Precum gazul insusi, faptul ca cineva te manipuleaza emotional este invizibil. Nu stii ca este acolo pana cand nu te copleseste. Chiar si atunci, s-ar putea sa nu iti dai seama de unde vine. Daca ai trait experienta gaslighting-ului, e posibil sa te fi facut sa te indoiesti de tine. E posibil sa te fi facut sa simti ca innebunesti. Termenul gaslighting vine dintr-o piesa de teatru din 1938 (si un film din 1944), Gas Light, in care un sot isi propune sa o innebuneasca pe sotia lui, astfel incat sa puna mana pe averea ei. De exemplu, aprindea si stingea luminile (care erau alimentate de gaz) pe neasteptate. Atunci cand ea se intreaba de ce e intuneric in casa, el ii zicea ca nu e intuneric. Ca trebuie sa fie ceva in neregula cu ea. Semnele distinctive ale gaslighting-ului si intamplator primele trei litere ale termenului sunt vina, furia si rusinea.

S-ar putea ca mama ta sa te manipuleze intentionat sau ar putea fi un comportament care apare in afara constiintei sale. Oricare ar fi procesul, ramai cu intrebarile fundamentale: Ce e in neregula cu mine? Pot avea incredere in propriile ganduri, sentimente si pareri despre lume? Pot avea incredere in alti oameni? Iata cele noua stiluri de gaslighting.

Minimalizatoarea. Iti ignora si iti respinge sentimentele. Ea spune lucruri cum ar fi: „Esti prea sensibila”; „Faci din tantar armasar”; „Treci peste asta”.

Inveti sa iti ignori sentimentele si adeseori nu stii ce simti. Te indoiesti de gandurile si sentimentele tale, de decizii, auzind mereu acea voce „critica” sau „dubitativa” din capul tau.

Vai-de-mine. Poate in orice moment sa depaseasca sentimentele, nevoile sau problemele fiicei sale cu cele proprii. Ea spune lucruri precum: „Fac tot ce pot”; „Crezi ca ai avut o zi rea? Ar trebui sa auzi ce zi am avut eu!” „Macar tu poti sa iei un antibiotic. Pentru mine, nu exista leac. Doar suferinta continua”.

Inveti sa te simti vinovata, ba chiar rusinata de emotiile tale, pentru ca iti doresti lucruri si ca ai grija de propriile tale nevoi. Ai grija de altii inainte de a avea grija de tine, dar te simti totodata frustrata, coplesita si nervoasa. Nu inveti sa ai incredere in durerea ta proprie, fie ca e emotionala sau fizica. Nu iti asculti semnalele emotionale sau fizice.

Aruncatoarea-de-amenintari. Isi tine fiica intr-o stare de confuzie prin intimidare si atacare a sentimentului de siguranta. Ea spune lucruri precum: „Poate nu ar trebui sa ne mai vedem deloc”; „Poate nu am s-o aduc pe bunica la nunta ta”; „Nu trebuie sa te tin in testament”.

Inveti ca e dificil sa ai incredere in oameni. E posibil sa ai dificultati in a-ti crea relatii apropiate cu ceilalti si tinzi sa pui la indoiala intentiile sau bunavointa altor oameni. E greu sa simti ca poti fi iubita neconditionat; simti ca trebuie sa castigi iubirea celor din viata ta.

Schimbatoarea-de-subiect. Evita responsabilitatea pentru comportamentul ei, ignorand intrebarile directe, de parca ar avea o alergie mortala la ele. O conversatie cu ea suna astfel:

Fiica: Mama, de acum vreau sa ma suni inainte sa vii la mine. Nu e in regula sa vii neanuntata.
Mama: Ai mai vorbit cu fratele tau in ultima vreme? Cred ca e in vacanta.
Fiica: Compania lui Rick s-ar putea sa aiba disponibilizari. Nu stiu ce o sa facem daca iar e dat afara.
Mama: Oh, e ora 17:00. Trebuie sa plec la tenis.
Fiica: Mama! Tu ai auzit ce-am zis?
Mama: Imi stii programul. Mereu ma duc la tenis joia la ora 17:00.

Nu simti ca punctele tale de vedere sunt valide pentru ca nu reusesti sa iti termini gandurile niciodata. Nu te simti in sigu-ranta sa vorbesti despre emotiile si experientele tale, pentru ca nu ajungi sa procesezi complet ce gandesti si ce simti. Totul e intrerupt la jumatatea drumului.

Inveti sa te indoiesti de tine si sa iti pui sub semnul intrebarii propria judecata, la fel ca fiica mamei minimalizatoare si fiica mamei schimbatoare-de-subiect. Ti-e greu sa ai incredere in ceilalti si sa ii lasi sa te cunoasca.

