Adevarul esential al vietii poate lua forma, in lumea umana, sub doua infatisari: inteleptul si maestrul. Ei nu sunt personaje istorice reale decat daca este vorba despre „fiinte transformate” prin profunzimea Fiintei supranaturale. In mijlocul lumii conditionate, ambii se simt liberi de orice conditionare. Ei au surmontat incercarile fundamentale ale existentei umane: frica, disperarea, abandonul.

In cazul maestrului, Viata nu este doar forta vie care l-a transformat si l-a adus pe un plan superior de umanitate, ci este cea care il face capabil sa le ofere si altora aceasta
transformare. Maestrul nu este numai homo divinans, el este si homo faber. In maestru, ca si in intelept, Viata transcendenta, constienta in interior precum o credinta vie, este prezenta, de asemenea, ca un proces de constientizare si de transformare mereu crescande. In maestru, supranaturalul este prezent in acelasi timp ca o experienta de cunoastere luminoasa si o forta activa de evolutie.

Inteleptului si maestrului li s-a adaugat in toate timpurile un al treilea personaj. In el, constientizarea vietii ia forma mai ales de stiinta, de cunoastere. El este „marele
cunoscator”, „savantul” – in India el se numeste „pandit” – nu in sensul „oamenilor de stiinta”, caci el se intereseaza de o cunoastere care depaseste ratiunea. Fara a fi el insusi un „transformat” perfect, el poate totusi sa transmita cunoasterea esoterica. El tine, asadar, de intelept si de maestru, dar el traieste ca cercetator, ca cineva care prospecteaza, absorbit de lucrurile tainice, de legile ascunse, de sensul primar al simbolurilor. Poate ca C.G. Jung a fost unul dintre acesti savanti.

Inteleptul si maestrul au un rang superior celui al omului obisnuit. Oameni fiind, ei traiesc pe un plan suprauman. Daca noi putem presimti ceva din natura si din realitatea lor, este pentru ca in fiecare dintre noi traieste ceva – o promisiune, o cunoastere esentiala, o misiune – care depaseste, in acelasi timp, orizontul omului obisnuit: acesta este maestrul interior!

In esenta sa, omul este intotdeauna potential si un mare

cunoscator, un intelept si un maestru. Presimtirea

acestei potentialitati este astazi in crestere in lume. Ea

este sursa luminoasa a unui elan de transformare

interioara care atinge azi spiritul occidental; intunericul

se datoreaza refularii acestui potential.

 

Principiile traditionale sunt pe cale sa dispara radical intr-un sens diferit de tot ceea ce s-a mai intamplat vreodata pana acum. Antagonismele si ciocnirile nu se mai limiteaza la o tensiune intre partizanii realitatii rationale si tehnice si cei care cauta sa-si dezvolte viata religioasa printr-o credinta interiorizata si detasata de lume. Dezacordul apare intre grupul care cauta in lume experienta realitatii divine si grupul format din cei care cauta in Dumnezeu experienta adevarului lumii.

Antagonismul traditional dintre credinta si stiinta este perimat. El face parte dintr-un stadiu de constiinta depasit de oamenii evoluati din timpul nostru. Maestrii din toate timpurile, inclusiv maestrii crestini, au trecut deja peste acest prag. Aspiratia catre o experienta interioara si o transformare esentiala, ca urmare a contactului personal cu transcendenta, depaseste astazi toate frontierele. A raspunde acestei aspiratii este sarcina eterna a maestrului. Un maestru acceptabil in Occident nu trebuie totusi sa transeze opozitia dintre viata interioara si lume in favoarea unei vieti interioare cu totul separate de aceasta din urma. El trebuie sa o rezolve intr-o atitudine care lasa „spiritul sa se faca trup” si supranaturalul sa esentializeze lumea in multiplicitatea si in istoricitatea ei.

Un fragment extras din cartea Chemarea Maestrului Spiritual - Sensul indrumarii spirituale pe calea catre Sine de Karlfried Graf Durckheim.