Sursa straluceste pura in lumina;

Bratele râului se revarsa in intuneric.

A te atasa de lucruri este, cu siguranta, iluzie;

sa le vezi in identitatea lor

tot nu este iluminare.

Sekitō Kisen, Sandōkai

„Sursa spirituala straluceste pura in lumina.” „Sursa” este ceva minunat, ceva ce nu poate fi descris, dincolo de cuvinte. In prelegerile sale, Buddha a vorbit despre „sursa invataturii”, care este dincolo de discriminarea dintre bine si rau. Acest lucru este important. Nimic din ce ar putea concepe mintea voastra nu poate fi „sursa”. „Sursa” este ceva ce numai un buddha cunoaste. Doar atunci cand practicati zazen o puteti avea. Cu toate acestea, chiar daca practicati sau nu, fie ca realizati acest lucru sau nu, chiar inainte de realizarea insasi, exista ceva, iar acest ceva este „sursa”. Nu este ceva ce puteti gusta. Adevarata sursa nu are gust si nici nu este lipsita de gust.

In ultimul dintre aceste patru versuri, Sekitō spune: „sa le vezi in identitatea lor tot nu este iluminare”. Asadar, recunoasterea adevarului nu este iluminare. Adesea, credem ca adevarul este ceva ce ar trebui sa vedem sau sa intelegem. Dar, pentru budism, nu acesta este adevarul. Adevarul este ceva aflat dincolo de capacitatea noastra de a descrie, dincolo de gandirea noastra intelectuala. Totodata, adevarul poate insemna si „sursa sublima”, atat de minunata, incat nu poate fi descrisa. Ea este sursa a tot ceea ce exista, a tuturor fiintelor.

Cand spunem „fiinta”, ne referim atat la multitudinea de lucruri pe care le vedem, cat si la gandurile pe care le avem. De obicei, cand vorbim despre „adevar”, facem referire la un principiu fundamental. Este adevarat ca soarele rasare la Est si ca apune la Vest sau ca Pamantul se roteste intr-o anumita directie. Dar, din perspectiva budista, acest tip de adevar nu este „adevarul ultim”; este doar o „fiinta” care face parte din „marea minte”. Tot ceea ce apartine mintii noastre – mare sau mic, bun sau rau – este doar „fiinta”. Daca va ganditi la ceva prin prisma binelui si a râului, v-ati putea spune: „Acesta este adevarul etern”. Insa pentru noi, budistii, acea idee despre adevarul etern este, de asemenea, „fiinta”, pentru ca exista doar in mintea noastra.

Noi nu facem o distinctie foarte clara intre lucrurile care exista in afara noastra si lucrurile care exista in noi insine. Ati putea spune ca in afara voastra exista ceva si chiar puteti simti ca exista, dar nu este deloc adevarat. Cand spui „Iata raul!”, raul este deja in mintea ta. O persoana pripita ar putea spune: „Raul este acolo”, dar, daca va ganditi mai in profunzime, veti descoperi ca raul exista deja in mintea voastra, sub forma de gand. Daca spuneti ca lucrurile exista in afara voastra, acest lucru denota o intelegere dualista, primitive si superficiala a lucrurilor.

In intuneric, bratele [sursei] se revarsa pretutindeni, precum apa. Apa exista chiar daca nu sunteti constienti de existenta ei. Apa exista in interiorul corpului nostru, in plante etc.; apa exista peste tot. Tot asa, sursa cea pura exista peste tot. Fiecare fiinta este, in sine, sursa pura, iar sursa pura nu este nimic altceva decat fiecare fiinta. Nu sunt doua lucruri separate. Nu exista nicio deosebire intre ri si ji, intre sursa cea pura si ramificatiile sale. Ramificatiile sunt sursa pura, iar sursa pura constituie toate aceste ramificatii. Sursa pura curge pretutindeni, chiar daca voi nu constientizati acest lucru. Aceasta lipsa de constientizare este ceea ce noi numim „intuneric” si este foarte important.

„A te atasa de lucruri este, cu siguranta, iluzie;” 

A ne atasa de lucruri inseamna a ramane la ceea ce vedem, la pluralitatea lucrurilor vizibile. Daca aveti convingerea ca fiecare fiinta este diferita, atunci o veti vedea pe fiecare ca fiind ceva special si veti ramane, in mod obisnuit, atasati de ceva. Cu toate acestea, chiar si atunci cand recunoasteti adevarul ca totul este Unul, acest lucru nu este intotdeauna iluminare. Ar putea fi, dar nu intotdeauna. De cele mai multe ori, are loc o intelegere doar la nivel intelectual. O persoana iluminata nu ignora lucrurile si nu ramane atasata de lucruri, nici macar de adevar. Nu exista niciun adevar diferit de esenta oricarei fiinte. Fiecare fiinta este, in sine, adevarul. Puteti crede ca exista un adevar care controleaza toate fiintele. Sau puteti gandi ca acest adevar este precum adevarul gravitatiei. Adica, daca marul reprezinta fiecare fiinta, atunci dincolo de mar exista un adevar care exercita o forta asupra lui, cum ar fi gravitatia. Aceasta maniera de intelegere a lucrurilor nu trebuie confundata cu iluminarea. Atasarea de fiinte, idei, chiar si de invatatura lui Buddha – spunand ca „invatatura lui Buddha este ceva de genul acesta” –, inseamna atasarea de ji. Aceasta este temelia poemului Sandōkai.