Pentru cei mai multi, lumea nordului este una misterioasa, populata de fiinte fabuloase, de spirite, de personaje legendare si locuri mitice, de obiecte sacre, de povesti miraculoase. Este o lume pe care Europa continentala o descopera mai intai prin saga islandeza Edda, opera literara a lui Snorri Sturluson (1179-1241), autorul cel mai complet al Evului Mediu islandez, aristocrat carturar, om politic de prim rang al vremii sale. Descendent, dupa mama, a vestitului bard Egill Skalla-Grimson, Snorri Sturluson a fost crescut, dupa practica scandinava a adoptiei, de Jon Loftson, un influent descendent al regilor Norvegiei. Si-a petrecut adolescenta la Oddi, un foaier cultural unde Snorri a dobandit serioase cunostinte de doctrina crestina, de drept, de istorie, de poezie scandinava si de literatura latina. 

Biografia lui Snorri Sturluson este cea a unei ascensiuni sociale remarcabile, incheiata din pacate cu asasinarea carturarului, pe fondul unor neintelegeri diplomatice intre Islanda si Norvegia. Aceasta perioada foarte agitata din istoria Islandei si a familiei Sturluson este relatata in Sturlunga saga, recunoscuta ca sursa importanta pentru cunoasterea acelor vremuri. Opera literara a lui Snorri Sturluson este vasta; el a scris numeroase poeme pentru nobilii norvegieni, in maniera scaldica a vremii, dar mare parte din ele s-au pierdut de-a lungul veacurilor. Era epoca in care arta scaldica, a barzilor, era apreciata, orice autor de al unei povestiri aseza in scrierea sa o strofa, Snorri fiind dintre cei care au asezat printre randurile prozelor sale creatii in versuri care astfel au scapat uitarii si au contribuit in timp la constituirea patrimoniului literar nordic, in care la loc de cinste se afla scrierea Edda, care de putina vreme cunoaste si o versiune in limba romana: Snorri Sturluson, Edda. Povesti din mitologia nordica, traducere din islandeza, introducere si note de Radu Razvan Stanciu, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Princeps”, 224 p., 2016, editia a II-a 2021. Nimeni nu contesta cultura si talentul lui Snorri Sturluson, nici nu pune la indoiala ca ar fi autorul celei mai mari parti din Edda, despre care se spune ca este o carte cu un titlu nesigur, recunoscandu-se ca cel mai vechi manuscris al cartii Edda se afla in Codex Upsaliensis, datat 1300. Dincolo de inerente controverse filologice, sa nu uitam ca in discutie este un manuscris vechi de mai bine de sapte veacuri, remarcabil ramanand faptul ca in zorii Evului Mediu in nordul indepartat se nasteau doua scrieri: Edda in proza si Edda in versuri. Pentru editia de fata traducatorul in limba romana a ales Pacalirea lui Gylfi si Discursul despre poezie.

Prologul la Edda reia fapte si evenimente din Facerea, vorbeste despre plamadirea Cerului si a Pamantului si a lucrurilor ce tin de ele, despre Adam si Eva si descendenta lor, despre nesocotirea poruncilor lui Dumnezeu si potop, despre darurile pamantesti, intelepciunea, bogatia si fericirea cu care Dumnezeu a binecuvantat oamenii. Firul povestii se deapana pana in stravechea Troia cu ale sale douasprezece regate, descendenti de neam regal avand drept fiu pe Thor, care dupa ce a crescut in Tracia a cercetat toate partile lumii ajungand in partea de nord unde a cunoscut-o pe Sif, de unde firul descendentilor ajunge la Odin „un om faimos prin intelepciunea si toate implinirile sale.” Edda incepe cu o povestire mitologica ce relateaza intreaga istorie a zeilor de la origini. Unii comentatori ai scrierii lui Snorri Sturluson au criticat faptul ca in epoca moderna partea preponderent mitologica a pus in umbra viziunea de ansamblu. Ea are farmecul imediat pe care il au toate scrierile fondatoare, dar Edda nu poate fi privita doar din unghiul mitografic. Pacalirea lui Gylfi are o anumita autonomie in ansamblul vast al Eddei, subiectul prim al cartii fiind mai curand poezia decat mitologia. Scopul lui Snorri Sturluson este mai mult didactic, el adoptand un stil placut si pedagogic, povestirea mitologica fiind prezentata ca un dialog intre regele suedez Gylfi/Ganglieri si trei divinitati cu care va discuta despre mitologie si despre multe alte intamplari caci Aesir-ii stiau ca va veni si „tesura naluciri inaintea ochilor lui”. La finalul povestirii lui Snorri, Gylfi se afla singur, intr-un spatiu gol, fara ca vreunul dintre interlocutorii de mai devreme sa fie in preajma sa:

