[Fragment] Minunatul moment, Alan Watts

Asculti un cantec si dintr-odata eu te intreb: „Cine esti tu in acest moment?” Cum ai raspunde la aceasta intrebare, imediat si spontan, fara sa te opresti sa-ti cauti cuvintele? Daca intrebarea nu va fi suficient de socanta cat sa-ti intrerupa ascultarea, vei raspunde fredonand melodia. Daca intrebarea te va surprinde, vei raspunde: „Cine esti tu in acest moment?”. 

In schimb, daca te opresti sa te gandesti, ceea ce vei incerca sa-mi spui nu este despre momentul prezent, ci despre trecut. Voi primi informatii despre numele si adresa ta, cu ce te ocupi si elemente din istoria personala. Doar ca intrebarea mea a fost cine esti, nu cine ai fost. A fi cu adevarat constient de realitate, de prezentul viu, inseamna a descoperi ca in fiecare moment experienta este totul. Nu exista nimic dincolo de ea – un „tu” care traieste experienta ta.

Chiar si in cele mai aparent evidente momente de constiinta de sine, „sinele” de care suntem constienti este intotdeauna un tip de emotie sau de senzatie – tensiuni musculare, cald sau rece, durere sau iritare, senzatia respiratiei sau a sangelui care pulseaza. Niciodata nu este vorba despre o senzatie a unui lucru care simte senzatia, in acelasi fel in care expresii cum este aceea de a-ti mirosi propriul nas sau de a-ti saruta propriile buze nu sunt nici posibile si nici nu au sens.

In momente de fericire si de placere suntem de obicei suficient de dispusi pentru a fi prezenti si constienti de clipa si pentru a lasa experienta sa fie totala. In astfel de momente, ne „uitam” pe noi insine iar mintea nu incearca sa se separe de ea insasi, sa se separe de experienta. Pe de alta parte, odata cu aparitia durerii, fie ea fizica sau emotionala, incepe divizarea si apare cercul vicios in care ne tot invartim.

Insa odata ce-mi devine clar ca „eu” nu pot evada din realitatea prezenta, intrucat „eul” nu este nimic altceva decat ceea ce stiu acum, acest tumult interior inceteaza. Nu-mi ramane alta posibilitate decat sa fiu constient de durere, frica, plictiseala sau amaraciune in acelasi mod plenar in care sunt constient de placere. Organismul uman are puteri miraculoase de adaptare atat la durerea fizica cat si la cea psihologica, dar ca ele ne sunt accesibile pe deplin atunci cand durerea inceteaza sa mai fie stimulata de acest efort interior de a fugi de ea, de a separa „eul” de sentiment. Efortul creeaza o stare de tensiune in care durerea infloreste. Atunci insa cand tensiunea inceteaza, mintea si corpul incep sa absoarba durerea asa cum apa absoarbe o lovitura sau o taietura.

Mai exista o poveste cu un intelept chinez care a fost intrebat „Cum putem scapa de caldura?” – caldura semnificand suferinta intensa. El a raspuns „Mergi in mijlocul focului!”. „Pai si atunci cum putem scapa de arsura flacarii?”. „Atunci nicio durere nu te va mai afecta!”.

 

Un fragment extras din volumul Intelepciunea nesigurantei de Alan Watts.

 

Comentarii

Carte
Intelepciunea nesigurantei Am fost intotdeauna fascinat de legea efortului inversat. Uneori o mai numesc si „legea pe dos”. Atunci cand incerci sa te mentii la suprafata apei, te scufunzi: in schimb, atunci cand incerci sa te...
Adauga in cos Detalii produs
Autor
Alan Watts Alan Watts s-a nascut in Londra, in anul 1915. Devine fascinat de Orient si incepe sa publice in Journal of the London Buddhist Lodge inainte de a scrie prima sa carte. Se muta la New York in 1938...
Detalii autor

Articole similare

[Fragment] Minunatul moment, Alan Watts
[Fragment] Minunatul moment, Alan Watts
Asculti un cantec si dintr-odata eu te intreb: „Cine esti tu in acest moment?” Cum ai raspunde la aceasta intrebare, imediat si spontan, fara sa te opresti sa-ti cauti cuvintele? Daca intrebarea nu...
[Fragment]  Ce este Realitatea? de Alan Watts
[Fragment] Ce este Realitatea? de Alan Watts
Adeseori oamenii spun ca ei cauta realitatea si ca incearca sa o traiasca. Ma intreb ce poate sa insemne asta? Cu ceva vreme in urma, niste oameni se aflau intr-un restaurant si unul dintre ei a...
Despre rabdare si compasiune cu Chantal Sicile‑Kira
Despre rabdare si compasiune cu Chantal Sicile‑Kira
Emily Perl Kingsley a scris o poveste minunata, in 1987, intitulata „Welcome to Holland”, in care descria ca a avea un copil cu o dizabilitate este ca si cum ai planifica o excursie in Italia, dar...