Este creierul uman un organ social al adaptarii si schimbarii? Ne putem face din propria minte un aliat? Cum este posibila remodelarea creierului? Neurobiologia interpersonala si neuroplasticitatea creierului uman ne pot ajuta sa dezvoltam relatii interpersonale sanatoase, armonioase, empatice cu semenii nostri, relatii care ne implinesc, ne dau sens si o stare de bine. Vorbim despre un proces complex si continuu pe toata durata vietii, de transformare si autodezvoltare, aceasta capacitate unica a creierului de a se modifica si de a se adapta ca urmare a experientei individuale de viata.
Am discutat alaturi de invitata noastra, psihoterapeutul Tatiana Morari, despre felul in care functionarea creierului influenteaza dinamica relatiilor interumane, despre complexele resorturi ale atasamentului, creierului si mintii, pentru a va oferi o imagine cat mai completa a schimbarii care apare in psihoterapie. Dialogul se va desfasura pornind de la conceptele regasite in cartea lui Daniel Siegel, Cum se schimba oamenii – Relatiile si neuroplasticitatea in psihoterapie, carte publicata in colectia Psihoterapia a editurii Herald.
Titlul cartii arata adresabilitatea catre persoanele care
sunt implicate in procesul terapeutic, dar as spune ca nu
doar pentru acestea. Eu cred ca este o carte pentru toti
agentii schimbarii la nivel comunitar. Nu doar pentru
psihologi, psihoterapeuti, ci si pentru asistentii sociali,
invatatorii, profesorii, parintii, pedagogii, adica
persoanele aflate intr-o relatie cu beneficiarii, cu copiii,
o relatie si un proces care presupun o schimbare, fie ca
vorbim despre contextul familial sau sistemul
educational. Aceasta carte explica si traduce multe
studii si cercetari in domeniul neuroplasticitatii. Practic
ne traduce activitatea creierului si cum acest proces
terapeutic se poate obiectiva prin schimbarile la nivelul
creierului.
De fapt, neuroplasticitatea raspunde la intrebarea ce
este schimbarea si cum se produce schimbarea. Noi pe
parcursul intregii vieti suntem capabili de schimbare si
mai mult decat atat creierul nostru este capabil sa se
regenereze, sa dezvolte noi conexiuni si noi retele
neuronale. Terapeutul e necesar sa mentina relatia cu
pacientul intr-un echilibru intre ceea ce numim fermitate
si flexibilitate. Sunt diverse orientari in psihoterapie
care pun accentul pe un anumit aspect.
Comportamentalistii pleaca de la ideea ca
comportamentul este cel care duce la schimbarea
emotiilor, a gandurilor. Apoi psihoterapeutii
psihodinamici pun in centrul atentiei emotia. Sunt si
terapeutii cognitivisti care pun in centrul eforturilor lor
schimbarea gandurilor pentru ca apoi sa intervina si
schimbarea la nivelul emotiilor si a comportamentului.
Tatiana Morari
Comentarii