Alchimia, dincolo de zgura de neintelegeri care a acoperit-o de multe ori, ramane arta de a cauta pretioasa Piatra Filosofala. Oricine va avea curiozitatea sa se apropie de un text alchimic nu va uita niciodata indemnul adresat cititorilor in La Turbe des Philosophes: „Ei trebuie sa ne inteleaga intentia si sa nu se lege de cuvinte”. 

De ce? Pentru ca sensul comun pe care il atribuie cititorul nedeprins cu procedeele alchimice nu se suprapune cu intelesurile Marii Opere care sunt stiute doar de cei care continua creatia, dar intr-un sens doar de ei stiut. Este unul dintre motivele pentru care alchimia a fost privita cu superficialitate, respinsa de multe ori ca fiind o disciplina obscura. Martin Luther spunea ca adevarata arta a alchimiei este filosofia; ii placea alchimia pentru ca „te invata sa separi, sa topesti, sa rafinezi metalele, sa distilezi si sa sublimezi plantele, radacinile si atatea corpuri; dar imi place, de asemenea, pentru alegoriile si simbolurile ascunse, care sunt foarte frumoase, indeosebi aceasta figurare a Judecatii de apoi si invierea mortilor. Intre reverii domestice, seductii diabolice si fulgerari apocaliptice nu este niciun loc in cultura moderna pentru aceasta stranie maniera de a filosofa?”, se intreaba Françoise Bonardel, unul dintre cei mai buni cunoscatori contemporani ai fenomenului alchimic.

Cum sa ne apropiem de alchimie fara a-i citi cartile definitorii?

Editura Herald a asumat de mai multi ani misiunea de a traduce in limba romana cartile fundamentale de alchimie; este suficient sa amintim aici cativa autori: Michael Maier, John Dee, Nicolas Flamel, Paracelsus, Cornelius Agrippa von Nettesheim, Johann Valentin Andreae. De curand acestora li s-a alaturat o lucrare mult citata, dar pana acum netradusa in limba romana: Basile Valentin, Cele 12 chei ale filosofiei, colectia Quinta Essentia, 2015, traducere din limba franceza si ingrijire editie - Gabriela Nica si Marius Cristian Ene, 160 p.

Cine este Basile Valentin, prezentat pe coperta drept „calugar al Ordinului Sfantului Benedict”?

Este un calugar si alchimist legendar, nascut la 1394 la Mayenne, in vestul Frantei; a intrat in ordinul benedictinilor si a ajuns staret la abatia Sfantul Petru din Erfurt. A facut dupa obiceiul vremii drumul la Compostella, apoi a inceput sa-si scrie opera alchimica, fiind vazut ca un precursor al lui Paracelsus. Legenda spune ca manuscrisele sale au fost regasite in biserica din Erfurt dupa ce o coloana a fost sfaramata de un fulger; scrierile sale au fost tiparite tarziu, in 1602, ceea ce accentueaza legenda, il transforma in personaj mitic, iar uneori operele sale sunt privite ca fiind posterioare lui...Paracelsus.

Basile Valentin s-a impus prin lucrarile sale (Carul triumfal al antimoniului, Haliographia, Apocalypsis chimica, Cele 12 chei ale filosofiei) ca unul dintre cei mai reputati si cunoscuti autori de scrieri alchimice. Insusi numele sau este alegoric, Basile face aluzie la Basileus, care inseamna imparat bizantin, iar Valentin inseamna puternic. In scrierile sale este exprimata in toata amploarea conceptia gnostica despre alchimie. Intr-un text scris de Emile Gilbert si aparut in 1886, citat de traducatorii romani in prefata la recenta carte, sunt elogiate lucrarile lui Basile Valentin care a revolutionat rutina medicinei si a farmaciei; fie ca Basile e un nume sau un pseudonim, autorul trebuie plasat fara nici o ezitare printre oamenii care au lucrat pentru dezvoltarea si maretia stiintei.

Una dintre vechile si constantele acuzatii aduse alchimiei este limbajul obscur, dorinta vadita de a tainui ceea ce nu trebuie divulgat si rostit multimii.

