Asa cum scoala Pratyabhijñā este numita dupa Stantele recunoasterii lui Dumnezeu, scrise de Utpaladeva, la fel numele scolii Spanda provine dintr-unul dintre  textele sale fundamentale, si anume Spandakārikā, Stantele despre Vibratie. Filosofia scolii Pratyabhijñā se centreaza pe recunoasterea eliberatoare a identitatii autentice dintre suflet si Śiva, iar Doctrina Vibratiei pune in schimb accentul pe importanta experimentarii vibratiei sau pulsatiei constiintei, Spanda.

Elementul esential al Doctrinei Vibratiei este experienta contemplativa pe care yoghinul trezit [spiritual] o traieste, revelandu-si adevarata sa natura ca fiind constiinta universala care percepe si actioneaza. Fiecare activitate din Univers, precum si fiecare perceptie, notiune, senzatie sau emotie din microcosmos, creste si descreste ca parte din ritmul universal al unicei realitati care este Śiva, singurul Dumnezeu, pura constiinta ce actioneaza si percepe. In conformitate cu Doctrina Vibratiei, omul isi poate realiza adevarata natura ca fiind Śiva prin experimentarea lui Spanda, activitatea dinamica, recurenta si creatoare a Absolutului.

Scoala Spanda, la fel ca Pratyabhijñā, provine din Casmir si s-a dezvoltat prin intermediul lucrarilor unor autori cunoscuti, nu prin intermediul Tantrelor anonime. Intr-adevar, originile acestei scoli marcheaza inceputurile śivaismului casmirian in sensul modern al termenului. In prima jumatate a secolului al IX-lea, spune Kṣemarāja, un ascet śivait numit Vasugupta a primit de la Śiva o revelatie intr-un vis, in care i s-a spus ca pe muntele Mahādeva din Casmir este ascuns un mesaj important pentru intreaga omenire. Mergand in locul care i-a fost indicat, el a gasit o stanca pe care erau gravate Aforismele lui Śiva (Śivasūtra). Constand din aproximativ optzeci de enunturi, Śivasūtra rezuma elementele esentiale ale traditiei moniste Śaiva Yoga. Desi este atribuita in mod traditional, fiind o scriptura, lui Śiva insusi, ea este totusi prima lucrare casmiriana śivaita. Pe cat de concisa, pe atat de profunda, Śivasūtra a necesitat explicatii, si astfel s-a ajuns la scrierea comentariilor, dintre care patru au supravietuit pana azi. Cel mai amplu comentariu este Vimarśinī, scris de Kṣemarāja, cel mai apropiat discipol al lui Abhinavagupta. A fost deja tradus in numeroase limbi. Varadarāja, contemporanul mai tanar al lui Kṣemarāja, a scris un alt comentariu, in mare parte bazat pe lucrarea lui Kṣemarāja. Desi ii lipseste originalitatea, el contine cateva idei inedite. Nu este doar un rezumat, asa cum este comentariul anonim Śivasūtravṛtti. Al patrulea comentariu, scris de Bhāskara, este totusi in multe privinte diferit de acesta. Fiind mai vechi decat lucrarea lui Kṣemarāja, se pare ca reprezinta o traditie a comentariilor independente. Este inca netradus.

Cel mai important discipol al lui Vasugupta a fost Kallaṭabhaṭṭa, care a trait in timpul domniei regelui Avantivarman (855-883 d.Hr.). Lucrarea Stantele despre vibratie (Spandakārikā) este, dupa parerea unor invatati casmirieni śivaiti, lucrarea lui Kallaṭabhaṭṭa, care le-a scris cu intentia de a face un rezumat al invataturilor din Śivasūtra. Desi nu putem fi siguri daca el a fost cel care a scris Stantele sau, asa cum sustine Kṣemarāja, insusi Vasugupta, nu exista nicio indoiala ca el a scris un scurt comentariu (vṛtti) despre aceasta lucrare, primul din seria de comentarii scrise de diferiti autori, inclusiv doua de Kṣemarāja, care a manifestat un interes special pentru aceasta ramura a śivaismului casmirian. Intr-adevar, se pare ca prima lucrare a lui Kṣemarāja a fost un comentariu la prima strofa din Stante, pe care el l-a numit Esenta Vibratiei (Spandasaṃdoha). Dupa ce a scris comentariul sau la Aforisme, el a scris un comentariu amplu la toate Stantele, numit Determinarea Vibratiei (Spandanirṇaya). Aceasta lucrare a fost tradusa.

Intr-un volum aditional vom publica o traducere si un studiu al comentariului lui Kallaṭa impreuna cu Esenta vibratiei de Kṣemarāja si cele doua comentarii care au ramas si au supravietuit si care inca nu au fost traduse si anume, Lampa lui Spanda (Spandapradīpikā), al lui Bhagavatotpala si Comentariul extins (vivṛti), al lui Rājānaka Rāma. Desi ambii il preced pe Kṣemarāja, ei au trait dupa Utpaladeva, pe care il citeaza, prin urmare in cea de-a doua jumatate a secolului al X-lea. Rugam cititorul sa consulte volumul nostru de traduceri, pentru o prezentare detaliata a acestor invatati si a istoricului Doctrinei Vibratiei, asa cum se reflecta ea in lucrarile lor.

Doctrina Vibratiei de Mark S. G. Dyczkowski

Traducere realizata de Raisa Moldovan

Colectia Tantra, colectie coordonata de Mihai Lita