„Se pare, dupa spusele celor mai faimosi rabini, ca Moise insusi, prevazand atat soarta pe care cartea sa trebuia sa o indure cat si falsele interpretari ce urmau sa i se dea ca urmare a trecerii timpului, a facut recurs la o lege orala, pe care a dat-o prin viu grai oamenilor care ii dovedisera credinta, insarcinandu-i sa o transmita in cel mai strict secret altor semeni care, transmitand-o la randul lor peste timp, a facut ca aceasta sa ajunga pana in zilele noastre. Aceasta lege orala de care evreii moderni sunt atat de mandri, se numeste Kabbala, de la un cuvant ebraic care inseamna: ceea ce e primit, ceea ce vine din alta parte, ceea ce se trece din mana in manä". - Fabre d’Olivet

Cele mai faimoase carti pe care le au evreii: Zohar, Bahir, Medrashim, cele doua Gemarah care alcatuiesc Talmudul, sunt aproape in intregime kabbalistice.

Este foarte greu de precizat daca Moise a lasat cu adevarat aceasta lege orala, sau daca, lasand-o, ea nu a fost deloc denaturata, cum pare sa insinueze filozoful Maimonide, atunci cand a scris ca evreii au pierdut o buna parte din cunostintele referitoare la aspecte extrem de importante ale traditiei fara de care este aproape imposibil sa se inteleaga Legea.

Oricum ar sta lucrurile, nu se poate ascunde faptul ca o atare atitudine nu era defel pe masura spiritului egiptean, a carui grija pentru pastrarea nealterata a misterelor sacre si a fondului traditiei era bine cunoscuta.

Prin urmare Kabbala, asa cum o intelegem astazi, reprezinta rezumatul cel mai complet si cel mai autentic care ne-a parvenit din invatatura misterelor egiptene. Ea contine cheia tuturor doctrinelor imbratisate cei care merg sa se initieze: filozofi, magi si legislatori.

Ca si limba ebraica, aceasta doctrina a putut suferi numeroase vicisitudini datorate nesfarsitului sir de epoci pe care le-a traversat; in ciuda acestui fapt, ceea ce ne-a ramas este inca demn de o inalta consideratie.

Asa cum se prezinta astazi, Kabbala cuprinde doua parti:

Prima parte reprezinta un fel de cheie care se bazeaza pe tehnica insusirii limbii ebraice, fiind susceptibila de numeroase aplicatii; in majoritatea tratatelor referitoare la traditia de sorginte ebraica, numele de Kabbala se atribuie numai acestei prime parti.

A doua parte reprezinta un sistem filozofic derivat din aceste consideratii tehnice, fiind dezvoltat indeosebi in cartile fundamentale ale doctrinei, respectiv:

1. SEPHER YETSIRAH, Cartea facerii (sau Cartea formarii) care cuprinde sub o forma simbolica istoria Genezei: Maaseh Bereschit.

2. ZOHAR, Cartea splendorii (sau luminii) ce contine tot sub forma simbolica totalitatea dezvoltarilor esoterice sintetizate sub numele de “Istoria carului ceresc”: Maaseh Merkabah.

Fara indoiala, cele doua cabale ale evreilor – Merkabah si Bereschit – trebuie raportate simbolismului.. Cabala Merkabah il facea pe evreul iluminat sa patrunda in tainele cele mai profunde si cele mai intime ale esentei si calitatilor lui Dumnezeu si ale ingerilor; cabala Bereschit ii dezvaluia aranjamentul si raportul numeric al literelor care alcatuiau cuvintele limbii sale, precum si marile planuri ale divinitatii si inaltele invataturi religioase lasate de Dumnezeu.

Merkabah si Bereschit, acestea sunt cele doua mari parti clasice ale Kabbalei adoptate de toti autorii. Pentru a aborda invataturile din Merkabah este necesara o cunoastere prealabila a celor din Bereschit, si pentru aceasta trebuie inteles bine alfabetul ebraic si tainele alcatuirii sale.

Plecand de la acest alfabet, vom analiza succesiv diferitele parti componente ale acestei chei universale care ne inlesneste accesul in mistere, apoi vom prezenta sistemul filozofic.

Kabbalistii pot fi impartiti in doua categorii: cei care au aplicat principiile doctrinei fara a se preocupa de dezvoltarea bazelor si structurilor sale si cei care, dimpotriva, au scris tratate clasice despre Kabbala. Printre cei din urma ii putem cita pe Pico dela Mirandola, Kircher si Lenain.

Pico della Mirandola considera ca orice abordare a Kabbalei trebuie sa aiba in vedere studiul numerelor (sau Sephiroth) si studiul numelor divine (sau Schenroth). In definitiv la aceste doua aspecte se reduce cheia invataturii esoterice din epoca rabinica.

Unul din autorii cei mai completi si mai avizati ai Kabbalei este iezuitul Kircher; el adopta o impartire in trei mari parti:

1. Gematria sau studiul transpunerilor;
2. Notaria sau studiul artei semnelor;
3. Themuria sau studiul comutarilor si combinarilor.

Lenain, autorul lucrarii La Science cabalistique, se opreste cu precadere la numele divine si la combinatiile acestora, consacrandu-le un intreg tratat.