Modul extrem de complex de a trata educatia, in stransa legatura cu sensul vietii a fost cuceritor pentru mine. Necesitatea educatiei de a cultiva o viziune integrala asupra vietii a transferat pentru mine discutia despre ce fel de educatie ar trebui sa ne preocupe si cum ar trebui sa arate ea, la marele DE CE, si la perpetua reintoarcere de fapt, la noi insine, la cunoasterea de sine, ca sursa principala a unei vieti sanatoase, atat pentru noi, cat si pentru ceilalti. Aici mi se pare esentiala discutia in educatie, la acest mod in care eu, prin prisma educatiei pe care o primesc, ma pot raporta la ceilalti, cum contribui la relatii sanatoase, stiind ca relationarea cu mine insumi si cu ceilalti este un principalul indicator al unei vieti fericite.

Am ramas in minte cu o fraza :

„Omul care stie sa produca explozia atomului dar care

in inima lui nu are iubire devine un monstru.”

 

Despre Educatie de Jiddu Krishnamurti

Importanta educatorului si a parintelui ca certi transmitatori a unor conditionari in locul unor eliberari este indelung discutata, si aduce multa claritate asupra responsabilitatii adultilor de a-si intelege propriile mecanisme de gandire, inainte de a avea pretentia ca pot contribui la educatia unui copil.

O carte care nu te lasa sa te opresti din citit, Krishnamurti  are darul incredibil de a folosi cuvinte simple dar atat de dinamice, indemnuri care te rascolesc si care parca iti reamintesc la fiecare nou paragraf cat de multa munca o ai cu tine insuti.

As introduce aceasta lectura obligatorie in facultati si daca ar exista si o scoala a viitorilor parinti, asa cum sugereaza si el, clar ar trebui sa fie citita din scoarta-n scoarta.

Pentru ca asa cum spune el:

„Daca elevul trebuie ajutat sa inteleaga valorile si

influentele mediului care-l inconjoara si din care face

parte, nu trebuie ca tu insuti sa fii constient? Poate

orbul sa ii ajute pe ceilalti sa ajunga pe celalalt tarm?”

 

Disciplina cu dragoste si limite de Jerry Wyckoff / Barbrara C. Unell

Am rezonat pe deplin cu introducerea oferita de Rose Kennedy, care puncteaza faptul ca abia atunci cand iti tii pentru prima data bebelusul in brate, realizezi imensa responsabilitate pe o ai din acel moment. Si mai apoi constientizarea faptului ca toate activitatile facute impreuna, il vor influenta nu doar pe el, ci si pe toti cei pe care ii intalneste pentru eternitate.

Cartea reprezinta o resursa practica pentru parintii care se confrunta cu probleme specifice pe care toti le stim si le traim alaturi de copiii nostri, explicand importanta existentei limitelor si a regulilor in acest process adeseori anevoios, de a construi relatia cu copilul nostru. Exemplele situatiilor dificile sunt extrem de realiste si majoritatea metodelor de a le gestiona au in spate teoriile logice si stiintifice de dezvoltare a copilului in mod armonios. Mi-a placut faptul ca se aduce in prim plan respectul ca valoare esentiala in cresterea copilului, si modelarea unor comportamente sanatoase, in primul rand de catre parinti. As argumenta ca succesul unor metode ca cea a momentului de liniste depinde mult de varsta copilului si de capacitatea lui de a se autoregla, care la varste mici se poate realiza doar in prezenta unui adult, si nicidecum de unul singur.

Am gasit informatii utile si metode de a rezolva astfel de probleme prin folosirea empatiei, responsabilizarea corecta si mai ales, prin multa munca cu noi insine, cu emotiile noastre ca adulti si cu propria capacitatea de a ne autoregla.

As adauga ca nici o regula nu merge aplicata alb pe negru si ca fiecare copil este diferit, iar responsabilitatea noastra de parinti sau educatori ar trebui sa fie sa ajungem sa ne cunoastem copiii, sa ii observam in afara limitelor si conditionarilor proprii, astfel incat sa invatam ce functioneaza, cand si cum.