100 de calorii, alcatuit din prajiturele. Poate ca astfel de diete sunt scazute in calorii si va ajuta sa controlati dimensiunea portiilor, dar ingredientele din care sunt alcatuite si care includ zahar si grasimi trans⁽²⁾, transmit celulelor dumneavoastra informatia de a fabrica molecule inflamatorii si determina organismul sa ia in greutate. Daca mancati, in schimb, un pumn de migdale, grasimile benefice pe care le contin aceste nucifere vor transmite celulelor dumneavoastra comanda de a reduce inflamatia. (E cunoscut faptul ca inflamatia este factorul declansator in cazul tuturor bolilor cronice, inclusiv pentru afectiunile autoimune.)

Toate acestea sunt dovezi care ne arata faptul ca expresia „Esti ceea ce mananci” nu este departe de adevar. Tot ceea ce mancam este digerat si absorbit, iar apoi pluteste in sangele nostru, ajungand, in cele din urma, sa hraneasca fiecare celula din organism. Iata modul in care fiecare celula din corpul nostru este afectata de regimul alimentar. Atunci cand vine vorba de sistemul imunitar, celulele ating si se lovesc de tot ceea ce mancam – iata de ce hrana are o influenta profund semnificativa in cazul oricarui pacient care sufera de o disfunctie imuna.

¹ Substanta cu efect antioxidant, care se gaseste in coaja si semintele de struguri rosii, in mere, prune, fructe de padure sau alune. (N. red.)
² Grasimi artificiale intalnite in alimentele procesate. (N. red.)

Un fragment extras din cartea Planul de recuperare a sistemului imunitar - Un program in 4 pasi recomandat pentru tratarea bolilor autoimune, Susan Blum & Michele Bender, colectia Terapia, coordonata de Andreea Tincea, traducator: Ioana Mihalahe, Editura Herald, 2020.