Oamenii spun că este dificil să practici Zen, însă există o neînţelegere în ceea ce priveşte motivul pentru care e aşa. Nu este dificil din cauză că e greu să stai cu picioarele încrucişate, sau este anevoios să dobândeşti iluminarea. Este dificil din cauză că e greu să ne păstrăm mintea pură, să ne menţinem practica pură, în sensul fundamental al acesteia. 

În Japonia avem expresia shoshin, care se traduce prin „mintea începătorului”. Scopul permanent al practicii este acela de a ne păstra această minte a începătorului. De exemplu, dacă recitaţi Prajna Paramita Sutra doar o singură dată, rostirea ei poate să fie foarte bună. Însă ce se va întâmpla dacă o veţi recita de două ori, de trei ori, de patru ori, de mai multe ori? Cu foarte mare uşurinţă veţi pierde atitudinea pe care o aveaţi la început faţă de ea. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu celelalte aspecte ale practicii voastre Zen. Pentru o perioadă vă veţi păstra această minte a începătorului însă, dacă veţi continua să practicaţi un an, doi, trei sau mai mulţi, chiar de veţi evolua într-un fel sau altul, există pericolul să pierdeţi infinita semnificaţie a minţii originare.

Pentru practicanţii de Zen, lucrul cel mai important este de a nu fi dualişti. „Mintea originară” include totul. Este mereu bogată şi suficientă în sine. Iar voi nu trebuie să vă pierdeţi această stare a minţii care este suficientă în sine însăşi. Acest lucru nu înseamnă că mintea vă este închisă, din contră, mintea voastră trebuie să fie goală, să fie o minte mereu gata. Dacă mintea vă e goală, va fi gata pentru orice, va fi deschisă pentru tot.

În mintea începătorului există o multitudine de posibilităţi, însă în cea a expertului nu există decât foarte puţine.

Dacă discriminaţi prea mult, vă limitaţi pe voi înşivă. Dacă sunteţi prea pretenţioşi sau prea lacomi, mintea voastră nu vă este bogată şi suficientă în ea însăşi. Dacă pierdem această minte originară, suficientă sieşi, înseamnă că vom pierde toate preceptele. Atunci când mintea voastră devine prea complicată, când doriţi ceva, în cele din urmă vă veţi încălca preceptele: să nu minţi, să nu furi, să nu ucizi, să nu fii imoral etc. Dar dacă veţi păstra mintea originară, preceptele se vor respecta de la sine.

În mintea începătorului nu există gândul „Am realizat ceva.” Toate gândurile care se rotesc în jurul sinelui limitează mintea noastră cea vastă. Când nu avem gânduri despre realizare sau despre sine, înseamnă că suntem nişte veritabili începători, şi atunci cu siguranţă vom putea învăţa ceva. Mintea începătorului este mintea compasiunii. Când mintea ne este compasională, ea devine nelimitată. Dogen-zenji, fondatorul şcolii noastre, sublinia necontenit cât de important este să trezim această infinită minte originară pe care o avem. Astfel, vom fi cu adevărat noi înşine, vom fi plini de înţelegere faţă de toate fiinţele şi vom putea practica cu adevărat.

Ca urmare, lucrul cel mai dificil este cel de a ne păstra întotdeauna această minte a începătorului. Nu este necesar să avem o cunoaştere aprofundată a Zen-ului. Chiar dacă citiţi multă literatură Zen, trebuie să citiţi fiecare frază cu o minte proaspătă. Nu trebuie să spuneţi „Eu ştiu ce e aia Zen” sau „Am atins iluminarea”. Acest secret este valabil pentru toate artele: să fii mereu un începător. Trebuie să fiţi foarte, foarte atenţi în privinţa acestui lucru. Dacă începeţi să practicaţi zazen-ul, o să începeţi să apreciaţi mintea începătorului. Acesta este secretul practicii Zen.