O viata alaturi de Bhagavan Ramana Maharshi

Ramana Maharshi (1879-1950), s-a nascut in oraselul Tiruchuzhi, din provincia Tamil Nadu. Dupa moartea tatalui sau, cand abia implinise doisprezece ani, se muta la Madurai. In 1896 are loc marea sa experienta transformatoare – trecerea prin moarte, urmata de realizarea Sinelui. Isi paraseste caminul si familia si se indreapta spre Arunachala. Se stabileste in pestera Virupaksha unde va locui vreme indelungata. Aici i se vor alatura primii discipoli, carora le va impartasi invatatura sub forma unor raspunsuri la chestiuni pe teme spirituale. Acestea se vor regasi in opusculele Vichara Sangraham (Introspecţia) si Nan Yar? (Cine sunt eu?), care pot fi considerate primele sale lucrari.

De asemenea, Ramana Maharshi compune diferite imnuri inchinate Arunachalei, stranse ulterior intr-o culegere foarte pretuita de devotii sai. Despre aceste carti, Ramana va spune: „Toate poeziile mele s‑au înfiripat la dorinta unuia sau a altuia, in legatura cu cate un eveniment concret. Chiar si Patruzeci de versuri despre Realitate, cea atat de tradusa si comentata, nu a fost gandita ca o carte, ci consta din versuri concepute in diverse perioade. Singurele poeme ivite spontan, obligandu‑ma, as putea spune, sa le notez, fara ca nimeni sa mi‑o ceară, sunt Unsprezece stante in cinstea lui Sri Arunachala si Opt stante catre Sri Arunachala."

In 1922, mama sa, Alagammal, moare, fiind ingropata la poalele muntelui Arunachala. Incepand cu acelasi an, Maharshi intemeiaza Sri Ramanashram, asezamant ce se va extinde in anii urmatori ca urmare a cresterii numarului de devoti. Printre cartile „scrise" in aceasta perioada mentionam: Upadesa Saram (Esenta invataturii), Upadesa Manjari (Buchetul de sfaturi spirituale), precum si numeroase comentarii la lucrari vedantice. Pana la moartea sa, petrecuta in 1950, Ramana va impartasi invatatura sa eliberatoare miilor de discipoli si de pelerini sositi din toate colturile Indiei si din Occident.

***

„Calea cunoasterii inseamna doar sa te afunzi inauntru cu mintea, fara a rosti cuvantul «Eu», si sa cercetezi de unde mintea, ca „«Eu», rasare. A medita «Acesta nu sunt Eu» sau «Acela sunt Eu» poate fi de ajutor, dar cum ar putea reprezenta Investigatia? Cand mintea, investigand launtric «cine sunt eu?», ajunge in inima, ceva propriu inimii insesi se manifesta ca «Eu‑Eu», astfel incat eul individual trebuie să se plece rusinat. Desi se manifesta, nu este Eu prin natura, ci Perfectiunea insasi, si aceasta este Sinele".

Ramana Maharshi, Patruzeci de stante

***

„Ramana ne daruieste o religie a spiritului care ne ajuta sa ne eliberam de dogme si su­perstiţii, de ritualuri si ceremonii, pentru a trai ca spirite libere. Esenta tuturor religiilor e o problema intima si personala, un raport individual cu Divinul. Nu atat prea­slavire, cat cautare; o cale de devenire, de eliberare.”

Dr. S. Radakrishnan, fost vicepresedinte al Indiei

Viata lui T.K. Sundaresa este in sine o dedicare fata de cautarea spirituala, demna de a fi urmata de catre cautatorii sinceri. El i-a facut prima vizita lui Sri Bhagavan in anul 1908. A fost suficient sa il vada o singura data pentru a-i deveni dupa aceea un adept inflacarat. S-a numarat, de asemenea, printre cei captivati de personalitatea magnetica a lui Sri Kavyakantha Ganapati Muni. Dupa plecarea lui Muni la Belgaum in anul 1926, Sri T.K. Sundaresa Iyer a continuat sa ramana la Ashramul din care, practic, a facut caminul sau. Desi lipsit de posibilitati materiale, Sri T.K. Sundaresa poseda o vasta bogatie spirituala pe care a impartasit-o cu semenii sai devoti, dedicandu-si o mare parte din timp in serviciul Ashramului. A trait la Ashram o perioada indelungata, pana la sfarsitul vietii, intruchipand un exemplu viu de smerenie si devotiune.

In februarie 1965, la varsta de 68 de ani - dintre care aproape 50 i-a petrecut alaturi de Sri Bhagavan in calitate de devot apropiat - s-a stins din viata in Sri Ramana Nagar in mod pasnic si constient pana in ultima clipa, incheind in felul acesta o viata intreaga alaturi de Bhagavan.