Descurajatoarea. Castiga control asupra fiicei sale si o face sa isi piarda increderea in sine distrugandu-i putin cate putin stima de sine prin critici si insulte. Ea spune lucruri precum: „Esti atat de egoista”; „Mereu ne-ai facut probleme. Nu ca sora ta”; „Ar fi trebuit sa…” „De ce nu ai…”

Inveti sa te indoiesti de tine si sa fii autocritica. Simti ca nimic din ce faci nu e suficient de bun. Ai un sentiment adanc de lipsa de merit si iti reprimi parti importante ale vietii tale, prietenii, relatiile intime, educatia sau munca. Nu inveti sa lupti pentru drepturile tale. Te lupti cu anxietatea si cu vocea critica din capul tau.

Anchetatoarea. Isi interogheaza fiica de parca ar exista un contract de asteptari mama–fiica, iar fiica l-ar fi violat. Ea spune lucruri precum: „Credeam ca zici ca trebuie sa ramai acasa in weekend ca sa faci curatenia de primavara. Dar cand am sunat, Mark mi-a zis ca ai fost la yoga”. „Nu mi-ai spus ca ai invitat-o pe Barbara la petrecerea miresei”.

Inveti sa te ascunzi de ceilalti, sa te izolezi, poate chiar sa fii secretoasa. Te simti strict supravegheata, furioasa si frustrata, de parca ai incalcat o regula pe care nu ai acceptat-o niciodata de la bun inceput. Te simti coplesita, nu esti sigura pe ce anume sa te concentrezi sau iti pui la indoiala propria valoare. Cine a spus ca nu poti merge la yoga? Care e problema cu Barbara?

Aparatoarea. Sustine cu „fapte” versiunea ei asupra realitatii si nu lasa niciun loc pentru dezbatere. Ea spune lucruri precum: „Mereu am fost o mama buna. Toata lumea spune asta. Esti atat de nerecunoscatoare”. „Am multi prieteni. Toata lumea ma place”. „Sunt o persoana foarte buna. Prezidez gala de la spital in fiecare an”. „Nu am avut decat intentii bune. Credeam ca vei aprecia daca matusa Sally stie ca apelezi la fertilizarea in vitro”.

Inveti sa te indoiesti de gandurile, sentimentele si perceptiile tale. Inveti sa devii foarte sensibila. Alternativ, poti deveni tu insati defensiva si certareata, atribute invatate in toiul luptei, care te pot ajuta uneori, dar alteori nu.

Negatoarea. Modifica pur si simplu faptele sau lucrurile pe care le-a spus sau le-a facut pentru a fi in concordanta cu imaginea pe care vrea sa o prezinte sau cu rezultatul pe care il urmareste in prezent. Negatoarea spune lucruri precum: „Asta nu s-a intamplat niciodata”. „Nu-mi amintesc asta”. „Am mers la toate meciurile tale de baschet cand erai in liceu”. „Nu stiu despre ce vorbesti!”

Inveti ca e greu sa ai incredere in ceilalti. Te indoiesti de tine si contezi pe ceilalti pentru validarea opiniilor tale. S-ar putea sa-ti fie greu sa iei decizii, pentru ca nu ai incredere in rationamentul sau in vocea ta interioara. Te simti furioasa pe mama ta si apoi pui sub semnul intrebarii acea emotie; poate ca te intrebi daca nu e ceva in neregula cu tine.

„Contabila”. Tine evidenta a cine face cutare lucru pentru ea si cand. Spune lucruri precum: „Fratele tau ma suna in fiecare seara. Am noroc ca-ti faci timp sa ma suni o data in weekend”. „Cand am stat la verisoara ta, mereu a platit cina cand ieseam la masa in oras”.

Inveti sa te indoiesti de propria ta valoare. Poate ca te straduiesti prea mult, incercand sa fii perfecta in alte laturi ale vietii tale. Poate ca ai renuntat sa crezi in propria valoare. Auzi tot timpul numai griji in capul tau, intrebandu-te daca procedezi corect.

Mama ta ar putea practica oricare dintre aceste stiluri. Asa cum am discutat anterior, mama ta depune eforturi pentru a afla cine este si ce vrea de la viata, sa aiba relatii apropiate si sa-si gestioneze propriile emotii. Aceste abilitati importante specifice unui adult fluctueaza, in functie de ce se petrece in viata ei: Simte ca se bucura de succes? Ca e ingrijita bine? Ca primeste suficienta atentie?Totodata, cum isi percepe propria suferinta? Cat de respinsa se simte fiindca ai zis ca vei sta acasa la curatenie, dar, de fapt, te-ai dus la yoga? Vede lumea din propriul punct de vedere si nu poate vedea lucrurile altfel. Toti acesti factori ii influenteaza tendinta de a manipula emotional si felul in care o face.