Nenumarate aspecte legate de viata calugarilor de la muntele Athos pot fi intelese doar daca ai trecut prin acel loc. Care este oare esenta vietii duhovnicesti ortodoxe? Cum putem cultiva valorile spiritualitatii crestine in viata de zi cu zi? Cum ne putem inspira din practicile duhovnicesti athonite pentru a trai in echilibru cu noi insine si cu semenii nostri? Putem extrage singuri forme practice de lucru cu Rugaciunea Inimii, pentru a echilibra mintea, gandurile si emotiile noastre?

Am discutat pe larg cu profesorul Teodoru Ghiondea despre isihasm ca invatatura si practica a traditiei rasaritene pornind de la titlul Darurile desertului, cel de al doilea volum din trilogia semnata de sociologul  american Kyriacos C. Markides in care autorul ne relateaza intalnirea cu un mare duhovnic de la Muntele Athos, numit in cele trei lucrari „parintele Maximos”, indrumatorul care ii va explica sensul profund al spiritualitatii isihaste athonite. 

Va marturisesc de la inceput ca aparitia acestei carti

a fost o mare bucurie. Mi-a atras atentia de la inceput

titlul cartii. Prima calitate a cartii este aceasta

convivialitate intre cititor si autor. Autorul ne povesteste

si ceea ce ne povesteste este cam ceea ce reprezinta de

fapt o poveste sau un basm, un talc, un mesaj, nu este un

secret, este o taina care ne este impartasita si pe care

trebuie sa o traim ca atare. Pentru a ajunge la

Dumnezeu trebuie sa capeti un fel de altitudine

interioara care sa iti asigure zborul spre EL. Ori aripile

le capeti in interior tocmai eliberandu-te de toate aceste

lanturi ale existentei efemere, lumesti, biologice. Nu prin

ignorarea lor, ci prin dominarea lor. Dupa aceasta

curatire urmeaza iluminarea, lumina care salasluieste

in tine pentru ca tu in interior te-ai golit de cele lumesti.

Acel desert din titlul cartii s-a produs in tine.

 

 

Ori desertul este o lipsa, este o absenta, dar in acelasi

timp desertul are o puritate pe care nu o are o padure,

de exemplu, sau alt peisaj, discutand in termini profani.

Desertul iti impune o atitudine meditativa,

contemplativa pentru ca nimic nu te distrage in desert.

Exista o fascinatie pentru calatoria in desert, caravanele

care strabat desertul si care au un simbolism

extraordinar in spiritualitatea orientala. Acest desert are

niste daruri deosebite. Prin urmare ce inseamna golirea

de sine ca proces de catharsis? Inseamna a interioriza

acest desert in care mergi. Este pana la urma o dubla

certitudine. Prima certitudine tine de ceea ce este

trecator, a doua certitudine tine de Dumnezeu, ceea ce

este nesfarsit, infinit, transcendentul care este dincolo

de imanent. Aceasta cale este presarata cu daruri,

daruri de ordin duhovnicesc. Iubirea lui Dumnezeu

este infinita, intelepciunea lui este infinita.

Teodoru Ghiondea