Buddha spune: „O, bhikkhu-şi, există două tipuri de boli. Care sunt acestea? Boala fizică şi boala mentală. Par să existe oameni care nu suferă de boli fizice, fie pentru un an sau doi... fie şi pentru o sută de ani sau mai mult. Dar, o, bhikkhu-şi, rari sunt în această lume cei care nu suferă de boli mentale chiar şi pentru un moment, cu excepţia celor care sunt eliberaţi de negativităţile mentale” (adică cu excepţia Arahant-ilor).

Învăţătura lui Buddha, în special modul său de „meditaţie”, ţinteşte către realizarea unei stări de sănătate, echilibru şi linişte mentală perfecte. Este regretabil că putem găsi cu greu în învăţătura lui Buddha o secţiune mai greşit înţeleasă ca „meditaţia”, atât de către budişti, cât şi de către non-budişti. În momentul în care se menţionează cuvântul „meditaţie”, gândul zboară la o evadare de la activităţile vieţii cotidiene; presupunând o postură anume, asemenea unei statui în vreo peşteră sau chilie de mănăstire, într-un loc îndepărtat rupt de societate, absorbit în gânduri sau în vreo transă mistică misterioasă. Adevărata „meditaţie” budistă nu înseamnă nicidecum acest tip de evadare. Învăţătura lui Buddha asupra acestui subiect a fost înţeleasă într-o manieră atât de eronată şi atât de puţin, încât ulterior modul de „meditaţie” s-a deteriorat şi a degenerat într-un tip de ritual sau ceremonie aproape mecanică în rutina ei.

Mulţi oameni sunt interesaţi de meditaţie sau de yoga cu scopul de a obţine anumite puteri spirituale sau mistice, precum „al treilea ochi”, pe care alţii nu le posedă. Cu ceva timp în urmă, o călugăriţă budistă din India a încercat să-şi dezvolte puterea de a vedea prin urechi, în timp ce încă se afla în posesia „puterii” unei perfecte vederi oculare! Acest tip de idee nu este nimic altceva decât o „pervertire spirituală”. Este întotdeauna o problemă de dorinţă, de „sete” de putere.

Cuvântul meditaţie este un substitut foarte slab pentru termenul original bhāvanā, care înseamnă „cultivare” sau „dezvoltare”, mai exact cultivare mentală sau dezvoltare mentală. La drept vorbind, bhāvanā budistă înseamnă cultivarea mentală în sensul deplin al termenului. Are scopul de a curăţa mintea de impurităţi şi tulburări, precum dorinţe senzoriale, ură, rea-voinţă, indolenţă, griji şi nelinişte, neîncredere, scepticism – şi cultivarea unor calităţi precum concentrarea, conştienţa, inteligenţa, hotărârea, energia, facultatea analitică, încrederea, bucuria, liniştea, conducând în cele din urmă la atingerea celei mai înalte înţelepciuni, care vede natura lucrurilor ca atare şi realizează Adevărul Ultim, Nirvāṇa.

Sunt două forme de meditaţie. Una presupune dezvoltarea concentrării mentale (samatha sau samādhi), focalizarea minţii într-un singur punct (cittekāggatā, skt. cittaikagratā), prin diferite metode descrise în texte, conducând la cele mai înalte stări mistice precum „Sfera Nimicului” sau „Sfera Nici-a-Percepţiei-Nici-a-Non-Percepţiei”.

Toate aceste stări mistice, în conformitate cu Buddha, sunt create de minte, produse de minte, condiţionate (samkhata). Nu au nimic de a face cu Realitatea, Adevărul, Nirvāṇa. Această formă de meditaţie exista şi înainte de Buddha. Prin urmare nu este pur budistă, dar nu este exclusă din câmpul meditaţiei budiste. Totuşi nu este esenţială pentru realizarea Nirvāṇei. Buddha însuşi, înaintea Iluminării sale, a studiat aceste practici yoghine urmând diferiţi învăţători şi atinsese cea mai înaltă stare mistică; dar nu a fost satisfăcut de acestea, întrucât nu i-au oferit eliberarea completă, nu i-au oferit cunoaşterea intuitivă a Realităţii Ultime. A considerat aceste stări mistice doar ca „trai fericit în existenţa prezentă”, (ditthadhamma- sukhavihāra), sau „trăire împăcată” (santavihāra), şi nimic mai mult.

A descoperit prin urmare cealaltă formă de „meditaţie”, cunoscută ca vipassanā (skt. vipaśyanā sau vidarśanā), „Cunoaşterea intuitivă” a naturii lucrurilor, conducând a eliberarea completă a minţii, la realizarea Adevărului Ultim, Nirvāṇa. Aceasta este în esenţă „meditaţia” budistă, cultivarea mentală budistă. Este o metodă analitică bazată pe conştientizare, atenţie, vigilenţă, observaţie.