Nenumarate aspecte legate de viata calugarilor de la muntele Athos pot fi intelese doar daca ai trecut prin acel loc. Care este oare esenta vietii duhovnicesti ortodoxe? Cum putem cultiva valorile spiritualitatii crestine in viata de zi cu zi? Cum ne putem inspira din practicile duhovnicesti athonite pentru a trai in echilibru cu noi insine si cu semenii nostri? Putem extrage singuri forme practice de lucru cu Rugaciunea Inimii, pentru a echilibra mintea, gandurile si emotiile noastre?
Am discutat pe larg cu profesorul Teodoru Ghiondea despre isihasm ca invatatura si practica a traditiei rasaritene pornind de la titlul Darurile desertului, cel de al doilea volum din trilogia semnata de sociologul american Kyriacos C. Markides in care autorul ne relateaza intalnirea cu un mare duhovnic de la Muntele Athos, numit in cele trei lucrari „parintele Maximos”, indrumatorul care ii va explica sensul profund al spiritualitatii isihaste athonite.
Va marturisesc de la inceput ca aparitia acestei carti
a fost o mare bucurie. Mi-a atras atentia de la inceput
titlul cartii. Prima calitate a cartii este aceasta
convivialitate intre cititor si autor. Autorul ne povesteste
si ceea ce ne povesteste este cam ceea ce reprezinta de
fapt o poveste sau un basm, un talc, un mesaj, nu este un
secret, este o taina care ne este impartasita si pe care
trebuie sa o traim ca atare. Pentru a ajunge la
Dumnezeu trebuie sa capeti un fel de altitudine
interioara care sa iti asigure zborul spre EL. Ori aripile
le capeti in interior tocmai eliberandu-te de toate aceste
lanturi ale existentei efemere, lumesti, biologice. Nu prin
ignorarea lor, ci prin dominarea lor. Dupa aceasta
curatire urmeaza iluminarea, lumina care salasluieste
in tine pentru ca tu in interior te-ai golit de cele lumesti.
Acel desert din titlul cartii s-a produs in tine.
Ori desertul este o lipsa, este o absenta, dar in acelasi
timp desertul are o puritate pe care nu o are o padure,
de exemplu, sau alt peisaj, discutand in termini profani.
Desertul iti impune o atitudine meditativa,
contemplativa pentru ca nimic nu te distrage in desert.
Exista o fascinatie pentru calatoria in desert, caravanele
care strabat desertul si care au un simbolism
extraordinar in spiritualitatea orientala. Acest desert are
niste daruri deosebite. Prin urmare ce inseamna golirea
de sine ca proces de catharsis? Inseamna a interioriza
acest desert in care mergi. Este pana la urma o dubla
certitudine. Prima certitudine tine de ceea ce este
trecator, a doua certitudine tine de Dumnezeu, ceea ce
este nesfarsit, infinit, transcendentul care este dincolo
de imanent. Aceasta cale este presarata cu daruri,
daruri de ordin duhovnicesc. Iubirea lui Dumnezeu
este infinita, intelepciunea lui este infinita.
Teodoru Ghiondea
Comentarii