Experienta de viata dobandita de-a lungul veacurilor de omul primitiv, apoi de cel antic, a fost stransa laolalta si formulata in conventii si obiceiuri, care au reprezentat si inca reprezinta baza pentru comportamentul vizibil al oamenilor. Un alt fel de intelepciune, izvorat din aceeasi experienta, a fost incorporat de intuitia psihologica a rasei in mituri si religii, in special in misterii si ritualuri, care nu formuleaza o informatie sau o opinie constienta, de natura intelectuala, ci sugereaza voalat un sens inconstient al „mersului lucrurilor”.

Miturile si ritualurile religiilor antice reprezinta proiectia naiva a realitatilor psihologice. Nu sunt trecute prin filtrul rational pentru ca primitivii si anticii nu gandeau in privinta chestiunilor care tin de domeniul spiritual, adica de cel psihologic. Ei percepeau printr-un simt interior sau intuitiv, asa cum inca facem si noi astazi. Prin urmare, aceste produse ale inconstientului contin materiale necenzurate din care se poate observa o realitate interna a vietii grupului, care altfel ne-ar fi inaccesibila.

Jung a aratat ca miturile si ritualurile reprezinta fantezia grupului si ca acest material poate fi interpretat psihologic printr-o metoda similara aceleia folosite in studiul produselor inconstiente ale indivizilor, in vederea obtinerii de informatii cu privire la realitatile psihologice ascunse, care stau la baza vietii grupului. Prin urmare, prin analizarea viselor si fanteziilor individului, putem descoperi ce atitudini psihologice se afla, de fapt, dincolo de atitudinea sa constienta, ce il motiveaza cu adevarat, care este adevarata natura a relatiilor sale. Aceasta realitate s-ar putea sa nu corespunda deloc cu ideea pe care o are despre sine. Eul sau constient ar putea distorsiona faptele si ar putea fi amagit de propriile dorinte si de instinctul de autoconservare, de stima de sine si de altele asemenea. Dar la nivelul inconstientului, adevarul nu poate fi disimulat in acest fel. Inconstientul nu poate decat sa reflecte realitatile concrete si, prin urmare, nu poate minti. Din aceasta pricina, un vis sau o fantezie ii poate spune specialistului mai multe despre caracterul adevarat al unui om decat orice ar putea spune el. Visele si fanteziile arata fara echivoc relatia pe care acesta o are cu problema sa personala. In anumite cazuri, arata mult mai mult de atat, pentru ca, in masura in care omul este rezultatul epocii si culturii de care apartine, „problema personala” ar putea fi doar o versiune individuala a celei generale sau colective. Daca asa stau lucrurile, atunci materialul lui inconstient va devoala relatiile fortelor si tendintelor psihologice in forma lor generala, aplicabila mai multor oameni, cu totii aflati in aceeasi situatie ca si el. Dar, cand discutam despre vise si fantezii, trebuie sa fim mereu constienti ca studiem un singur individ, a carui situatie personala va nuanta prezentarea a ceea ce s-ar putea dovedi a fi o problema colectiva sau generala. Prin urmare, nu putem spune fara ezitare ca visul sau fantezia unui individ arata cum stau lucrurile in general, ci doar cum stau in acest caz.

In schimb, miturile si ritualurile reprezinta procesele inconstiente ale unor triburi sau rase intregi. Ele au fost adaptate nevoilor comune a nenumarate generatii printr-un proces de ridicare la rang de conventie, proces in care elementele personale au fost eliminate. Raman teme generale, comune tuturor indivizilor din grup. Faptul ca miturile si ritualurile echivalente sunt uluitor de asemanatoare in culturile unor popoare separate, uneori chiar pana la cele mai mici detalii, arata ca ele reprezinta teme psihologice generale, care sunt adevarate pentru oameni oriunde s-ar afla. Si, intr-adevar, visele si fanteziile oamenilor moderni prezinta uneori un caracter generalizat, similar celui din miturile antice sau primitive. Aceasta asemanare intre un vis si un mit antic poate aparea in cazurile in care individul nu stie de existenta mitului, astfel incat visul sa nu poata fi considerat un „imprumut”. Este o creatie spontana a inconstientului. Jung a elaborat pentru prima oara aceasta teorie in Psychology of the Unconscious (Psihologia inconstientului – n. tr.) si de atunci a aprofundat aceasta prima incercare de a intelege problemele personale ale individului prin intermediul imaginilor colective din visele lui. Dar Jung a facut mai mult de atat – a aratat modul in care aceste imagini colective apar la oameni ale caror probleme personale depind de o adaptare nereusita la colectiv.

Principiul masculin si cel feminin sunt poate cele mai importante legi ale psihicului si astazi au nevoie de o noua abordare. Acesti termeni nu ii redau cititorului obisnuit o idee foarte clara a sensului lor. Prin „principiu” inteleg o esenta, o lege interna, fara nicio asemanare cu legile impuse de o autoritate legala, ci mai curand o lege in sensul folosit de stiinte, unde vorbim, de exemplu, despre legea gravitatiei, de legile matematicii sau de legea evolutiei. Aceste legi sau principii sunt inerente naturii lucrurilor si functioneaza negresit si inevitabil.

