Un intelept al Indiei moderne (partea I), de Simona-Grazia DIMA

Marele maestru indian Sri Ramana Maharshi, caruia ii este dedicat acest eseu, este familiar publicului romanesc inca din perioada interbelica, gratie volumului A Search in Secret India de Paul Brunton, tradus la noi de Henriette Yvonne Stahl cu titlul succint India secreta. Figura clasica a spiritualitatii indiene si mondiale, desi vietuirea sa pamanteasca s-a plasat in perioada recenta a modernitatii (1879–1950), el este un mahatma, cum denumesc hindusii un suflet eliberat, pe deplin stabilit in spatiul inefabil al perfectiunii spirituale. Un practician, asadar, mai mult decat un simplu teoretician al sacrului, cu toate ca, din imboldul de a-i calauzi pe sincerii aspiranti, a scris in diverse genuri, inclusiv in cel liric, intotdeauna focalizat pe invatatura fundamentala a carei daruire o socotea a fi menirea incredintata lui de soarta.

 

Lui Sri Ramana Maharshi i s-au inchinat numeroase biografii si exegeze, de catre eruditi si savanti faimosi de pretutindeni. Multi i-au cautat compania. Chiar si C. G. Jung a planuit sa-l viziteze, pentru a renunta, insa, prudent, in ultimul moment. Renuntare emblematica, despre care s-ar putea scrie mult, caci, la nivel subconstient, ea denunta discrepanta dintre eliberarea spirituala si orice sistem de gandire, fie acesta oricat de ademenitor. O eventuala vizita la Maharshi i-ar fi distrus lui Jung iluziile indragite, inca prezente in sclipitorul si orbitor de frumosul corpus al operei sale. Chiar si pentru Heinrich Zimmer, Maharshi reprezenta o pata alba pe terenul vast al cugetarii indiene, prin aceasta expresie ilustrul indolog vrand sa spuna, uimit, ca realizarea sa este mai presus de intelegerea omeneasca. Ashramul lui Sri Ramana Maharshi, un loc de electie pentru reunirea atator suflete insetate de absolut, si-a continuat neintrerupt existenta si rostul, reunind discipoli de pretutindeni, chiar din ziua fatidica, perceputa cu tragism, a retragerii maestrului din forma sa fizica. In acest spatiu ordonat exemplar se publica lucrari valoroase si apare neintrerupt, din anii ’60 ai secolului trecut revista „The Mountain Path”.

 

 

Desi India secreta ii consacra lui Maharshi trei capitol substantiale, cartea lui Arthur Osborne, The Path of Self-Knowledge, pe care am tradus-o (a aparut la Editura Herald cu titlul Sri Ramana Maharshi sau Calea Cunoasterii Supreme, in anul 2003 si, ulterior, intr-o a doua editie, in anul 2015), constituie cea dintai biografie completa si totodata prima analiza mai ampla a invataturilor sale ce a vazut lumina tiparului in tara noastra. Sa precizam si elementele unui benefic context: ea a fost precedata de traducerea in doua volume a volumului de Convorbiri (Talks with Sri Ramana Maharshi), datorata poetei Elena Liliana Popescu, si, in ultimii ani, succedata de alte numeroase traduceri ale unor volume de amintiri sau reflectii inchinate inteleptului indian. Asadar contributia lui Sri Ramana Maharshi la spiritualitatea mondiala capata un contur tot mai pregnant in peisajul cultural romanesc.

 

Sri Ramana poate fi socotit, fara exagerare, o personalitate revolutionara: si-a dobandit Realizarea la varsta de saptesprezece ani, in absenta unui Guru, fara alt maestru decat Sinele sau. Acesta a fost, de altfel, unicul Guru pe care l-a recunoscut vreodata. A regasit descrisa intocmai experienta traita de el in textele upanisadice clasice, fara a fi influentat aprioric de vreo scriptura. Fixarea in Sine, definitiva, este crezul vietii sale, al profilului de Maestru veritabil, atribuit lui de o multitudine de cautatori. Sacrificarea conditiei laice, debut al oricarui ascetism asumat, s-a petrecut in chip neconventional, ca act de supunere exclusiva fata de Sine si nu fata de vreo institutie umana, fie ea chiar si un ordin monahal. Dincolo de evlavia obisnuita, in cazul sau e vorba de o revelatie radicala, de o traire pe cont propriu. De altfel, si in cazul sau s-a observat diferenta dintre religiozitatea de tip oficial si realizarea efectiva: in templul Arunachaleswar din Tiruvannamalai elementele conservatoare, ritualice, au fost constant preferate metodelor principiale, revitalizante, ale lui Maharshi, uneori neintelese. Este firesc sa se intample asa: fiecare forma de practicare a sacrului corespunde unui anumit stadiu de dezvoltare interioara a omului, niciuna deci nu este inutila sau de prisos. Divinul e ubicuu, ne asigura Maharshi, incat accederea la el e straina de orice preeminenta sau justificare – nationala, confesionala, rasiala, sociala, politica, de orice componenta formala a lumii create, de fenomenalitate, in esenta. Spiritul e transcendent, astfel isi impartaseste inteleptul crezul trait, asumat, probat prin insasi viata sa. Ce dovada mai graitoare ar putea exista decat faptul ca n-a facut nicicand diferente intre oameni, acceptandu-i ca invatacei pe toti cei launtric pregatiti, indiferent de nationalitate, sex, casta, convingeri religioase pozitie sociala ori avere? Pe langa adeptii mentionati de Arthur Osborne in volumul pomenit mai sus, se revendica din traditia lui Maharshi sau ii recunosc rolul decisiv in formarea lor de personalitati de anvergura: Swami Lakshman Joo, conducator al shivaismului din Kasmir, Sri Lakshmana Swami, Sri Harilal Poonja (Papaji), faimosul mahatma din Lucknow, celebrul yoghin Paramahansa Yogananda si, nu in ultimul rand, remarcabilii discipoli nehindusi care au dobandit Iluminarea: englezul Paul Brunton, americanul Robert Adams, francezul Swami Abhishiktananda (Fr. Henri le Saux) si altii.

