In deceniul al saptelea al secolului trecut, lumea occidentala a inceput sa manifeste o preocupare tot mai mare pentru samanism, un fenomen putin cunoscut in cercurile largi, singurii care-l studiasera pana atunci fiind antropologii si istoricii religiilor. Termenul saman apare pentru prima oara in Europa in 1697 intr-o carte scrisa de un negustor german, A. Brand, care l-a auzit in Siberia, cuvantul fiind intrat in limba rusa cu cateva decenii mai devreme. Originea cuvantului este in continuare subiect de controverse, unii atribuindu-i origini sanscrite, in vreme ce lingvistii turci considera ca radacina cuvantului este de origine turca si a ajuns prin intermediul indigenilor turcofoni din Siberia meridionala. Lumea occidentala traitoare in vremea amintita mai sus era mai putin preocupata de originea termenului sau de studiile savantilor, pentru ca port-drapelul neo-samanismului era arunci Carlos Castaneda, care pretindea ca a descoperit initierea in teritoriile indienilor din America de Nord, scriind mai multe carti care s-au bucurat de succes editorial, dar doar atat!, ba mai mult a sustinut o teza de doctorat la UCLA, considerata de unii specialisti „o mare prostie” comisa de prestigioasa universitate.

Cuvantul saman este unul specializat si la origine cu o arie localizata, era vorba despre o figura centrala a vietii sociale si religioase a catorva triburi siberiene; cu timpul, termenul de saman a devenit folosit tot mai abundent, utilizat deopotriva de istorici ai religiei si de antropologi si etnologi, cat si de un public avid de senzational, de mister, prea putin preocupat de nuantele cercetarii. Van Gennep il considera „unul dintre cei mai periculosi” termeni, R. Spencer vorbea despre o „capcana semantica”, in vreme ce A. Tokarev scria ca „samanismul a fost si ramane una dintre problemele cele mai dificile de rezolvat din istoria religiilor.” Unul dintre savantii care au studiat samanismul a fost Mircea Eliade, care scria in Istoria credintelor si ideilor religioase ca

„samanul este teolog si demonolog, specialist al

extazului si vindecator, auxiliar al expeditiilor de

vanatoare, protector al comunitatii si al turmelor,

psihopomp si, in anumite societati, erudit si poet. [...]

Dar samanismul, in sensul strict al cuvantului, domina

mai ales in Asia Centrala si Septentrionala si in

regiunile arctice.”

Despre puterile samanului, istoricul religiilor afirma ca ele sunt rezultat al experientelor sale initiatice, vin din intelegerea sufletului omenesc, din vocatia spontana, dar este recunoscut ca atare doar prin instruirea de ordin extatic si prin instruirea traditionala, care transforma omul profan intr-o noua personalitate. Prin aceasta samanul poate implini principala sa menire, aceea de vindecator al sufletului pe care o face prin coborarea verticala sau orizontala:

„Samanul intreprinde calatoria extatica intai in sens

orizontal – ca sa se asigure ca sufletul nu s-a «ratacit»

undeva in regiuni vecine sau indepartate – si apoi

coboara in Infern, identifica spiritul rau care il tine

captiv si il smulge din captivitatea acestuia.”

