Ati avut vreodata sentimentul ca oricat ati incerca sa imbunatatiti o relatie lucrurile nu merg in directia dorita? Ca oricat de mult va straduiti, va simtiti blocati in caruselul unor emotii si tipare recurente? Uneori va simtiti neindreptatiti, respinsi sau ca nu sunteti suficient de buni pentru a merita sa fiti iubiti? De ce repetam anumite tipare comportamentale si de ce simtim ca cei cu care relationam nu ne inteleg si nu sunt receptivi la nevoile noastre?

Prin intermediul cartii Sparge tiparele! Cum sa-ti recapeti libertatea de a fi tu insuti prin terapia schemelor, Gitta Jacob, vom analiza cauzele care stau la baza perpetuarii unor tipare disfunctionale, a unor credinte limitative care ne-au impiedicat sa dezvoltam relatii sanatoase, sa ne cunoastem propriile nevoi, si sa aflam cu adevarat cine suntem si ce ne dorim.

In interviul realizat alaturi de Camelia Ruxandar, psihoterapeut integrativ, vom afla cum recunoastem schemele comportamentale in care suntem prinsi si cum anume ne putem elibera de influenta trecutului.

Voi folosi in aceasta discutie conceptele de imagine

materna si imagine paterna. Noi avem cu totii niste

nevoi bazale emotionale si ma refer la nevoia de

atasament si de securitate, nevoia de a ne simti in

siguranta si sa stim ca cineva este acolo pentru noi.

O alta nevoie importanta este nevoia de autonomie si

identitate, trebuie sa stiu cine sunt eu separat de parintii

mei sau de ingrijitorii mei. Totodata copiii au nevoie de

limite si granite sanatoase. In ultimii ani asistam la o

scadere drastica a tolerantei la frustrare la generatiile

care vin din urma. Noi traducem ca trauma perioada

generatiei cu cheia de gat, acea generatie era, totusi,

mai toleranta la frustrare decat generatia actuala,

hiperprotejata, unde nu au existat limite stabile si unde

autocontrolul este foarte scazut. Joaca libera,

neingradita, creativitatea in joaca este o alta nevoie

bazala emotionala pentru o dezvoltare sanatoasa.

Daca aceste nevoi nu au fost satisfacute in relatie cu

ingrijitorul primar atunci apar acele tipare relationale

disfunctionale care ne perturba viata ca adult.

In ce sens? Putem avea o relatie functionala cu cei din

exterior, dar o relatie deficitara cu noi insine.

Ceilalti ne pot percepe ca pe niste oameni minunati,

dar noi sa ne simtim goi in interior, pentru ca noi am

fost invatati in relatia primara ca trebuie sa oferim

mereu ca sa meritam sa fim iubiti. 

Camelia Ruxandar