S-a nascut in Germania, la Koln, in 1486. Prin 1507, pleaca la Paris pentru a-si completa studiile. Un an mai tarziu, il regasim in Spania, in serviciul militar al regelui Aragonului, ca maistru artificier, specialist in piromantie, iar de aici trece in Italia, apoi in Franta, oprindu-se la Avignon, Lyon si Bourgogne. Dupa experienta aventuroasa din Catalonia, in 1509, il regasim la Dole, in Franta, conferentiind la universitatea din acest oras. Insa, in anul urmator, 1510, se afla la Londra, "intr-o misiune secreta". Revenind in Germania, in acelasi an, il viziteaza pe Trithemius la Wurzburg si ii cere acestuia sa-si exprime opiniile privitoare la Filosofia oculta, in varianta ce a circulat, o vreme, in manuscris.In 1511 pleaca in Italia si, intre 1511 si 1517, locuieste la Pavia; participa, in calitate de teolog, recomandat de catre cardinalul de Santa-Croce, la Conciliul de la Pisa (1511). Tot la Pavia, se casatoreste in 1515, iar, apoi, la Turin, ocupa functia de consilier al imparatului Maximilian al II-lea.

Revine in Germania si, intre 1518 si 1520, timp de doi ani, este consilier platit si orator (syndic) in orasul Metz, iar din 1523 ocupa functia de medic al orasului Frieburg. Dupa numai un an, se afla la Lyon, in serviciul reginei Luiza de Savoia, mama regelui Francisc I. Cade in dizgratia reginei si in urmatorii patru ani traieste intr-o relativa saracie. Paraseste orasul Lyon, impreuna cu sotia si cei sase copii, pentru a se stabili in Tarile de Jos, ca medic, in orasul Anvers, iar apoi ocupa o functie imperiala la Malines, ca istoriograf si consilier al imparatului Carol Quintul (1529-1532). Moare la Grenoble, in 1535, si a fost inmormantat in manastirea dominicanilor.

Opera(selectiv):

1515 - Oratio habita Papiae, in praelectione Hermetis Trismegisti, de potentate et potentia Dei, discurs tinut la Universitatea din Pavia, cu prilejul deschiderii seriei de cursuri publice, in prezenta lui Jean de Gonzague, marchiz de Mantova.

Oratio de praelectione convivi Platonis, amoris laudem continens, discurs de prezentare a dialogului Banchetul de Platon, rostit cu prilejul inaugurarii cursurilor la una dintre universitatile din nordul Italiei.

1517 - In Artem brevem Raimundi Lulli commentaria, la care este anexat un tabel rezumativ al comentariilor referitoare la Ars brevis de Raimond Lulle.

1519 - De originali peccato disputabilis opinionis declamatio, dedicata lui Theodoric episcop de Cyrene.

1529 - De incertitudine et vanitate scientiarum et artium, atque excellentia Verbi Dei, declamatio, insotita de privilegiul acordat de Carol Quintul, valabil sase ani, pentru urmatoarele scrieri: Philosophia Occulta, De incertitudine..., doua comentarii la Ars brevis de Raimundus Lullus, patruzeci si una de scrisori din corespondenta sa, zece conferinte, si asa-numitele epigrame, versuri ocazionale dedicate unora dintre personalitatile din acel timp. Cartea a aparut concomitent la Paris si la Anvers si a fost condamnata de Sorbona in 1530; i-a fost dedicata omului de afaceri Augustino Fornari, civi Genuensis si viro domino.

1530 - Philosophia Occulta sive Magia (sive Magia apare alaturat numai la titlul primului volum). Tiparirea cartii a inceput simultan, la Anvers si la Paris, si s-a incheiat la 15 februarie 1531, dupa aparitia primului volum. La 2 martie 1531, cenzorii de la Sorbona condamna atat cartea cat si autorul.

1533 - Filosofia oculta, prima editie completa a celor trei volume a aparut in luna iulie, la Koln, intitulata astfel: Henrici Cornelii Agrippae ab Nettesheim a Consiliis et archivis Iuditiarii sacrae Caesarae Majestatis: DE OCCULTA PHILOSOPHIA. Libri tres. La sfarsitul celui de al treilea volum este scris: Finis. Anno M.D.XXXIII. Mense Julio.

Corespondenta lui Agrippa insumeaza patru sute cincizeci si una de scrisori, distribuite de el insusi in sapte carti, dintre care patruzeci si una au fost publicate in timpul vietii: treisprezece in 1532, iar douazeci si opt in 1534, in continuarea textelor polemice asupra monogamiei Sfintei Ana. Saptezeci dintre scrisorile primite sau trimise de Agrippa au fost traduse in limba franceza de Jean Orsier, cu titlul: Henri Cornelis Agrippa, sa vie et son oeuvre d'apres sa correspondance, Paris, 1911.

Maria Genescu

 *

"La numai douazeci de ani, Agrippa a fost invitat de niste seniori francezi pentru a lucra in arta Chrysopeei; doi ani mai tarziu, publica si explica dificila si obscura carte a lui Reuchlin De verbo mirifico. Vorbea opt limbi; a fost ales de cardinalul de Sainte-Croix pentru a participa la Conciliul ce urma sa aiba loc la Pisa; Papa i-a scris o scrisoare de incurajare pentru a continua si a duce la bun sfarsit ceea ce incepuse; in Franta, cardinalul de Lorena a tinut sa fie nasul unuia dintre fiii sai; un marchiz din Italia, regele Angliei, cancelarul Mercur Gatinaria si Margareta, printesa de Austria, l-au chemat, in acelasi timp, in serviciul lor. In sfarsit, a fost prieten cu patru cardinali, cu cinci episcopi, precum si cu toti oamenii celebri ai vremii, ca Erasm, le Fevre, d'Etaples, Trithemius, Capito, Melancthon, Capellanus, Montius si Cantiuncula.

De aceea, nu ma mira deloc ca Jacques Gohory il aseaza inter clarissima sui saeculi lumina; ca Ludwig Wigius il numeste Venerandum Dominum Agrippam, literarumque omnium miraculum et amorem bonoru; ca Wier, Melchior Adam si inca multi altii vorbesc despre el in termeni laudativi.  Toate aceste demnitati il aseaza printre cele mai de seama personalitati ale veacului sau".