Pe urmele Absolutului

La varsta de treizeci si doi de ani, urmarit fiind de catre organele de securitate, am fost nevoit sa traiesc ascuns intr-un pod intunecat vreme de circa doi ani si jumatate. In tot acest timp am cunoscut si practicat fenomenul de dedublare sau decorporalizare. La data respectiva nu posedam nici un fel de informatii asupra unei asemenea posibilitati. Impresionat de ineditul acestui fenomen, declansat spontan, am trecut la practicarea lui prin efort de vointa si concentrare.

Dupa verificarea minutioasa pe plan fizic a veridicitatii descoperirilor facute in afara corpului carnal, am trait o noua surpriza: contactul cu lumea celor decedati. Iata cateva descoperiri din acea lume, devenita pentru mine mult mai reala decat cea legata de factorul somatic. Deplasarea in acea lume - paralela cu lumea fizica - se face in functie de intensitatea dorintei. Iar relatia si comunicarea intre suflete se infaptuieste intr-un singur limbaj, si anume, gandirea. Toate lucrurile pe care ni le dorim: o bijuterie, o haina, o masina, o casa etc., le putem avea, folosindu-ne imaginatia Insa renuntam usor la ele, vazandu-le inutilitatea.

Adresandu-ma unui Dumnezeu impersonal, am cerut sa mi se dezvaluie incarnarile anterioare. La solicitarea mea, mi s-a descoperit un numar de patru incarnari legate de epoci diferite. Nici una din acele incarnari nu semana cu actuala mea infatisare fizica si astrala (dedublata).

In continuare, am avut posibilitatea sa cunosc cu anticipatie: intamplari, fapte si evenimente din aceasta existenta, care s-au petrecut pe parcursul a doi, trei ani cu o exactitate perfecta.

Incurajat de noutatea fenomenelor pe care le traiam in mod direct, am dorit la un moment dat sa-l intalnesc pur si simplu pe Dumnezeu. Pentru mine, la acea data, Creatorul lumii era imaginea oferita de catre religia crestina. M-am nascut si am crescut privind icoana de pe perete, care reprezenta Divinitatea in ipostaza Sfintei Trinitati. Cu toate acestea, de fiecare data m-am adresat unui Dumnezeu nu sub infatisarea unui chip de om, ci, la ceva impersonal. Si, o data desprins de corpul carnal, aflat deci in corp astral, ma adresez cu o ruga fierbinte: "Doamne, vreau sa Te intalnesc. Te rog, ajuta-ma!" Am pornit ca un bolid spre slavile cerului. La scurt interval de timp de la pornire, iata ca un corp s-a desprins de mine, printr-un usor zgomot. Au urmat inca alte doua desprinderi in acelasi mod.

In final, m-am oprit. Eram doar un punct luminos - ca un varf de ac sau un atom. In interior ma aflam eu, ca stare de Pura Constiinta. Nu stiu cat am stat in acea ipostaza, pe care as putea sa o numesc de asemenea stare de multumire atotcuprinzatoare. In mine nu mai era loc de nimic altceva. Apoi, fara vrerea mea, am revenit instantaneu in corpul fizic.

In continuare, intelectul a preluat desfasurarea intregului fenomen si a inceput sa judece dupa propriile calapoade educationale. Dar, dupa o profunda meditatie, am inteles ca Dumnezeu era Lumina existenta in fiecare "punctisor" de pe bolta Imensitatii Universului. Acest experiment mi-a marcat, dupa aceea, intreaga existenta.