Societatea moderna este inundata de expertiza parentala. Intrati in orice librarie si veti vedea rafturi peste rafturi de volume dedicate ajutorarii mamelor si tatilor sa navigheze pe acest teren accidentat, de la conceptie pana la renuntarea la facultate. Blogurile de parenting, grupurile de socializare si cursurile online pe aceasta tema abunda. O lista de inregistrari de pe site-ul TED Talks ofera „Povesti din prima linie a parentingului”. Chiar daca este ironic, limbajul de zona de razboi rezoneaza pentru multi; lupta pentru a fi „parinti buni” poate parea o batalie prelungita impotriva timpului, impotriva noastra, chiar si impotriva copiilor nostri. Ajungem la raftul de carti deja pierduti, cautand o directie. Vrem sa facem ceea ce trebuie pentru copiii nostri doar ca nu stim cum. Daca am avea macar o busola interna care sa ne ghideze!

Vestea buna este ca o avem: toti, in virtutea faptului ca suntem oameni, suntem inzestrati cu o dorinta si un talent natural pentru cresterea copiilor. Vestea proasta este ca presupunerile calauzitoare ale societatii noastre si prejudecatile predominante servesc la a ne indeparta de aceasta cunoastere innascuta, atat de inerenta speciei noastre incat nu poate fi invatata, ci doar activata sau dezactivata. (Gabor & Daniel Maté)

Intr-un interviu despre cartea Mitul Normalitatii, bloggerul Cristian China Birta a vorbit cu Sorin Lucaci (PR Herald) mai multe despre ceea ce inseamna cu adevarat „nevoile copiilor”, oferind sfaturi din experienta personala despre cum sa construim relatii sanatoase.