Este creierul uman un organ social al adaptarii si schimbarii? Ne putem face din propria minte un aliat? Cum este posibila remodelarea creierului? Neurobiologia interpersonala si neuroplasticitatea creierului uman ne pot ajuta sa dezvoltam relatii interpersonale sanatoase, armonioase, empatice cu semenii nostri, relatii care ne implinesc, ne dau sens si o stare de bine. Vorbim despre un proces complex si continuu pe toata durata vietii, de transformare si autodezvoltare, aceasta capacitate unica a creierului de a se modifica si de a se adapta ca urmare a experientei individuale de viata.

Am discutat alaturi de invitata noastra, psihoterapeutul Tatiana Morari, despre felul in care functionarea creierului influenteaza dinamica relatiilor interumane, despre complexele resorturi ale atasamentului, creierului si mintii, pentru a va oferi o imagine cat mai completa a schimbarii care apare in psihoterapie. Dialogul se va desfasura pornind de la conceptele regasite in cartea lui Daniel Siegel, Cum se schimba oamenii – Relatiile si neuroplasticitatea in psihoterapie, carte publicata in colectia Psihoterapia a editurii Herald.

Titlul cartii arata adresabilitatea catre persoanele care

sunt implicate in procesul terapeutic, dar as spune ca nu

doar pentru acestea. Eu cred ca este o carte pentru toti

agentii schimbarii la nivel comunitar. Nu doar pentru

psihologi, psihoterapeuti, ci si pentru asistentii sociali,

invatatorii, profesorii, parintii, pedagogii, adica

persoanele aflate intr-o relatie cu beneficiarii, cu copiii,

o relatie si un proces care presupun o schimbare, fie ca

vorbim despre contextul familial sau sistemul

educational. Aceasta carte explica si traduce multe

studii si cercetari in domeniul neuroplasticitatii. Practic

ne traduce activitatea creierului si cum acest proces

terapeutic se poate obiectiva prin schimbarile la nivelul

creierului.

 

 

De fapt, neuroplasticitatea raspunde la intrebarea ce

este schimbarea si cum se produce schimbarea. Noi pe

parcursul intregii vieti suntem capabili de schimbare si

mai mult decat atat creierul nostru este capabil sa se

regenereze, sa dezvolte noi conexiuni si noi retele

neuronale. Terapeutul e necesar sa mentina relatia cu

pacientul intr-un echilibru intre ceea ce numim fermitate

si flexibilitate. Sunt diverse orientari in psihoterapie

care pun accentul pe un anumit aspect.

Comportamentalistii pleaca de la ideea ca

comportamentul este cel care duce la schimbarea

emotiilor, a gandurilor. Apoi psihoterapeutii

psihodinamici pun in centrul atentiei emotia. Sunt si

terapeutii cognitivisti care pun in centrul eforturilor lor

schimbarea gandurilor pentru ca apoi sa intervina si

schimbarea la nivelul emotiilor si a comportamentului.

 

 

Tatiana Morari