Fii ceea ce esti

David Godman s-a născut în Stoke-on-Trent, Anglia, în 1953, iar interesul său pentru învățăturile lui Sri Ramana Maharshi a început în anii ’70, în perioada în care studia la Universitatea Oxford. În 1976 a călătorit în India, intenționând să facă o scurtă vizită la ashramul lui Ramana Maharshi, însă această vizită avea să-i schimbe definitiv parcursul vieții. După aproape doi ani de meditație intensă, între 1976 și 1978, a început să conducă biblioteca ashramului, iar din 1985 s-a dedicat exclusiv scrisului și cercetării. De-a lungul anilor, David Godman a editat și a scris 16 cărți dedicate lui Ramana Maharshi, învățăturilor sale și discipolilor săi direcți, devenind unul dintre cei mai importanți cercetători și editori ai operei lui Ramana Maharshi.

Ramana Maharshi (1879-1950), s-a nascut in oraselul Tiruchuzhi, din provincia Tamil Nadu. Dupa moartea tatalui sau, cand abia implinise doisprezece ani, se muta la Madurai. In 1896 are loc marea sa experienta transformatoare – trecerea prin moarte, urmata de realizarea Sinelui. Isi paraseste caminul si familia si se indreapta spre Arunachala. Se stabileste in pestera Virupaksha unde va locui vreme indelungata. Aici i se vor alatura primii discipoli, carora le va impartasi invatatura sub forma unor raspunsuri la chestiuni pe teme spirituale. Acestea se vor regasi in opusculele Vichara Sangraham (Introspecţia) si Nan Yar? (Cine sunt eu?), care pot fi considerate primele sale lucrari.

De asemenea, Ramana Maharshi compune diferite imnuri inchinate Arunachalei, stranse ulterior intr-o culegere foarte pretuita de devotii sai. Despre aceste carti, Ramana va spune: „Toate poeziile mele s‑au înfiripat la dorinta unuia sau a altuia, in legatura cu cate un eveniment concret. Chiar si Patruzeci de versuri despre Realitate, cea atat de tradusa si comentata, nu a fost gandita ca o carte, ci consta din versuri concepute in diverse perioade. Singurele poeme ivite spontan, obligandu‑ma, as putea spune, sa le notez, fara ca nimeni sa mi‑o ceară, sunt Unsprezece stante in cinstea lui Sri Arunachala si Opt stante catre Sri Arunachala."

In 1922, mama sa, Alagammal, moare, fiind ingropata la poalele muntelui Arunachala. Incepand cu acelasi an, Maharshi intemeiaza Sri Ramanashram, asezamant ce se va extinde in anii urmatori ca urmare a cresterii numarului de devoti. Printre cartile „scrise" in aceasta perioada mentionam: Upadesa Saram (Esenta invataturii), Upadesa Manjari (Buchetul de sfaturi spirituale), precum si numeroase comentarii la lucrari vedantice. Pana la moartea sa, petrecuta in 1950, Ramana va impartasi invatatura sa eliberatoare miilor de discipoli si de pelerini sositi din toate colturile Indiei si din Occident.

***

„Calea cunoasterii inseamna doar sa te afunzi inauntru cu mintea, fara a rosti cuvantul «Eu», si sa cercetezi de unde mintea, ca „«Eu», rasare. A medita «Acesta nu sunt Eu» sau «Acela sunt Eu» poate fi de ajutor, dar cum ar putea reprezenta Investigatia? Cand mintea, investigand launtric «cine sunt eu?», ajunge in inima, ceva propriu inimii insesi se manifesta ca «Eu‑Eu», astfel incat eul individual trebuie să se plece rusinat. Desi se manifesta, nu este Eu prin natura, ci Perfectiunea insasi, si aceasta este Sinele".

Ramana Maharshi, Patruzeci de stante

***

„Ramana ne daruieste o religie a spiritului care ne ajuta sa ne eliberam de dogme si su­perstiţii, de ritualuri si ceremonii, pentru a trai ca spirite libere. Esenta tuturor religiilor e o problema intima si personala, un raport individual cu Divinul. Nu atat prea­slavire, cat cautare; o cale de devenire, de eliberare.”

Dr. S. Radakrishnan, fost vicepresedinte al Indiei