Doream să trăiesc fără să comit nicio greșeală, de niciun fel; voiam să biruiesc toate ispitele la care m-ar fi condus orice înclinație naturală, obicei sau tovărășie proastă. Din câte știam sau credeam că știu despre bine și rău, nu vedeam de ce nu aș fi putut întotdeauna să fac binele și să evit răul. Dar am aflat în curând că mă apucasem de o treaba mai dificilă decât mi-aș fi putut imagina. În timp ce mă păzeam cu tot dinadinsul de o anume greșeală, eram adesea surprins de alta; obiceiurile profitau întotdeauna de neatenția mea și înclinațiile erau uneori prea puternice pentru rațiune.

Am tras concluzia, în cele din urmă, că opinia pur speculativă că este în interesul nostru să fim complet virtuoși nu este de ajuns să prevină greșeala; că obiceiurile proaste trebuie învinse, iar cele bune, dobândite și cultivate înainte de a putea avea o purtare corectă, constanță și uniformă.

În scopul acesta am conceput următoarea metodă. În diferitele liste de virtuți morale peste care am dat în lecturile mele, am găsit enumerări mai mult sau mai puțîn cuprinzătoare, în funcție de ideile pe care le includeau diferiții scriitori sub același nume. Temperanța, de exemplu, era limitată la unii de mâncare și băutură, în timp ce alții o aplicau la orice altă plăcere, apetit, înclinație sau pasiune, fizică sau intelectuală – chiar și la avariție și ambiție. Mi-am propus ca, de dragul clarității, să folosesc mai multe nume și să anexez fiecărui nume câteva idei, în loc să folosesc puține nume și o mulțime de idei; așa că am inclus într-o lista de treisprezece virtuți tot ce mi s-a părut la vremea aceea necesar sau vrednic de dobândit, și i-am anexat fiecăreia un scurt precept care exprimă limpede domeniul ei de acțiune. Numele acestor virtuți și preceptele lor erau:

1. Temperanța. Nu mânca până te prostești, nu bea până devii euforic.

2. Tăcerea. Nu vorbi decât lucruri care sunt spre folosul altora sau al tău; evită conversațiile ușuratice.

3. Ordinea. Găsește un loc pentru fiecare dintre lucrurile tale; găsește un timp pentru fiecare treabă.

4. Hotărârea. Hotărăște-te să îndeplinești ceea ce trebuie; îndeplinește fără greș tot ce ai hotărât.

5. Cumpătarea. Nu cheltui decât cu scopul de a face bine altora sau ție însuți; adică nu irosi nimic.

6. Sârguința. Nu pierde timpul; ocupă-te întotdeauna cu ceva folositor; renunță la toate acțiunile inutile.

7. Sinceritatea. Nu te folosi de șiretlicuri vătămătoare; gândește nevinovat și drept și, dacă vorbești, vorbește în același fel.

8. Dreptatea. Nu nedreptăți pe nimeni făcând un rău sau nefăcând un bine pe care ești dator să-l faci.

9. Moderația. Evita extremele; nu cultiva resentimente, chiar dacă crezi că merită.

10. Curățenia. Nu îngădui nicio impuritate pe trupul tău, pe hainele tale sau în odaia ta.

11. Liniștea. Nu te lasă deranjat de fleacuri sau de accidente obișnuite sau inevitabile.

12. Castitatea. Folosește împreunarea rareori, în folosul sănătății sau pentru a perpetua specia, și niciodată în măsură în care să producă debilitate fizică sau mentală ori să dăuneze liniștii sau reputației, fie că este vorba de tine, fie de alții.

13. Smerenia. Imită-i pe Isus și pe Socrate.

Intenția mea fiind de a dobândi obișnuință tuturor acestor virtuți, m-am gândit că atenția mi-ar fi fost distrasă dacă aș fi încercat să le dobândesc pe toate deodată, așa că ar fi fost mai bine să mă concentrez pe rând asupra fiecăreia; odată ce stăpâneam una, puteam trece la alta, și tot așa, până treceam prin toate treisprezece; și fiindcă dobândirea unora ar fi putut facilita dobândirea altora, le-am aranjat în scopul acesta, așa cum reiese de mai sus.