Fiecare muzician interpretează game. Când începeţi să studiaţi pianul, acesta este primul lucru pe care îl învăţaţi şi niciodată nu o să încetaţi să le executaţi. Chiar şi cei mai apreciați pianişti concertişti din lume continuă să execute game. Este o abilitate de bază, pe care nu își pot permite s-o lase să ruginească. Fiecare jucător de baseball execută lovituri simple cu bâta de baseball. Acesta este primul lucru care se învaţă în Liga Juniorilor, şi această practică nu încetează niciodată pentru ei. Fiecare joc din World Series începe cu executarea loviturilor simple de bâtă. Abilităţile de bază trebuie să rămână întotdeauna foarte riguroase şi precise.

Meditaţia în postura şezândă constituie cadrul în care meditatorul practică abilităţile sale fundamentale. „Partida” pe care meditatorul o „joacă” este chiar experienţa vieţii sale, iar „instrumentul la care cântă” este propriul său aparat senzorial. Chiar şi meditatorul cel mai experimentat continuă să practice meditaţia în postura aşezat, datorită faptului că în acest fel îşi armonizează şi îşi rafinează abilităţile mentale de care are nevoie pentru a-şi juca propria sa partidă. Nu trebuie să uităm, totuşi, că meditaţia în postura aşezat nu constituie în sine o „partidă”. Ea este practica. „Partida” în cadrul căreia toate aceste abilităţi fundamentale trebuie să fie aplicate este partea de existenţă experienţială personală. Meditaţia care nu este aplicată în viaţa de zi cu zi este sterilă şi limitată.

Scopul meditaţiei Vipassana nu este nici mai mult, nici mai puţin, decât acela al transformării radicale şi permanente a întregii voastre experienţe senzoriale şi cognitive. Ea este menită să revoluţioneze întreaga voastră experienţă de viaţă. Acele perioade de practică în postura aşezat reprezintă momente alocate insuflării de noi obiceiuri mentale. Sunt momentele în care învăţaţi noi modalităţi de a simţi şi înţelege senzaţiile. Sunt momentele în care vă dezvoltaţi noi metode de a trata gândirea conştientă şi noi moduri de participare la șuvoiul neîncetat al propriilor voastre emoţii. Aceste noi comportamente mentale trebuie să se regăsească şi în celelalte aspecte ale vieţii voastre.

În caz contrar, meditaţia rămâne ceva uscat şi zadarnic, rămâne doar un segment teoretic al existenţei voastre ce nu are legătură cu restul. Este esenţial să se facă un efort pentru ca aceste două segmente să se conecteze între ele. O anumită influenţă se va manifesta în mod spontan, însă procesul va fi lent şi nesigur. Este foarte probabil să rămâneţi cu sentimentul că nu veţi ajunge nicăieri şi să renunţaţi la acest proces, considerându-l neprofitabil.

Aducerea meditaţiei în contextul evenimentelor din viaţa de zi cu zi nu este un proces foarte simplu. Încercaţi să faceţi acest lucru şi veţi vedea. Punctul de tranziţie dintre sfârşitul sesiunii de meditaţie şi începutul „vieţii reale”, reprezintă un salt foarte mare. E prea mare pentru majoritatea dintre noi – pentru că descoperim că toată liniştea şi concentrarea noastră s-au evaporat în câteva minute, lăsându-ne nu neapărat mai bine decât înainte. Pentru a acoperi această prăpastie, budiştii, de-a lungul secolelor, au conceput o serie de exerciţii dedicate facilitării acestei tranziţii. Ei iau această tranziţie şi o împart în paşi mai mici. Fiecare pas poate fi practicat de unul singur.

1. Meditaţia în mers
Meditaţia în mers ne ajută să facem trecerea de la postura de meditaţie statică la viaţa de zi cu zi. Este meditaţie în mişcare şi e folosită deseori ca o alternativă la şedinţa de meditaţie în postura aşezat. Mersul este bun mai ales când suntem extrem de agitaţi. De cele mai multe ori o oră de meditaţie în mers vă va scăpa de acea energie plină de agitaţie şi vă va spori considerabil claritatea. Şi atunci puteţi să vă reîntoarceţi la meditaţia în postura aşezat, având rezultate şi mai bune.

2. Posturile
Scopul practicii noastre este acela de a deveni deplin conştienţi, într-un flux neîntrerupt, clipă de clipă de toate aspectele experienţei noastre. O mare parte din ceea ce facem şi experimentăm este complet inconştient, în sensul că facem lucrurile acordându-le foarte puţină atenţie sau chiar deloc. Minţile noastre sunt orientate spre cu totul altceva. Ne petrecem majoritatea timpului rulând pe pilot automat, pierzându-ne în ceaţa viselor cu ochii deschişi şi a preocupărilor exterioare. Unul dintre aspectele cele mai frecvent ignorate ale existenţei noastre este chiar corpul nostru. Spectacolul tehnicolor al desenului animat din capul nostru este atât de atrăgător, încât tinde să elimine întreaga noastră atenţie de la simţurile kinestezice şi tactile. Aceste informaţii se revarsă în fiecare secundă de-a lungul sistemului nervos şi în creier, însă noi le-am blocat accesul la nivelul conştiinţei. Ele se revarsă la nivelurile inferioare ale minţii şi nu pot merge mai departe. Budiştii au dezvoltat un exerciţiu menit să deschidă aceste baraje pentru a permite acestui material să ajungă la nivelul conştiinţei. Este un alt mod de a face ca inconştientul să fie conştient. 

