Iluminari

Name: Iluminari
SKU: 000O02
Availability: OutOfStock

Ibn Arabi (Autor)

MISTICA ISLAMICA SUFISM ֍ ISLAM Carti de la [A] la [Z]en

Sub acest titlu sunt reunite cateva din scrierile capitale ale lui Ibn Arabi - cel mai mare dintre invatatii Islamului: 1. Tainicele adevaruri ale Alchimiei fericirii este un tratat de ezoterism in care autorul - inspirandu-se din faimoasa tema a miraj-ului Profetului Muhammad - descrie transfiguratiile sufletului in ascensiunea lui la ceruri - printre lacasuri paradisiace si universuri invizibile. Cautarea initiatica a Desavarsirii spre care tind adeptii Marii Opere sub conducerea unui Trimis - urmeaza o cale modelata in mod ideal pe miraj ul Profetului. Prin cuvantul miraj se desemneaza Urcarea la cer traita de profetul Muhammad intr-o noapte de extaz - in timpul careia a fost rapit in ceruri si condus de Gabriel - arhanghelul Revelatiei - de la Mecca pana la Templul Ierusalimului ceresc situat in al saptelea cer.

Comanda prin telefon
L-V 9:30-17:30
0771.664.320

Livrare in Romania
1-3 zile lucratoare

Ridicare din Easybox
1-3 zile lucratoare

9 persoane viziteaza chiar acum aceasta pagina
Stoc limitat

Colectia

MISTICA ISLAMICA

Anul publicarii

2003

Coperta

Brosata

Format

13 x 20 cm.

Numar pagini

268

ISBN

973-9453-85-6

Cod Bare EAN

5948417140023

Descriere

Sub acest titlu sunt reunite cateva din scrierile capitale ale lui Ibn Arabi, "cel mai mare dintre invatatii Islamului":

1. "Tainicele adevaruri ale Alchimiei fericirii" este un tratat de ezoterism in care autorul, inspirandu-se din faimoasa tema a mi'raj-ului Profetului Muhammad, descrie transfiguratiile sufletului in ascensiunea lui la ceruri, printre lacasuri paradisiace si universuri invizibile. Cautarea initiatica a Desavarsirii spre care tind adeptii Marii Opere sub conducerea unui "Trimis", urmeaza o cale modelata in mod ideal pe mi'raj ul Profetului. Prin cuvantul mi'raj se desemneaza "Urcarea la cer" traita de profetul Muhammad intr-o noapte de extaz, in timpul careia a fost rapit in ceruri si condus de Gabriel, arhanghelul Revelatiei, de la Mecca pana la Templul Ierusalimului ceresc situat in al saptelea cer. Aceasta prima faza a "calatoriei nocturne" l-a condus pe Profet prin sapte sfere ceresti (ceruri esoterice ale sufletului), unde s-a intalnit rand pe rand cu "spiritele" profetilor care l-au precedat in ciclul Revelatiei. Acestia sunt: Adam, Iisus, Ioan Botezatorul, Idris, Aaron, Moise si Avraam. O a doua faza, asupra careia traditiile sunt mult mai discrete, va transporta spiritul Profetului de la "lotusul Limitei", unde se va desparti de ingerul Gabriel, pana la pragul Tronului divin. O a treia faza, desemnata ca "ascensiune pur inteligibila", il va conduce pana la "telul ultim" al viziunii teofanice. Filosofii si misticii Islamului au meditat profund asupra acestei teme si unii au consemnat in scris povestea propriului lor extaz. Ibn 'Arabi face parte din aceasta elita de vizionari care pot sa vorbeasca din experienta; el a scris doua admirabile povestiri in care nareaza propria sa ascensiune. Povestirea de fata reprezinta versiunea sa "hermetista"; unul din elementele originale este punerea in scena a doi pelerini, lucru extrem de rar. Primul, desemnat ca "adept", este un credincios cu inima curata si sincera, avand deplina credinta in "Trimisul" care isi asuma pentru "prietenii lui Dumnezeu" aceeasi functie iluminatoare si initiatica pe care ingerul Gabriel a avut o pe langa profetul Muhammad. Iata de ce adeptul este primit succesiv de "entitatile spirituale" ale celor sapte profeti, care il vor instrui asupra misterelor Opus-ului. Al doilea pelerin, numit "teoreticianul" refuza sa-l urmeze pe Ghidul providential care, doar el singur, il poate conduce pe "scara celesta" in prezenta profetilor. Sub infatisarea unui savant teolog, dar de un rationalism extrem, el este un sceptic si de aceea nu poate admite necesitatea Calauzei. De asemenea, de indata ce se deschide "Poarta cerului acestei lumi" (inceputul mi'raj-ului sufletului), lucrurile iau o intorsatura proasta pentru teoreticianul care neaga "semnele divine". El este primit in sferele celeste de "entitatile spirituale" ale celor sapte planete, si nu de catre spiritele profetilor, asa cum se intampla cu tovarasul sau, adeptul. Calea este fara iesire si in loc sa guste din "alchimia fericirii", el experimenteaza in sufletul sau "alchimia nefericirii". Mi'raj-ul este o viziune eshatologica anticipata a destinului ce il asteapta pe om in "lumea cealalta" si care determina optiunea sufletului aici, pe pamant. Tratatul ridica problema arzatoare a legaturilor dintre experienta mistica si opera alchimica; de aceea el a servit drept baza pentru cei interesati sa descopere "hermetismul" in gnoza lui Ibn 'Arabi. Autorul insusi va marturisi: "Eu cunosc alchimia pe calea revelatiei intuitive si nu prin intermediul cunostintei dobandite."

