Anxietatea, lipsa de incredere in sine, capacitatea diminuata de a face fata dificultatilor, furia, adictiile, sunt cateva dintr-o lunga lista de probleme pe care multi adulti le duc cu ei din copilarie din relatia cu parintii. Cand nu sunt vindecate, traumele din copilarie ne impiedica sa ne iubim pe noi insine si pe cei din jur, sa evoluam si sa fim fericiti. 

Sabina Strugariu (psihoterapeut integrativ) discuta despre consecintele pe termen lung
pe care abuzul din copilarie le are asupra trupului victimelor, abordand notiuni precum, mecanismele psihopatologice ale atasamentului, legatura dintre boala si experientele adverse din copilarie, noțiunea de pedagogie neagra.

Noi ca adulti trebuie sa ne crestem constientizarea

si modul in care putem sa ne raportam la noi,

la parintii nostri si la copilul nostru interior,

nu pentru ca parintii ar fi facut ceva rau, ci pentru

ca acestia au trecut la un moment dat prin situatii

similare. Nu putem sa ne intoarcem in timp, nici

nu putem sa ii schimbam pe parintii nostri, putem

doar sa devenim mai constienti, astfel incat sa

observam care ne sunt nevoile si pe care dintre

acestea parintii nostri nu au putut, nu au stiut cum,

nu ar fi reusit sa le implineasca, pentru ca nici ei la

randul lor nu si le-au implinit.

 

Ce putem noi sa facem ca adulti? Cum putem acum

sa ii dam copilului nostru interior prin relatiile pe

care le avem, prin situatiile la care ne expunem,

experiente reparatorii care sa vina si sa implineasca

nevoile, astfel incat sa nu ducem mai departe,

sa nu perpetuam comportamentul. De altfel

Alice Miller discuta despre gradul de

inconstienta, acuzându-i pe parintii care nu

sunt dispusi sa se uite la ei insisi.