Respectul și cooperarea sunt în fruntea listei de lucruri pe care părinții spun că și le doresc de la copiii lor. Sunt considerate lucruri simple pentru că fac parte din nevoile voastre de bază. Pe de altă parte, configurarea condițiilor necesare obținerii lor cere mai multă atenție decât ați putea crede.

Am descoperit că vă puteți conecta la fluxul de respect reciproc și de cooperare dacă sunteți dispuși să faceți următoarele lucruri:

– Să vă amintiți că toți copiii învață din modelul părinților.
– Să cooperați cu copiii.
– Să considerați că nevoile voastre și cele ale copiilor voștri sunt la fel de importante.
– Să vă analizați credințele despre copii.

Cooperarea este o stradă cu două sensuri

Se pare că mulți părinți, în loc să se gândească la cooperare ca fiind o relație cu două sensuri de acțiune – între ei și copiii lor –, se gândesc la ea ca fiind o stradă cu sens unic, o dinamică în care copiii fac ce le cer părinții. Când copiii nu fac ceea ce se așteaptă de la ei, sunt catalogați drept necooperanți și, din acel moment, situația poate aluneca cu ușurință spre aruncarea de cuvinte jignitoare, critici, învinuiri, certuri și conflicte. Încercările ulterioare de reconciliere se transformă adesea în compromisuri, negocieri și învoieli chinuite, ceea ce rareori satisface pe deplin nevoile cuiva.

Prefixul „co” din a coopera înseamnă împreună, la fel ca în cocreator și coautor. În latină, operor înseamnă a lucra, așadar cooperare înseamnă a lucra împreună. Adevărata cooperare nu este ceva ce poți lăsa pe seama altcuiva, să delegi. Când nu există acest principiu de a acționa împreună în desfășurarea vieții dintr-o casă – adică un acord legat de regulile care afectează viața copilului și atitudinea generală de a rezolva împreună problemele, de a lua împreună deciziile – vă puteți aștepta la următoarele consecințe firești: rezistență, certuri, sentimente rănite, încăpățânare și apariția pedepselor și a recompenselor. O lege fundamentală a relațiilor interumane este următoarea: absența cooperării într-un cămin duce la rezistență, care duce apoi la pedepse și recompense folosite pentru a forța supunerea, ceea ce duce la mai multă rezistență și așa mai departe. Părinții care uită de cooperare în căminul lor vor suporta consecințele acestei omisiuni. Dacă nu colaborați cu copiii voștri, nici ei nu vor dori să colaboreze cu voi.

Cooperarea este o abilitate de supraviețuire

Cooperarea este un țel pentru părinți – ceva ce le-ar plăcea să se întâmple mai mult și mai des. Este, totodată, o abilitate care trebuie dezvoltată. Pentru a se susține și a prospera, orice specie de pe planetă are nevoie să dobândească această abilitate. Capacitatea noastră ca ființe umane de a supraviețui și de a ne dezvolta într-o societate globală puternic interconectată depinde tot mai mult de învățarea și de practicarea unor standarde înalte de cooperare. Pe măsură ce părinții învață să cultive cooperarea în interiorul familiei, ei devin modele ale schimbării pentru propriii copii, pentru alți părinți și pentru membrii comunității. Devin, de asemenea, participanți activi la crearea unui salt evolutiv înspre pacea și sustenabilitatea globală.

Respectul este un mod de a privi lumea

Vestea bună este că o cooperare binevoitoare între părinte și copilul său nu numai că este posibilă, este chiar consecința firească a unei relații în care se oferă respect reciproc. Respectul, ca și cooperarea, este adesea înțeles greșit și folosit în multe feluri diferite. La ce vă referiți când afirmați că vă doriți mai mult respect de la copii? Vreți să fie mai dispuși să vă asculte și să învețe de la voi? Vreți mai multă înțelegere pentru propria voastră situație și pentru nevoile voastre? Vreți să aveți mai puține dispute cu copiii? V-ar plăcea ca ei să vadă că punctul vostru de vedere este cel corect? Vreți să spuneți că vă doriți să primiți admirație și considerație din partea lor? Sau vreți ca ei să facă ceea ce le spuneți, fără să pună întrebări? Poate că vreți să spuneți tot ceea ce am enumerat până acum. Fiind atât de multe moduri diferite de a înțelege respectul, mai e de mirare că este atât de greu să îl cerem și să-l obținem? Pentru cei mai mulți părinți respect este un cuvânt complex care implică multe gânduri, sentimente și nevoi.

Înțelesul principal al cuvântului respect este a privi. Dar a privi ce anume? Credința noastră este aceea că a respecta o altă persoană înseamnă a fi atent la ceea ce trăiește aceasta și, în special, a privi cu respect sentimentele și nevoile ei. Când îți privești copilul, poți întotdeauna să alegi în ce fel să o faci. Te poți uita la comportamentul lui din punctul tău de vedere, prin prisma dorințelor și judecăților tale. Sau te poți uita la el din punctul său de vedere, cu respect pentru ceea ce simte și pentru nevoile sale.

Indiferent cât de nebunești vi se par acțiunile copilului – de la a vi se agăța de picior, până la a țipa sau a vă lovi, la a-și lovi frații sau a arunca cu jucării – tot ce încearcă să facă în acel moment este să-și împlinească o nevoie, o nevoie pe care sigur o aveți și voi. Poate că e nevoia de atenție, de a fi luat în considerare, nevoia de a alege sau cea de autonomie. Este posibil să nu vă placă felul în care copilul vostru încearcă să-și împlinească această nevoie, dar ați avea o șansă reală de a vă conecta cu el și de a-l ajuta să găsească o cale mai bună de a se exprima dacă ați identifica nevoia pe care încearcă sincer să și-o satisfacă în acel moment.