Aceste intrebari par sa ramana constante de-a lungul secolelor existentei speciei umane, traversand filosofia, psihologia si viata zilnica a tuturor, indiferent de spatiul geografic, rasa, sex, religie sau varsta.

Voi trece in revista 3 carti ale unor autori diferiti ca formare. Toate au in comun, aparitia lor in Romania la Editura Herald si tema tratata, respectiv posibilele raspunsuri la intrebarile din titlu.

Edward O.Wilson, unul din cei mai important biologi si naturalisti ai lumii, promotor al umanismului, scria in anii ’70 o carte ce avea sa dea nastere domeniului psihologiei evolutioniste sau sociobiologiei.

Plecand de la studiul functionarii mintii umane, precum si al insectelor si mamiferelor sociale, Wilson expune intransigent si coerent in cartea Despre natura umana teoria sa despre natura ultima a omului.

Suntem biologici si exclusiv sociali. Sufletele noastre nu-si pot lua zborul libere caci depind de un numar finit de substante chimice si reactii electrice care insumeaza activitatea mintii noastre. Autorul sustine si demonstreaza constant si argumentat ca oricat ne-ar usura

vietile sa credem intr-un Dumnezeu aflat la originea speciilor, adevarul e ca umanitatea a evoluat pe baza selectiei naturale darwiniste, accidentelor genetice si a necesitatilor impuse de mediu iar creierul nostru e o masina de zece miliarde de celule nervoase.

Culturile nu vor fi niciodata libere avand in vedere bazarea comportamentul uman pe o fundatie genetica. Omenirea nu a scapat deci de sub influenta propriilor gene incat sa fie in intregime tributara culturii cum sustineau stiintele sociale acum cateva generatii. Culturile nu sunt supraorganisme care evolueaza prin propria dinamica. Schimbarea culturala este un produs statistic al raspunsurilor comportamentale separate ale unui numar mare de indivizi care se adapteaza cat de bine pot existentei culturale. Dilema Natura Vs. Cultura e astfel rezolvata. Determinismul genetic ingusteaza calea de-a lungul careia evolutia culturala va merge mai departe.

Saluta-ti adevaratul sine, maimuta din tine, am rezuma anecdotic si simplist.

Insa lucrurile nu sunt simple, ci extrem de complexe in aceasta optica. Mintea umana nu este o tabula rasa, ci ar putea fi o „republica de scheme”, un instrument autonom de luare de decizii, un scanner alert al mediului care se orienteaza in primul rand catre anumite tipuri de alegeri in detrimentul altora”. „Acumularea de alegeri anterioare, memoria lor, reflectarea asupra alegerilor viitoare, re-experimentarea emotiilor care le-au dat nastere, toate acestea constituie mintea”. Particularitatile in luarea deciziilor diferentiaza oamenii intre ei dar regulile urmate sunt suficient de precise pentru a determina comportamentul si a crea o „natura umana”.

Daca in viziunea sociobiologica, constiinta e o „actiune a masinariei organice” iar Sinele e doar „actorul principal in drama neurala” si nu regizorul ei, Alan Watts vine sa-l salveze caci “Sinele cel mai profund scapa oricarei introspectii deoarece el este intotdeauna cel care face introspectia. Iar tabuul tabuurilor, cel care te impiedica sa afli cine esti, este ca tu esti Sinele!

Alan Watts, interpret al budhismului zen si al filosofiilor indiana si chineza si autor a numeroase carti de filosofia si psihologia religiilor, face trecerea din taramul fascinant dar opresiv al mintii in cel egal de fascinant si incalcit al sufletului. Daca accepti ca exista doar 2 sau 3 feluri de a trai in lume, Alan Watts iti propune calea de mijloc, probabil cea mai inteleapta, daca luam in calcul ca el a murit linistit in somn, la 68 de ani si ca nu longevitatea ci calitatea trairii e importanta.

Autorul propune în Cartea despre acel tabu care te impiedica sa afli cine esti solutia abandonarii scindarii Sinelui in „Eu” si „ceilalti” si a ideii unei lumi duale pentru o lume in care exista doar unu in multiplu. El propune un trai social permanent constient, a trai in societate fara insa sa-i apartii, respectiv, fara sa-i respecti dogmele si limitarile. Acceptand ca ai nevoie de „ceilalti” pentru a-ti defini existenta si integrand de fapt marele tabu care implica ca „Tu” esti „ceilalti”, vei putea risipi, cu ajutorul experimentului si al experintei, iluzia ca exista un ego separat.

Prin renuntarea la atasamente, persoana se elibereaza din inchisoarea egoului.

„In desfasurarea fireasca a lucrurilor, avem aici o sansa unica de a trezi in noi constiinta faptului ca sinele real al cuiva este Sinele care se joaca de-a universul - un prilej de mare bucurie”.  Perspectiva e fericita caci viata e creata pentru a fi o joaca dar mediul nostru social ne restrange din copilarie aceasta bucurie. Societatea este mintea si corpul nostru largit, insa angrenata intr-un joc cu reguli contradictorii.  Mai intai, copilul este invatat ca este responsabil, ca e un agent liber, o sursa independenta de gandire si actiune. Desi definit ca membru independent, societatea isi doreste un individ inseparabil. Sub acesta presiune constanta, oamenii au devenit astfel falsuri autentice.

Fiecare individ este o manifestare unica a Intregului, iar singurul „Eu” real este acest proces nesfarsit.

Allan Watts pare să-și tragă rădăcinile, printre altele, din principiului non-dualității al cărui promotor activ în Europa a fost Jean Klein. Considerat astazi cel mai autorizat purtator de cuvant al filosfiei Advaita Vedanta in Occident, Jean Klein spunea în cartea sa din 1988, Cine sunt eu? - Cautarea Sacra:

Prezenta nu este o atitudine detasata, o pozitie de martor. Nu este un sentiment de separare, o senzatie de a fi „in afara”. Este prezenta intregului, a iubirii din care vin toate.

Cand observi mecanismul, energia eliberata apare si te ajuta sa vezi lucrurile mai clar si sa traiesti aceasta claritate.

Va veni o vreme cand vei simti ca toate directiile pe care ai apucat cautand libertatea, pacea si fericirea te-au dezamagit.

Atunci dinamismul cautarii ajunge la un punct mort si acolo apare o presimtire a naturii tale reale. Presimtirea vine direct de la ceea ce este presimtit.

Prin dialoguri purtate cu diverşi interlocutori, autorul discută teme ca existenţa relatiei in unitate, iluminarea ca eliberare de ideea de a fi cineva, gandirea care nu se bazeaza pe ganduri, arta de a asculta, discernamantul, cunoasterea dincolo de cunoastere, faptul că Iluminarea nu este o experienta, meditatia, invatatorul, invatatura şi arta.