3. Mişcaţi-vă cu încetinitorul
Încetinirea intenţionată a gândurilor, cuvintelor şi mişcărilor vă permite să pătrundeţi mult mai adânc în ele decât aţi putea s-o faceţi în alt mod. Ceea ce veţi descoperi acolo este cu totul şi cu totul uimitor. La început vă este foarte dificil să menţineţi în mod deliberat acest ritm lent în timpul activităţilor obişnuite, însă această abilitate va creşte cu timpul. Realizările profunde apar în timpul meditaţiei în postura aşezat, însă unele revelaţii mult mai profunde pot să aibă loc atunci când examinăm cu adevărat propriile noastre lucrări interioare, în mijlocul activităţilor cotidiene. Acesta este laboratorul în care începem să vedem într-adevăr mecanismele propriilor noastre emoţii şi modul în care pasiunile noastre operează. 

Atenţia trează aduce ordine în talmeş-balmeşul care s-a strâns în cele mai mici şi mai ascunse colţuri ale minţii. În momentul în care aţi realizat înţelegerea clară în mijlocul activităţilor obişnuite ale vieţii, aţi dobândit capacitatea de a rămâne raţionali şi liniştiţi în timp ce aruncaţi lumina pătrunzătoare a atenţiei conştiente în acele colţuri şi crăpături iraţionale ale minţii. Începeţi să vedeţi în ce măsură sunteţi responsabili de propria voastră suferinţă psihică.

4. Coordonarea respiraţiei
În meditaţia practicată în postura aşezat, obiectul principal al concentrării atenției noastre este respiraţia. Concentrarea totală asupra respiraţiei, care se află perpetuu într-o continuă schimbare, ne duce direct în momentul prezent. Acelaşi principiu poate fi folosit şi în mijlocul mişcării. Puteţi coordona activitatea în care sunteţi implicat prin respiraţie. Acest lucru dă activităţii voastre un ritm curgător şi netezeşte multe dintre tranziţiile care au loc în mod brusc. Devine mai uşor să vă direcționați atenția asupra acelei activităţi, iar aten-ţia conştientă se măreşte. Ca atare, starea mentală de conştienţă rămâne mult mai uşor fixată în clipa prezentă.

5. Momente furate
Pentru un practicant serios al meditaţiei nu există conceptul de timp pierdut. Micile momente moarte din timpul zilei pot fi transformate în momente profitabile. Fiecare moment liber poate fi folosit pentru meditaţie. Fiţi pe deplin conştienţi de ceea ce se întâmplă în momentul prezent, chiar dacă ceea ce se întâmplă este o corvoadă plictisitoare. Profitaţi de momentele în care sunteţi singuri. Profitaţi de activităţile care sunt în mare parte mecanice. Folosiţi fiecare secundă pe care o aveţi la dispoziţie pentru a fi atenţi. Folosiţi toate clipele pe care le puteţi folosi.

6. Concentrarea asupra tuturor activităţilor
Trebuie să încercaţi să vă menţineţi atenţia conştientă asupra fiecărei activităţi şi percepţii cu care aveţi de-a face în decursul unei zile, începând cu prima percepţie pe care o aveţi când vă treziţi şi terminând cu ultimul gând pe care îl aveţi înainte de a adormi. Practica voastră trebuie făcută pentru a fi aplicată la situaţiile din viaţa de zi cu zi. Practica este laboratorul vostru. Ea vă oferă încercările şi provocările de care aveţi nevoie pentru a face ca experiența voastră meditativă să devină profundă şi autentică. Este focul care vă purifică practica de înşelăciune şi de eroare, este testul care vă arată când ajungeţi undeva, când aveţi o realizare, şi când vă păcăliţi singuri. Dacă meditaţia voastră nu este capabilă să vă ajute să faceţi faţă conflictelor şi luptelor din viaţa de zi cu zi, atunci este o practică superficială. Dacă reacţiile voastre emoţionale din viaţa de zi cu zi nu devin mai clare şi mai uşor de gestionat, atunci înseamnă că vă pierdeţi timpul degeaba. Şi nu veţi şti niciodată la ce nivel sunteţi până când nu faceţi acest test.

Practica prezenţei conştiente ar trebui să fie o practică universală. Nu o faceţi doar când și când, ca apoi s-o lăsaţi baltă în restul timpului. Trebuie s-o faceţi tot timpul. Meditaţia care este reuşită doar atunci când sunteţi retraşi într-un turn de fildeş izolat fonic, este o practică încă ne-evoluată.

Meditaţia Viziunii Profunde este practica atenţiei conştiente în fiecare moment. Cel care meditează învaţă să acorde o atenţie deplină naşterii, creşterii şi dispariţiei tuturor fenomenelor minţii. El nu respinge niciun fenomen şi nu lasă niciunul să-i scape: gândurile şi emoţiile, activităţile şi dorinţele, tot spectacolul minţii. El observă totul şi observă în mod continuu.