Frica este o emotie fireasca si putem spune ca e veche de cand lumea. O vedem ca o forma de manifestare la nivel de emotii, ganduri si comportamente. Dar ce semnale ne da de fapt organismul nostru? In contextul actual vorbim tot mai mult despre incertitudine, stare care vine la pachet cu multe trairi: izolare, anxietate, intristare, etc. Astfel, apar mai multe tipuri de frici: fobii, anxietati, angoase, panica de pierdere a unor libertati fundamentale, teama de a fi pacalit, lipsa increderii in specialisti.

In interviul cu Roxana Avadanei, psihoterapeut integrativ, fondator Embodiment Romania, am povestit in amanunt despre originile fricilor si cum le putem gestiona, abordand in acest demers perspectiva psihoterapeutei Babette Rothschild din cartea Corpul isi aminteste. Revolutionarea tratamentului traumei, in care aceasta discuta despre concepte precum, reglarea sistemului nervos autonom, crearea sentimentului de siguranta, dezvoltarea resurselor in urma traumei si potentarea amintirilor pozitive. 

Frica are legatura cu experiente din trecut si se

reactiveaza in prezent la anumiti stimuli. Frica am

trait-o la un moment dat cand ne-am simtit in

nesiguranta, nu am avut capacitatea de a ne apara

singuri. Se intampla sa se reactiveze in prezent chiar

daca acum suntem adulti si avem alte resurse de

gestionare. S-a creat un patern acolo. In prezent e

suficient sa apara un stimul, o  imagine, un cuvant,

miros, o stire care sa activeze fricile. Cu siguranta

suntem foarte incercati in aceasta perioada pentru ca

frica se activeaza din mai multe puncte, pierderea

relatiilor duce la sentimentul de frica, frica de pierderea

stabilitatii si sigurantei, frica de imbolnavire, frica de

singuratate, frica de esec, frica de a nu ne face de ras,

sunt atat de multe frici. Cred ca traim o perioada in care

anxietatea se afla la cote alarmante, iar simptomele la

nivel fizic sunt diferite. Depinde pe ce spectru al fricii

mergem. Babette Rothschild ne arata in carte cum

functioneaza sistemul nostru nervos central, sistemul

nervos autonom, cum functioneaza sistemul nervos

sensorial. In fata unui stimul puternic ne putem duc

e ori in zona de inghetare, ori in zona de hiperactivare,

lupta sau fuga, sau in zona de letargie. Si aici depinde

cum ne-am invatat, cum ne-am deprins sa facem fata

situatiilor in copilarie. Cartea arata simptomele fizice

pe fiecare palier. Cum reactioneaza organismul in

functie de felul in care ma raportez la anumiti stimuli,

cum este respiratia, ce culoare capata pielea. Nu s-a

schimbat foarte mult de-a lungul istoriei felul in care noi

ne raportam si reactionam la frici, sa ne gandim la

pericolele din trecut, unele iminente care tineau de

instinctul de supravietuire, de autoconservare. Ce se

intampla acum este ca suntem foarte atenti, vigilenti la

anumiti stimuli, acestea pot fi reactii, simptome la

traume mai puternice din copilarie.

Roxana Avadanei