In cuvantul inainte la „Prima carte a claviculei pietrei pretioase a vechilor filosofi”, Basile Valentin sustine ca multi se prefac ca ar putea sa cunoasca Piatra, dar ca „Dumnezeu nu a transmis decat la foarte putini cunoasterea acestei operatiuni, si mai ales celor care urasc minciuna, care imbratiseaza intotdeauna adevarul si care se dedica artelor si stiintelor, si mai ales acelora care il iubesc mult si care ii cer acest dar pretios cu multa ardoare si rugaciuni.” El ii indeamna pe cei ce vor sa se apropie de tainele alchimiei sa urmeze neabatut ratiunea si sa-i citeasca pe cei din vechime, caci „un spirit nehotarat nu are nici o baza stabila si ca un Arhitect usuratic va intampina mari greutati cand va incerca sa construiasca un edificiu puternic si trainic.” Filosofii, si in egala masura alchimistii, nu exprima adevaratul sens al gandurilor lor in limba vulgara si nu trebuie interpretati folosind termeni care exprima lucruri comune.

Ei vorbesc prin enigme, metafore, alegorii, fabule, similitudini.

Un adept al chimiei va explica operatiile filosofice in termeni preluati din chimia vulgara si va vorbi despre distilari, sublimari, calcinari; un om al Bisericii va vorbi in termeni de morala asa cum o face Basile Valentin in unele lucrari ale sale, cum ar fi Azoth ou le moyen de faire l'Or caché des philosophes. Ei vorbesc atat de obscur, in termeni atit de diferiti, in stiluri atat de variate, incat de multe ori si un filosof ar fi in dificultate in a-l explica pe celalalt.

Cele 12 chei sunt tot atatea cai alegorice, metaforice care trebuie urmate pentru a crea piatra filosofala.

Basile Valentin isi indruma potentialul discipol dezvaluindu-i tainele procedeelor alchimice, etapele, preparativele fara care nu poate fi vorba de izbanda operatiei alchimice. Pregatirea materiei prime este prima etapa, indispensabila in reusita ulterioara. Basile Valentin descrie aceste preparative intr-un limbaj alegoric, de neinteles pentru cei nefamiliarizati cu invatatura ascunsa:

„Arunca-i (lupului-n.n.) corpul Regelui, astfel incat sa se sature din acesta, iar dupa ce va fi mancat [acest corp], arunca-l intr-un foc mare, care sa il arda in intregime, iar Regele va fi salvat. Dupa ce vei fi facut acest lucru de trei ori, Leul il va fi invins cu totul pe Lup, iar Lupul nu va mai putea sa manance deloc din Rege, astfel ca materia noastra va fi pregatita si vom fi gata sa incepem opera.”

Opera care trece prin „solve et coagula”, procedeul amesctecarii sulfului inflacarat cu apa pentru ca magisteriul sa dobandeasca lumina intregii intelepciuni. Opera alchimica ajunge la intoarcerea carnii in pamqnt de unde sub influenta Cerurilor apare o noua samqnta, alinarea naturii fiind ascunsa in pamqnt; este aici alegoria clasica a apropierii alchimiei de gnoza crestina.

„Din cenusa si din nisipul fierte in foc un sticlar poate sa faca sticla de o culoare asemanatoare cu aceea a pietrelor pretioase, iar aceasta va fi considerata cenusa; ignorantul socoteste ca acolo se afla o mare perfectiune, dar nu si omul invatat, cu atat mai mult cu cat acesta s-a obisnuit cu astfel de lucruri datorita unei cunoasteri si unei experiente indelungate.”