Aceste principii functioneaza chiar si in cazul omului care s-a razvratit impotriva zeilor, sfidand multe legi naturale. Dar, prin capacitatea lui de a exploata natura aproape asa cum ar face-o un zeu, omul a pierdut din vedere, partial, aceste legi sau principii. In taramul fizic, omul stie ca poate depasi natura doar supunandu-se legilor ei, dar, in propria persoana, capacitatea lui de a infrunta natura l-a fascinat adesea intr-atat, incat a uitat legile acesteia. In Occident aceasta observatie se aplica in privinta esentei sau a principiului masculin/feminin. Auzim destul de des afirmatia ca nu exista vreo diferenta esentiala intre barbati si femei, cu exceptia celor biologice. Multe femei au acceptat acest punct de vedere si au facut eforturi ca sa-l sustina. Au fost bucuroase sa devina „barbati in fuste” si au pierdut astfel contactul cu principiul launtric feminin. Este posibil ca acest lucru sa fie cauza principala a nefericirii si instabilitatii emotionale din ziua de azi. Pentru ca daca o femeie pierde contactul cu principiul feminin, care dicteaza legile relationarii, ea nu poate prelua conducerea in ceea ce, pana la urma, este taramul feminitatii, si anume in relatiile interumane. Pana cand nu face acest lucru, nu putem spera la prea multa ordine in acest aspect al vietii.

Multe femei sufera intens in viata personala, tocmai pentru ca neglijeaza principiul feminin. S-ar putea sa nu poata avea relatii care sa le multumeasca sau sa cada chiar in nevroze si tulburari psihice din cauza dezvoltarii insuficiente in aceasta directie esentiala. Din acest motiv, relatia unei femei cu principiul feminin launtric este, fara indoiala, cat se poate de importanta pentru ea; dar nu este numai o problema personala, ci si una generala, chiar universala, pentru toate femeile. Este o problema a feminitatii, iar dincolo de asta, este o problema a omenirii.

Cand perspicacitatea intelectuala ne dezamageste astfel, trebuie sa ne orientam spre produsele inconstientului pentru a intelege si pentru a vedea daca, nu cumva, studierea simbolurilor si a moda-litatilor instinctive de a actiona ar putea face lumina in obscuritate. Iar aceasta, pentru ca factorii inconstienti ai structurii psihice sunt initial perceputi sensibil, deci nu la nivel conceptual, ci in lumea exterioara, fiind proiectati in natura inanimata. Astfel, cand un om vede calitati si caracteristici umane in obiecte, acestea nu sunt plasmuiri arbitrare, ci reflexii ale propriilor sale calitati inconstiente. Cand priveste fenomenele naturale cu naivitate, personificandu-le in mituri si basme populare sau in limbajul poetic al artei, omul interpreteaza Natura conform propriei sale naturi. Inconstientul uman este proiectat asupra lumii exterioare.

In miturile stravechi si aproape uitate, gasim vestigii ale unor moduri de gandire arhaice, primitive, care in mare parte au fost inlocuite in Occident, pe parcursul epocii moderne, de catre culturile mai dezvoltate care s-au impus asupra lor. Dar nu inseamna ca au disparut si nici ca nu mai au semnificatie, dupa cum se poate observa din faptul ca astazi reapar din inconstient, sub forma de vise si fantezii. Prin studierea lor, putem invata ceva despre aceste legi nerecunoscute, care guverneaza in inconstient, intr-un loc unde nu au nicio putere sa patrunda metodele noastre moderne rationale si stiintifice.

Simbolul care mai mult decat oricare altul a reprezentat de-a lungul veacurilor femeia, nu in asemanarea ei cu barbatul – doar unul dintre cele doua aspecte ale homo sapiens –, ci in diferenta ei fata de barbat, este Luna. In poezie, atat cea moderna, cat si cea clasica, precum si in mituri si legende din vremuri imemoriale, Luna a reprezentat zeitatea feminina, principiul feminin, la fel cum Soarele cu eroii lui a simbolizat principiul masculin. Pentru omul primitiv si pentru poetul si visatorul de azi, Soarele este masculin si Luna este feminina.

Luna, mai intai in postura de influenta pozitiva asupra fertilitatii si mai tarziu ca zeitate, a fost vazuta de-a lungul veacurilor ca iind legata in mod deosebit de femei. Este sursa si originea puterii lor de a purta copii in pantece, este zeita care le protejeaza si care guverneaza tot ce are legatura cu ele. Aceste credinte sunt foarte raspandite. Se gasesc aproape peste tot in lume si rezista inca din timpuri stravechi pana in ziua de azi. Exista la indienii din America de Nord si de Sud, la negrii din Africa, la triburile primitive din Australia si Polinezia, la popoarele aborigene din Asia, precum si la populatia deosebit de primitiva din Groenlanda. Taranii din Europa au legende asemanatoare, iar elemente din acestea se pot identifica in basmele populare de pretutindeni. Popoare din India, China, Mongolia, Arabia, Siria, grecii antici si romanii, popoarele celtice din nordul si vestul Europei au asezat aceste credinte despre Luna chiar in centrul structurii lor religioase. Prin urmare, avem motive sa credem ca studierea simbolismului Lunii ne poate ajuta sa intelegem intrucatva natura acestui principiu feminin, care trece printr-o perioada atat de neprielnica, de neglijare si de degradare in viata moderna.

Asa ca ne indreptam din nou atentia catre diferentierea antica intre barbat si femeie, care apare din adancurile inconstientului sub forma de simboluri, a caror realitate eterna este inca prezenta in felul in care experimentam in fiecare zi Marea Lumina, care guverneaza ziua ratiunii si a intelectului, si Mica Lumina, cea care guverneaza peste noaptea instinctelor si a perceptiilor neclare ale lumii intuitive launtrice.