Astazi tot mai multi istorici ai religiilor afirma ca samanismul nu este o religie in intelesul adevarat al cuvantului, ci un ansamblu de metode extatice prin care se obtine comunicarea cu universul paralel al spiritelor, putandu-se obtine astfel influenta benefica a acestora in viata oamenilor. Mircea Eliade spunea despre «miracolele» samanice ca „stimuleaza si hranesc si imaginatia, fac sa cada barierele dintre vis si realitatea imediata, deschid ferestre catre lumile in care salasluiesc zeii, mortii si spiritele.” Din ratiuni ideologice, in Romania, pana in 1990, s-a vorbit putin despre samanism, acesta fiind asociat cu viata spirituala a popoarelor primitive. In incercarea de a recupera traditiile spirituale de pretutindeni, Editura Herald a initiat traducerea si publicarea unor lucrari lamuritoare despre acest fenomen in cadrul colectiei „Samanism”; amintim cateva dintre acestea: M.B. Kenin-Lopsan, Samanii din Tuna. O cercetare asupra samanismului siberian; Octavian Simu, Samanismul. O calatorie intre doua lumi; Maria Antonina Czaplicka, Samanism in Siberia. Traditii, ceremonii si ritualuri arhaice; Michael Harner, Calea samanului. Un ghid pentru putere si vindecare. Acestora li s-a adaugat recent o noua aparitie editoriala: Samanul din Nord. Practici spirituale din vechea traditie nordica, de Evelyn C. Rysdyk, traducere din limba engleza de Ana-Luiza Marc, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Samanism”, 2019, 320 p.

Evelin C. Rysdyk se prezinta drept saman mentor/vindecator si a adunat in cartile sale mai bine de 25 de ani de practici spirituale samanice, timp in care a lucrat cu samani din Siberia, Asia Centrala, muntii Anzi, muntii Himalaya, Europa de Nord. Nascuta in Lumea Noua, Evelyn C. Rysdyk provine dintr-o familie in care se amesteca stramosi englezi, olandezi, germani si norvegieni. Povestile spuse de bunicii norvegieni, limba norvegiana vorbita de acestia au apropiat-o pe Evelyn C. Rysdyk de formele stravechi ale practicilor magice ale Nordului si de aceea ne invita sa privim aceasta carte ca pe „o cale de recuperare a felului in care stramosii nostri se intelegeau atat pe sine, cat si natura si cosmosul.” Ce-i deosebeste pe samani de restul indivizilor? Capacitatea de a intra si trai starea de transa, extatica, incercarea de trece granita realitatii fizice, comunicarea cu fiintele numinoase care insufletesc natura, practicarea calatoriei samanice, cufundarea in lumea spiritelor, interactiunea cu natura.

„Samanii considera ca omul traieste in unitate cu tot

ceea ce exista. Aceasta legatura profunda cu celelalte

fiinte ne permite sa respectam forma fizica a tot ce exista

si sa ne imbogatim reciproc din intelepciunea celuilalt.

In samanism, barierele iluzorii ridicate de paradigma

culturilor vestice intre om si natura sunt zdrobite, astfel

incat ne putem raporta din nou la lume in felul in care o

faceau stramosii nostri samani”

Evelyn C. Rysdyk

In cartea sa sunt prezente mai putine teorii si mai multe aspecte ale practicii samanice, autoarea fiind ea insasi saman, om care traieste in armonie cu energiile ancestrale; totodata Evelyn C. Rysdyk ne introduce in universul samanic din Nord, ne vorbeste despre primii samani, despre zeita Freyja,

„zeita iubirii, a frumusetii, a sexualitatii, a razboiului, a

mortii, a vindecarii, a magiei si a profetiilor. [...] In rolul

de Zeita Mama si de Primul Saman, Freyja raspundea

de ciclurile sezoniere, de succesiunea vietii, a mortii si

reinvierii, precum si de interactiunea armonioasa dintre

natura si elementele primordiale.”

 

 

Intermediari intre lumea obisnuita si entitati din alte taramuri, samanii au cultivat si perpetuat in timp practici care s-au pastrat pana in vremurile moderne. Saga islandezilor a consemnat un astfel de ritual, numit seidr, ritual samanic practicat indeosebi de femei trecute de varsta fertilitatii, care detineau o pozitie sociala unica si indeplineau sarcini in afara modului de viata obisnuit. Evelyn C. Rysdyk analizeaza in detaliu ritualul seidr, pastrat din epoca vikinga, folosit in timpurile moderne in nordul Europei si in America de Nord, introducand cititorul in straturile profunde ale unei calatorii samanice ca metoda de explorare a taramurilor ascunse care se afla dincolo de limita simturilor si perceptiilor obisnuite.