Prin cuvintele cenusa, nisip, fierbere, Basile Valentin rezuma intreaga opera. Cu a cincea cheie este vremea pentru Marea Coacere, iar plansa care precede descrierea reprezinta alegoria alamei. Textul este unul despre viata ascunsa in pamant, despre duhul de viata pe care il contine pamantul, despre spiritul care este radacina vietii corpului nostru, despre Mercurul Filosofilor din care se pregateste licoarea artei alchimice. Prin intalnirea femininului cu masculinul acestea devin un corp perfect si implinit, potrivit pentru a zamisli; generarea trebuie supravegheata, trebuie atentie la conjunctia licorilor fizice „caci ploile prea multe nu sunt bune pentru fructele pamantului, in timp ce seceta prea mare le face sa se dezvolte prea repede si apoi sa piara inainte de vreme. Apoi, cand baia a fost pregatita in intregime de catre Neptun, masoara cu mare grija si rabdare apa ta permanenta, si fii cu bagare de seama sa nu gresesti, punand prea multa sau prea putina”, o parabola a greutatii naturii comparata cu greutatea Artei.

Ce aceeasi moderatie trebuie folosit focul pentru a nu deveni daunator si a nu aduce stricaciune; nu este nevoie ca Soarele sa atinga de aproape pamantul cu substanta sa, ci doar sa-i comunice virtutea sa si sa ii ofere puterile sale. Dar pentru generare este nevoie de putrezire, nici o samanta aruncata pe pamant nu incolteste daca mai intai nu putrezeste:

„Orice element este supus nasterii si stricaciunii si acesta este motivul pentru care oricine este dornic de cunoastere trebuie sa stie ca, in fiecare dintre acestea, sunt cuprinse in mod ocult si celelalte trei”.

Evident este vorba despre cele patru elemente (aer, apa, foc si pamant). Urmand procedeele si intelegand succesiunea operatiilor de zamislire prin putrefactie, asa cum ni le prezinta Basile Valentin vom „vedea pamantescul consumat in intregime de catre celest si corpul pamantesc avand intotdeauna Coroana celesta de onoare si de glorie.”

O alta cheie este despre Saturn, cea mai inalta dintre planete, dar si cea mai abjecta in magisteriul alchimic; el va suporta o transmutare prin care negrul va fi transformat in alb, iar albul va capata culoarea rosie. Corpul rece al lui Saturn „trebuie sa fie incalzit si purificat prin vehementa focului sau launtric.”

Ne apropiem de capatul operei alchimice, capat doar pentru cei care au urmarit pas cu pas operatiile si au inteles alegoriile si parabolele; cel care a izgonit tenebrele ignorantei si a dobandit clarviziune pentru ochii mintii va descoperi Piatra pretioasa pe care putini au gasit-o!

Ultima cheie este explicata fara ambiguitate filosofica, ci clar si fara ocolisuri; cine va folosi tinctura dupa „reteta” alchimistului va transforma Piatra „intr-un adevarat leac, de o natura subtila, spirituala si patrunzatoare.”

Basile Valentin a expus in tratatele sale prin ce mijloc poate fi cautata si gasita comoara pretioasa. Sigur gasim in finalul celor 12 chei si mai vechea obsesie a alchimistilor si esoteristilor privitoare la divulgarea secretului. Ne amintim celebra intamplare povestita de Aulus Gellius care relateaza supararea lui Alexandru cel Mare cand a aflat ca Aristotel a publicat unele scrieri acroatice, esoterice. Invatatul i-a raspuns ca acele scrieri n-au fost publicate, nici nepublicate, ele fiind inteligibile doar celor care i-au ascultat cursurile. Unei astfel de acuzatii, Basile Valentin ii raspunde astfel: ceea ce am scris este obscur pentru cei ignoranti, dar va fi limpede pentru copiii stiintei.

Basile Valentin a fost unul din alchimistii preferati al lui C.G. Jung, care il citeaza deseori atat in Psihologie si alchimie, cat si in Mysterium Coniunctionis. Jung marturisea ca alchimia i-a oferit materialul si i-a creat posibilitatea de a descrie procesul de individuatie. Intr-o epoca tot mai afundata in materialitate, C.G. Jung a redescoperit bogatia de idei si de simboluri care se afla ascunsa in tratatele neglijate ale unei „arte” neintelese.

Lumea alchimica a simbolurilor nu tine de vestigiile trecutului, ci poate fi integrata psihologiei inconstientului, daca ne referim la aplecarea lui Jung spre aceasta disciplina, dar cunostintele sale isi arata utilitatea in varii domenii ale umanismului, contribuie in maniera exemplara la configurarea Intregului.