2. "Cartea contemplatiilor" (Mashahid al asrar al qudsiyya - Contemplarea sfintelor Taine ca rasarit al luminilor divine). Desi este posibil ca tratatul acesta sa se numere printre operele de tinerete ale lui Ibn 'Arabi, reprezinta fara indoiala o lucrare majora a literaturii mistice. A fost compus in Andalusia, in 1194. Consta din patrusprezece viziuni, sub forma unor dramatice conversatii cu Divinul, presarate cu episoade vizionare. A fost redactat intr un stil asemanator celui folosit de al Niffari, faimosul sfant irakian din secolul X, in tratatul sau Mawaqif. Aceste contemplatii sunt pline de uimitoare dezvaluiri cu privire la natura existentei, la relatia noastra cu Realitatea, si la calea de a dobandi adevarata fericire. Tratatul despre Unitate (Risalat ul Ahadiyan), o scriere a carei datare starneste inca dispute. Tratatul a fost tradus pentru prima oara intr-o limba occidentala (franceza) de Abdul Hadi, in 1911. Textul nu aminteste prin caracteristicile sale nimic din celelalte lucrari ale lui Ibn 'Arabi, motiv pentru care paternitatea i-a fost negata de unii critici. Este o lucrare despre Fiinta in care autorul se dovedeste un partizan hotarat al monismului metafizic. Motivul central al scrierii il constituie un celebru hadith atribuit profetului Muhammad: "Cine isi cunoaste sufletul (adica pe sine insusi) cunoaste pe Domnul sau".

Ibn Arabi

Ibn 'Arabi este una din acele personalitati puternice si exceptionale care au marcat cu amprenta lor gandirea islamica, revigorand o si dandu-i un curs nou. Pentru a intelege uriasa sa opera si a o situa intr-un cadru adecvat, este necesar sa se renunte la tendinta de a separa istoria filosofiei de istoria sufismului presupunandu-le antagonice caci, in cadrul Islamului, este intr-adevar imposibil sa se traseze o linie despartitoare intre atitudinea reflexiva si experienta mistica.

1) Biografia

Viata lui Ibn 'Arabi incepe la Murcia, in Spania, unde s-a nascut la 28 iulie 1165 (17 Ramadan din anul 560 de la Hegira). La varsta de opt ani se muta cu familia la Sevilla, studiaza intens (Coranul, Hadith, exegeza coranica) si isi petrece adolescenta ducand o viata comoda si rafinata. S-a casatorit pentru prima oara cu o tanara despre care vorbeste in termeni de respectuoasa devotiune. Cunoastem biografia lui Ibn 'Arabi din propria lui opera; in deplin acord cu puternica sa personalitate, e vorba mai degraba de o trans-istorie simbolizand evenimente launtrice. Intamplarile exterioare sunt simple jaloane ale unor experiente de natura spirituala. Va contracta o boala foarte grava, iar febra ii provoaca stari de lesin in timpul carora universul sau interior este populat de o lume de imagini sugestive. Este prima sa intrare in mundus imaginalis, sursa de informatie si cunoastere, la care Ibn 'Arabi se va intoarce in tot cursul vietii sale. Este vorba, ca sa-l citam pe H. Corbin, de imaginatia creatoare, pentru ca aceasta devine esentialmente activa. Ibn 'Arabi afirma ca Imaginatia poate face ca un obiect care ii este propriu sa poata fi cunoscut. Amintirile sale din adolescenta par sa fie marcate de doua prietenii feminine, doua venerabile femei sufi care il vor initia pe calea intimitatii cu Dumnezeu: Yasmina de Marchena si Fatima de Cordoba.

La cei douazeci de ani ai sai, Ibn 'Arabi a cunoscut numerosi maestri si a studiat doctrinele diferitelor scoli si curente de gandire. Intalnirile lui cu mari seici si cu filozofi se succed, favorizate si de numeroasele calatorii intreprinse in Andaluzia si Maghreb: Fez, Tlemcen, Bujia, Tunis...

In 1201 pleaca pentru prima oara in pelerinaj la Mecca. Ibn 'Arabi are treizeci si sase de ani. Sederea in orasul sfant ii va prilejui o experienta profunda, care va constitui baza intregii sale dialectici a iubirii. Se indragosteste de fiica unui renumit seic, o femeie de o frumusete rapitoare si inzestrata cu o adanca intelepciune, care i-a inspirat capodopera Interpetul dorintelor. Simultan, viata sa interioara se intensifica: circumambulatiunile facute in jurul Kaabei, interiorizata ca centru cosmic, il vor transporta deseori dincolo de simturi, facandu-l sa „guste" savoarea starilor extatice.

