Volumul Rusinea - vocea, experienta si vindecarea rusinii in procesul terapeutic s-a nascut ca o invitatie adresata mai multor autori – psihoterapeuti – de a scrie despre emotii si rusine - ca o emotie insidioasa, dureroasa, prea putin recunoscuta si inteleasa. Cartea reprezinta o sinteza a experientei personale a fiecarui autor cu rusinea, in multe planuri: in viata intima, in cabinet, in societate, in viata celor dragi, ca parinte etc. Acest mozaic incearca sa reconstruiasca, partial, puzzle-ul complex al rusinii si ne arata sensul si modul in care trebuie inteleasa rusinea si pregatita confruntarea cu suferinta produsa de ea si ne deschide o cale catre reflectie si compasiune de sine.

Rusinea este ea insasi despre a fi, nici mai mult, nici mai putin. Este despre ceva din existenta noastra care ne da dreptul fie sa fim, fie sa nu fim asa cum suntem noi, cei adevarati, un ceva care ne da sau ia, inca de cand am venit pe lume, dreptul de a trai, a creste si a fi pe deplin umani.

 

In marile basme si povesti ale lumii si in diversele mituri, uneori eroul sau eroina se lupta cu o mare infirmitate. Este scos din randul lumii ba fiindca e schiop, ba ca e urat, ba ca e blestemat sa ia un chip sau altul infrauman, sa creasca prea mult, prea repede sau prea putin, sa nu poata vorbi sau sa nu poata atinge, sa nu vada sau in alt fel sa fie diferit, si deci defect, sa sufere respingere si sa fie indepartat. Acest erou este, prin insasi nasterea sa intr-o lume care nu-l poate accepta si integra, orfan. Separat de ceilalti, se trezeste singur, expus unei lumi amenintatoare. Traieste angoasa abandonului, frica si disperare si se casca in el, sau in ea, o rana ce nu poate fi vindecata decat prin trecerea unor incercari, intr-o calatorie initiatica menita, in primul rand, sa ii schimbe perceptia asupra vietii si a lumii si, abia apoi, ca urmare de fapt a reusitei transformarii sale interioare, sa-l scape de infirmitate.

 

Daca privim cu atentie in noi, vom recunoaste cu usurinta infirmitatea noastra – toti ne-am nascut cu una, fie ea si hipersensibilitatea. Iar ea se insoteste cu Rusinea. Ca fiinte umane, Rusinea ne este un dat, toti avem o trauma de crestere, poate chiar de existenta, fiindca in lumea noastra permisiunea de a fi se castiga si doar cei norocosi o primesc in dar. 

Gabriela Deniz

„Atunci cand vorbim despre rusine, ne este de folos poate sa avem in minte, inca de la inceput, faptul ca ea nu se manifesta ca un fenomen unitar, omogen, nu exista o singura forma de rusine, ci mai multe, destul de diferite intre ele. Un alt aspect important tine de faptul ca rusinea apare rareori ca un fenomen izolat, cel mai adesea o gasim intr-un fel de ghem emotional multicolor alaturi de anxietate, vinovatie, timiditate, introversie, hipersenzitivitate, frica, nesiguranta, umilinta si altele, ceea ce contribuie in plus la dificultatea de a o diferentia si a o recunoaste drept ceva distinct. ”

Carmen Beyer

„In timp ce doliul este acceptat si reglementat din punct de vedere social si cultural, rusinea este o chestiune personala, privata, iar incalcarea intimitatii rusinii este, in sine, rusinoasa. Rusinea apare in relatii si, in mod paradoxal, distruge chiar aceste relatii, lasand persoana izolata de comunitate, neputincioasa si singura. Rusinea apare atunci cand exista o neconcordanta intre ceea ce lumea asteapta de la o persoana si ceea ce si cum gandeste, simte si actioneaza, de fapt, persoana respectiva.”

Erik Hygum

„In Metoda ESPERE® furia este vazuta ca un ecran care ascunde in spatele sau una dintre ranile esentiale (nedreptate, rusine, neputinta, abandon, respingere, tradare etc.) care se instaleaza la nivel relational. […] Nu ne este rusine pur si simplu, nu ne nastem cu rusine, ci ne este transmis (intr-o relatie semnificativa) sentimentul de vinovatie, de teama, de jena, in asa fel incat sa construim in noi rana de rusine. [...] ”

Daniela Nicoleta Dumitrescu

„Rusinea este stapana secretului! Secretul nu este doar ceva ce nu se spune, nici nu se refera la spatiul psihic privat pe care Sufiya il pastreaza pentru sine, nici nu are legatura cu atatea lucruri nespuse pentru ca, nu-i asa?, niciodata nu putem si nici nu este nevoie sa spunem totul... Secretul se refera la ceva ce trebuie sa ramana ascuns pentru a proteja pe cineva, pentru a nu aduce atingere imaginii cuiva, pentru a nu genera vreo amenintare la adresa cuiva. Dar, mai presus de toate, secretul cheama pumnul in gura, pentru a nu aduce rusinea pe capul cuiva important, drag, cineva din familie, mai ales.”

Lavinia Barlogeanu

„Nu se poate scrie sau studia despre rusine fara a te simti intrucatva rusinat. Este un afect care tulbura straturile noastre cele mai primitive, uitate, refulate, ascunse, secrete, obscurizate, deoarece se refera la cea mai intima experienta umana, profund subiectiva, intima, la propria vulnerabilitate si la inevitabila dependenta, la relatiile cu propriul corp, cu propria lume relationala, la contextul familial si social in care am crescut, ne-am civilizat.”

Daniela Luca

„A ma arata, a fi deschis catre un altul, a ma afirma imi este uneori interzis. Rusinea imi dicteaza sa ma micsorez in ochii mei si ai oamenilor, sa ma ascund in spatele minciunii, sa imi restrang corpul si respiratia, sa le fac invizibile, sa ma pregatesc pentru o fuga eliberatoare, sa imi fie rusine pentru ca imi este rusine, iar asta s-ar putea observa, in afara, prea mult. Rusinea ma descalifica, imi cere sa imi ascund privirea, le porunceste pleoapelor sa il blureze pe cel din fata mea, sa imi las corpul in fata lui, iar spiritul meu sa fuga, sa se disocieze de lumea prezenta si sa se retraga in locuri in care nu poate fi atins.”

Corneliu Irimia