 

Pentru a-l intelege pe Sri Ramana Maharshi sunt improprii dogmatismul, fanatismul, tirania convertirii si, in egala masura, eruditia. Ideala ramane doar receptivitatea constiintei, aflata in acea pace divina care „intrece orice intelegere“. In finalul monumentalului tratat Filosofiile Indiei de Heinrich Zimmer gasim urmatoarea fraza sugestiva, apartinand lui Joseph Campbell, ingrijitorul operei postume a faimosului indianist:

 

„In ultima analiza, e legitima afirmatia ca niciodata

credinta autentica a Indiei n-a putut fi deprinsa asa cum

se cuvine in colegii si academii. Nici enumerarile

variatelor ei perspective nu sunt in stare sa ne-o

defineasca mai lamurit. Si aceasta deoarece viabilitatea

ei se regaseste in moksha adevaratilor ei intelepti, de

pilda Ramakrishna (1836–1886) in veacul al XIX-lea si

Ramana (1879–1950) in secolul nostru. Aceste gaste

salbatice (hamsas), propovaduind in numar mare pe

toata intinderea tarii Bharata (India), au reinnoit pentru

eternitate inefabilul mesaj, in chipuri diverse, pe care

filosofii le clasifica, iar adhikarin-ii [invataceii] le

transcend.” (1)

 

Descifram in aceasta concluzie aparent paradoxala suprema generozitate: aceea de a lasa fiecaruia un drum pe deplin deschis, cel al experientei personale, de neinlocuit. Iluminarea e departe de orice intelectualism, de orice izbucnire sentimentala ieftina, tranzitorie. Dupa incheierea tuturor tomurilor, dupa inchiderea tuturor discursurilor pasionale, in linistea ce se instaureaza, cand travaliul inca nici n-a inceput, o intreaga lume magnifica, de taria diamantului (vajra), ne asteapta rabdatoare s-o exploram.

 

Singuri, fara a ne sprijini pe asertiunile, gandurile si trairile altora decat ca pe niste calauze vremelnice ce se vor topi, la momentul potrivit, in Sursa. In acest sens il sfatuia Sri Ramana pe unul din invataceii lui, dornic sa paraseasca ashramul in vederea aprofundarii filosofiei vedantine, pentru ca abia apoi sa se reintoarca: „Ar fi o stradanie fara sfarsit, dar, daca locuiesti in Sinele tau, la orice intrebare va rasuna pe data raspunsul, aidoma unui ecou pornit din centrul inimii tale“.(2)

 

Citeste si articolul Un intelept al Indiei moderne (partea II), de Simona-Grazia DIMA


 

 

Poeta, eseista, traducatoare, publicista, Simona-Grazia Dima este, prin formatie, filologin specialitatea limba si literatura engleza – limba si literatura româna, absolvind facultatea ca sefa de promotie nationala. Este autoarea a 23 de volume publicate (poezie, eseuri, comentarii critice, traduceri). Redactor in cadrul Academiei Române din Bucuresti, membra a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Poezie – Bucuresti, membra in conducerea PEN-Clubului Roman. Colaboreaza sustinut, cu poezie, critica literara, eseuri, traduceri, la principalele reviste din tara si la publicatii literare din alte tari. Este inclusa in antologii de poezie si volume colective aparute in tara si strainatate. A primit premii pentru creatia sa, la noi si in tari straine. A semnat prefete si postfete. Membra a unor jurii literare.

 

 

 

Articol (partea I) semnat Simona Grazia Dima pentru revista de cultura Hyperion, anul 38, nr. 1-2-3/2020 (309-310-311).

 

Note

1. Philosophies of India, New York, 1956, p. 614.
2. V. Ganesan, Not There, It’s Here!, in „The Mountain Path“, Tiruvannamalai, Aradhana Issue, June 1992, vol. 29, nr. 12, p. 1.

Comentarii

Carte
Inteleptul de la Arunachala - Convorbiri cu Sri Ramana Maharshi Prezentul volum cuprinde dialogurile din Talks with Sri Ramana Maharshi , lucrare aparuta pentru prima oara in limba engleza in anul 1955. Convorbirile purtate cu Ramana Maharshi, intre anii 1935 si...
Adauga in cos Detalii produs
Autor
Munagala Venkataramiah Munagala S. Venkataramiah (Swami Ramananda Saraswati) (n. 1882 – d. 1963) s-a nascut in Sholavandan, Madurai District, Tamil Nadu. Studiaza in limba engleza si isi finalizeaza studiile in chimie in...
Detalii autor
Autor
Ramana Maharshi Ramana Maharshi (1879-1950), s-a nascut in oraselul Tiruchuzhi, din provincia Tamil Nadu. Dupa moartea tatalui sau, cand abia implinise doisprezece ani, se muta la Madurai. In 1896 are loc marea sa...
Detalii autor

Articole similare

Lectii de parentaj constient
Lectii de parentaj constient
Ce fel de rol are jocul in dezvoltarea copilului? Care sunt ingredientele cheie de care au nevoie copiii nostri pentru a creste frumos si a-si implini potentialul? Cum putem influenta fericirea si...