In 1204 il gasim la Cairo, in compania unui grup de sufi andaluzi, unde se dedica invatarii si disputelor cu "doctori ai doctrinei" si juristi din capitala egipteana. Se intoarce la Mecca in 1207, avand din nou parte de experiente extatice, descrise in tratate avand ca subiect „urcusul celest", dupa modelul mirajului profetului Muhammad . Trei ani mai tarziu il aflam in inima Anatoliei. Precedat de marele sau prestigiu, e primit de sultanul selgiucid al cetatii Konia, pe care il indeamna sa recucereasca Ierusalimul cazut in mainile cruciatilor.

Isi continua calatoriile, ajungand pana in Armenia; coboara pe Eufrat pana la Gadad, unde, in 1214, il cunoaste pe marele filosof Sohrawardi. Invitat de sultanul Damascului, ajunge in vechea capitala omeiada catre 1223; principele si fiul sau ajung discipolii sai. Pana in acel moment, Ibn 'Arabi scrisese peste patru sute de lucrari; obosit de calatorii, inconjurat de familie, prieteni si nenumarati ucenici, se hotaraste sa se stabileasca definitiv la Damasc pentru a-si desavarsi opera. Moare la 16 noiembrie 1240 (28 Rabi'II anul 638 de la Hegira).

In secolul XVI, sultanul Constantinopolului, Selim II, a ridicat un monument pe locul unde este inmormantat Ibn Arabi; mausoleul este si astazi vizitat de un mare numar de pelerini si sufi. Titlurile sub care a fost cunoscut inca din timpul vietii: Muhyi d-din („insufletitorul religiei"), Al Shaik al Akbar („cel mai mare dintre maestri"), arata marea petuire de care s-a bucurat atat printre credinciosi, cat si printre invatati.

2) Opera

Pentru o mai adanca intelegere a operei lui Ibn 'Arabi nu e suficient doar sa catalogam si sa comentam la nesfarsit textele sale, ci mai degraba sa reinsertam reflectia noastra in contextul care a facut posibil aparitia acestor productii intelectuale si poetice.

Principalele opere ale lui Ibn 'Arabi sunt cele pe care le a terminat de redactat in timpul ultimei perioade din viata petrecuta la Damasc. Ne vom margini sa le citam doar pe acestea.

- Al Futuhat al Makkiyya - „Cartea revelatiilor de la Mecca referitoare la misterele Regelui (Dumnezeu) si ale reginei (lumea)". Este o imensa enciclopedie sufi. In ciuda proportiilor acestei carti originale (560 capitole), Ibn 'Arabi ne previne: "...nu am aratat aici in intregime nici macar una din invataturile privitoare la metoda sufi... M am marginit sa infatisez mai limpede cateva din principiile si temeiurile metodei, intr o forma restransa, situand-o cu indreptatire intre aluzia vaga si explicatia completa si clara".

- Fusus al Hikam -„Montura Inelului intelepciunii sau Intelepciunea Profetilor". Terminata catre anul 1230, este o lucrare surprinzatoare, in care expune cu maiestrie desavarsita principiul Unitatii Existentei, principiu fundamental al conceptiei islamice cu privire la Realitate. Este considerat cel mai bun compendiu al doctrinei lui Ibn 'Arabi. Influenta pe care a exercitat o asupra dezvoltarii gandirii islamice este apreciabila, dovada fiind numeroasele comentarii facute in toate limbile Islamului, atat printre sunniti cat si printre siiti.

- Diwan al Akbar al Tarjuman al Ashwaq -„Interpretul dorintelor si al iubirii". Folosindu se de vers, autorul exploreaza, intr o maniera subtila si pretandu se la interpretari in registre diferite, intreaga problematica a iubirii.

Unii dintre biografi cifreaza opera sa la peste o mie de lucrari, altii la patru sute. Ibn Aflatun („fiul lui Platon") cum mai e numit Ibn 'Arabi, este un autor prolific si cu fatete multiple. „Este imposibil - spune Asin Palacio - sa dam o imagine sintetica despre imensul cuprins al acestei "Biblii" (Futuhat) a esoterismului musulman; daca in cartile peripatetice si scolastice ale Islamului intalnim un plan riguros logic, in operele sufi, si mai ales la Ibn 'Arabi, temele sunt reunite fara a urma vreun criteriu tinand de natura subiectului, ci doar considerente esoterice fara nici un fundament filosofic sau macar teologic".

A descifra si dezvalui mesajul simbolurilor cuprinse in opera lui Ibn 'Arabi inseamna a intra, de fapt, in posesia propriei comori spirituale, caci scrierile lui sunt generoase indemnuri la reflectie si meditatie.