Nu suntem niciodată singuri atunci când suferim. Niciodată. Sunt cuvinte greu de crezut întru totul, și câteodată eu însămi fac eforturi să le cred. Poate trăiți într-o lume sfărâmată, la fel ca mulți dintre noi, o lume în care viața e mizerabilă, dureroasă și confuză, și uneori durerea e copleșitoare. Suferința pe care o simțiți pare atât de vastă și de grea, încât aveți impresia că e insurmontabilă. Vă întrebați dacă veți fi vreodată în stare să găsiți liniștea pe care o căutați. Și poate vă simțiți singuri: singuri în modul cum reacționați și vă luptați cu lucrurile, singuri în suferință, singuri în rușine, singuri în stresul intens, singuri cu frica voastră. Și poate credeți că sunteți singurii obligați să simtă sau să trăiască viața în felul acesta. Poate chiar credeți că nimeni nu ar putea să vă înțeleagă sau să vă accepte dacă ar ști ce demoni purtați în lăuntrul vostru.

Tulburarea de stres posttraumatic a devenit un diagnostic comun în ultimele câteva decenii. Deși ne imaginăm adesea trauma și PTSD ca similare, e important să înțelegem deosebirea dintre ele. Toți avem diferite afectări posttraumatice, evenimentul traumatic fiind contextul care a avut un impact negativ asupra vieții noastre într-o formă sau alta.

PTSD, pe de altă parte, este o tulburare clinică diagnosticată de un specialist autorizat în sănătate mentală. Ea apare atunci când efectele traumei persistă și provoacă suferințe emoționale, sociale și mintale severe pentru o perioadă lungă. Impactul experienței traumatice duce la retrăirea ei prin coșmaruri, flashbackuri, gânduri sau mementouri senzoriale, precum și la tentative repetate de a evita gânduri, sentimente și amintiri ale evenimentului/evenimentelor traumatic(e). Alte aspecte ale PTSD-ului includ schimbări negative în gândire, stare de spirit și emoții (de exemplu, senzația de a fi izolat și detașat de ceilalți; autoînvinovățire; opinii negative despre sine, despre alții sau despre lume; emoții negative persistente) și deosebiri notabile în reacțiile cuiva la situații (spre exemplu, hipervigilența, tresărirea cu ușurință, dificultățile de concentrare sau de a dormi, răbufniri de mânie).

Supraviețuirea e întipărită în ființa voastră. Sunteți experți în propriul vostru ghid de supraviețuire. Sunteți familiarizați cu propriile voastre evenimente devastatoare, dificile, zguduitoare, care v-au obligat să îndurați privațiuni, deseori fără altă soluție și probabil cu multă amorțire. Aproape sigur ați îndurat aceste evenimente cu o indescriptibilă suferință. Rădăcina cuvântului „supraviețuitor” provine din cuvântul latin vivere, care înseamnă pur și simplu „a trăi”. Prefixul „supra” înseamnă „a se ridica peste sau deasupra”. Dacă aducem împreună aceste părți, obținem o nouă definiție a verbului „a supraviețui”: a te ridica peste sau deasupra a ceva și a continua să trăiești.

De ce anume ați avea nevoie pentru a vă ridica peste suferința și zbaterile voastre și a continua să trăiți cu adevărat? Vă rog să nu credeți că a continua să trăiești înseamnă doar a îndura. Aș vrea în schimb să vă imaginați senzația de a fi cu adevărat „viu”. Viu cu speranță. Viu cu încredere. Viu cu seninătate. Și, cel mai important, viu în interiorul vostru – dându-vă capacitatea de a vă ridica deasupra și a vă îmbrățișa viața pe deplin. În călătoria aceasta putem da peste obstacole care ne împiedică să trăim pe deplin. 

Experiențele anterioare modelează numeroasele rețele de memorie și vă învață cum să reacționați (pozitiv sau negativ) în situații viitoare. Sistemul vostru de credințe, stima de sine și autoaprecierea sunt, de asemenea, formate în acord cu aceste experiențe din trecut (Shapiro 2018).

Și totuși, ideea de a vă schimba și de a vă expune suferința poate părea neplăcută sau lipsită de speranță. Frica de a retrăi acele amintiri și emoții din trecut vă poate menține crispați în viața de zi cu zi. Poate nici nu știți cum sau ce să faceți ca să le înfruntați. Aici intervine terapia EMDR. Ea vă ajută să calmați intensitatea emoțională dureroasă a experiențelor voastre negative din trecut. EMDR îi permite creierului să proceseze amintirile asociate cu evenimentele traumatice anterioare diminuându-i reacția la factorii declanșatori1 inutili. Ea deblochează din creier amintirile și senzațiile chinuitoare, astfel încât acestea să nu vă mai controleze viața sau gândurile (Shapiro 2018). Imaginați-v-o ca pe o tehnică ce face să repornească procesul natural de vindecare a creierului.

În această carte vă voi ajuta să învățați cum să folosiți aptitudinile EMDR pentru a vă înfrunta trauma. Experiențele voastre din trecut vi se vor clarifica, veți învăța despre natura percepțiilor și a temerilor voastre și veți înțelege tehnicile subconștiente de supraviețuire de care v-ați agățat pentru a vă menaja din punct de vedere emoțional și fizic.

Tehnicile extrase din EMDR în ghidul de față vă pot ajuta să abordați experiențe din trecut, să înțelegeți și să stăpâniți declanșatorii actuali și vă asistă în confruntarea cu provocări viitoare previzibile. Lucrând cu trecutul, prezentul și viitorul (așa-numita abordare în trei faze din EMDR), veți deschide în creierul vostru căi noi, care au fost blocate sau restricționate. Creierul vostru va fi capabil să depoziteze cum se cuvine ceea ce este util, într-un mod vindecător, folositor și pozitiv.