Din punct de vedere antropologic Chanoyū este un ritual. Un ritual menit sa restabileasca ordinea lumii. La fel ca multe alte ritualuri. Ceva se intampla, lumea isi pierde echilibrul, raul domina binele si cineva trebuie sa isi assume responsabilitatea de a aduce lucrurile la locul lor. Un act trebuie infaptuit. Un act ritualistic executat de cunoscatori dupa reguli stabilite: Ceremonia Ceaiului.
Daisosho Sen Genshitsu spunea cu ani in urma, referindu-se in mod specific la Chanoyū, ca scopul practicarii ceremoniei este „realizarea linistii sufletesti in contact cu semenul tau, in viata reala imediata”. Este linistea sufleteasca in contact cu semenul tau, in realitatea imediata, ceea ce s-a pierdut si trebuie regasita si reinstalata. Iata scopul ceremoniei.
Forma pe care o ia acest ritual, in esenta ei, este extrem de simpla: faci focul, fierbi apa, prepari ceaiul si il oferi oaspetelui. “Chanoyū” inseamna exact acest lucru – apa fierbinte pentru ceai. A oferi un bol de ceai unui prieten sau necunoscut care iti trece pragul este un gest spontan, un act simplu, de omenie, infaptuit cu modestie si sinceritate. Sen no Rikyū, considerat o figura centrala printre maestrii de ceai care au consolidat si rafinat aceasta traditie, a fost intrebat de unul dintre discipolii sai: „Maestre, care sunt secretele acestei ceremonii?” Rikyū a raspuns: „Asaza carbunii in
vatra astfel incat focul sa fie bun si apa sa fiarba sanatos, pune florile in altar ca si cum s-ar afla inca pe camp, vara creeaza o ambianta de racoare, iar iarna una de caldura, fa ca totul sa fie gata din timp, fii pregatit in caz de ploaie, arata respect si consideratie pentru oaspeti si ofera un bol delicio de ceai”. „Cum? Doar atat? Pai oricine poate face acest lucru” - a ripostat elevul, vadit dezamagit. Rikyū a zambit linistit: ”Daca tu poti face acest lucru atunci iti cer cu respect permisiunea de a deveni
discipolul tau”.
Multi dintre cei care practica Chanoyū simt nevoia sa se dedice din ce in ce mai mult unor principii si precepte spirituale care necesita practica asidua, dezvoltarea unui rafinament artistic, norme etice si activitati ce depasesc sau sunt diferite de normele laice si comune ale culturii din care fac parte. Aceste principii nu sunt in mod necesar religioase. Practicantii incep sa faca primii pasi pe o poteca aparte, incep sa urmeze Chadō [茶道], Calea Ceaiului.
Chadō – Calea Ceaiului este si continua sa ramana un mister, drumul definit de un ritual format in jurul secolelor XV – XVI prin acumularea, transformarea si structurarea fireasca a unor obiceiuri si practici dezvoltate in jurul actului de a bea o cana de ceai verde, aparent necesara pentru mentinerea tonusului mental si facilitarii practicii de meditatie in templele budiste.
Ceaiul verde - aceasta bautura cu efecte terapeutice, adusa in Japonia din China in secolul VII, este simbolul si catalizatorul in jurul caruia incetul cu incetul urma sa se nasca un ritual complex si inclusiv acumulind cele mai profunde traditii ale culturii Japoneze.
In secolul XVI, Sen no Rikyū (1522 – 1591), considerat parintele acestei traditii, a perfectionat si unificat diversele forme de practica a Ceremoniei si a transformat-o intr-o adevarata Cale a Ceaiului, un mod de viata: Chadō.
In Paris, pe strada Saint-Florentin, la numarul 10, se afla un loc aparte – patiseria japoneza Toraya. Un loc ideal pentru a scrie acest eseu. Am pasit astazi inauntru fugind de caldura zilei. Aici novicele sau expertul pot degusta o cana de ceai verde de tip matcha si o prajitura japoneza preparate din ingrediente de cea mai buna calitate, servite cu discretia si politetea specific japoneza, in vase de ceramica a caror prezenta te obliga sa uiti totul, sa le iei in mana, sa le simti, sa nu te mai saturi admirandu-le frumusetea. Am ales Ogurayama macha si Hana Ayame (floare de iris) omogashi. Am cuprins in palme bolul de ceai sorbind spuma verde. Doamne, ce senzatie, ceaiul imi spune povestea lui prin intermediul bolului. Un bol unic, masiv, o textura care pare sa sublinieze unicitatea artizanala, un joc de glazura si culori, forme care rup simetria dar care se imbina armonios si naiv definind actul unic si complet manual al creatiei, sufletul artistului care a produs aceasta opera de arta.
Dar nu este un bol unic. Nu este facut de mana. Este facut de serie pe banda rulanta. Dar tehnica de a imita unicul, intamplarea, actul naiv al creatorului care odata era un olar fara educatie artistica, undeva intr-un sat in Corea, a progresat asa de mult ca poate pacali perceptia estetica a ochiului trecatorului intamplator.
Un adevarat practicant de Chadō va intelege intr-o fractiune de secunda ce lipseste: viata. Productia de serie nu poate inlocui orele de munca, naivul, poetul, incidentul, intamplarea, cautarea, ezitarea, certitudinea finala in actul de creatie al unui artisan. Superbe, bolurile par moarte. Moarte si frumoase.
Chanoyū si Chadō sunt o scoala a vietii, un spatiu care cultiva excelenta. Pe de o parte, dezvoltarea si educarea sensibilitatii estetice, pe de alta parte cultivarea si largirea spatiului moral si etic in relatiile sociale. Un practicant care acumuleaza aceste calitati de-a lungul anilor, le poate in final practica cu sinceritate, cu respect, cu compasiune. Ceremonia ceaiului poate avea loc in fine.
Caci Chanoyū este o provocare absoluta la excelenta
estetica, morala si spirituala. O practica in care ramai
student pe viata.
Chanoyū este o comunicare fara cuvinte. Conversatia, in sensul limbajului comun, cotidian, este intradevar redusa la minimum. Oaspetii si gazda oficiaza un ritual. Ca ritual, ceremonia foloseste un mod simbolic de comunicare, pentru a „spune ceva” intr-o maniera formala, ceva ce nu poate fi spus folosind trivialitatea limbajului comun, informal. Ceremonia Ceaiului dispune simbolic de o „gramatica sacra”, care permite exprimarea unor lucruri imposibil de articulat in limbajul cotidian. Trivialul conversatiei cotidiene este eliminat. Bunul simt se poate manifesta complet si absolut.
Un articol semnat Gabriel Soga Caciula, maestru de ceai in traditia japoneza Urasenke si preda la o scoala din din Bruxelles, Belgia. A studiat Chado in Japonia si New York timp de peste 20 de ani si s-a initiat in ceremonia ceiului si Certificatul Jokyoku in timp ce a studiat sub indrumarea lui Duane Feasel sensei.
Gabriel va sustine o prezentare despre Chado in cadrul evenimentului Traind in ZEN (14-15 decembrie, Muzeul National de Arta - sala Auditorium).
Citeste si:
Chanoyū Ceremonia Japoneza a Ceaiului (partea I): o introducere, de Gabriel Sōga Caciula
Comentarii