„Ganglieri auzi apoi zgomote puternice din toate partile

si privi intr-o parte. Iar cand se uita mai bine de jur

imprejur descoperi ca se afla in camp deschis si nu mai

vedea nicio sala si niciun castel. Apoi pleca pe drumul

sau si se intoarse in regatul sau si povesti intamplarile

pe care le vazuse sau le auzise. Iar de la el, aceste

povestiri au fost spuse mai departe din om in om.”

 

 

Totul fusese o inselatorie! Se spune ca prin acest siretlic Snorri Sturluson si-a luat libertatea de a compune liber un text mitologic, ferindu-se astfel de criticile Bisericii.

Edda poetica sau Edda veche este o culegere de poeme, un codex al tuturor marilor poeme mitologice, gnomice, etice, magice si eroice ale nordului. Aceasta culegere a fost explicata de Snorri Sturluson, renumit bard care ar fi regretat ca marea arta scaldica sa se piarda, iar cunoasterea aprofundata a vechii mitologii sa ramana doar amintire. El vorbeste despre personaje mitologice, despre figuri de stil obligatorii, despre metrii accesibili barzilor. Tratat de mitologie si de poetica, Edda lui Snorri este scrisa in proza, dar include numeroase fragmente de poezie. Toti comentatorii sunt unanimi in a aprecia ca Edda poetica este o scriere indispensabila care are meritul de a aduce ordine si rigoare in multitudinea de mituri, credinte si rituri ale Nordului. Regis Boyer, unul din marii specialisti francezi in mitologia nordica, considera ca Snorri Sturluson a fost, ca multi alti contemporani ai sai, prea deschis „catre toate vanturile venind din Occident”. Snorri, afirma acelasi cercetator, a compus o mitologie calchiata pe modele clasice sau biblice pe care le cunostea admirabil. Astfel, adeseori esti tentat

„de a citi in spatele indicatiilor sale o interpretatio

christiana sau graeca sau latina care falsifica ades

ea perspectivele noastre. Zeii si miturile pe care el le

prezinta pot incanta comparatistul indo-european dar

nu este totdeauna facil sa apreciezi adevarata lor

specificitate”.

 

 

Poezia barzilor nordici cere o temeinica initiere, sensul versurilor ascunzandu-se in spatele unor artificii de forma, a unor aluzii, a unor metafore. Miedul, nectarul poetic, „sangele lui Kvasir” (poezia), elixirul intelepciunii sunt elementele unui mit de mare complexitate in care intervin pitici, uriasi si zei, in frunte cu Odin, cel care „a dat miedul lui Suttung zeilor si acelor oameni care stiu sa urzeasca versuri. Astfel numim poezia «prada» sau «descoperirea» sau «bautura» sau «darul lui Odin», sau «bautura zeilor»”. O lume care-si ascunde secretele in spatele aparentelor, caci in miturile Nordului sunt gnomi, zei, pitici, uriasi, dar si povesti initiatice care configureaza o lume a esoterismului, a magiei, a dublului.