Santideva a trait in prima parte a secolului al VIII-lea e.n. si se pare ca a fost calugar in faimoasa universitate de la Nalanda. Este in general considerat drept un autor Madhyamika, desi acest lucru nu este definitoriu pentru lucrarile sale. 

Prin exemple concrete si pline de impact, Santideva prezinta aspectele fundamentale ale doctrinei budiste, dar si Legamantul de Bodhisattva, promisiunea fiintelor eroice de a depune toate eforturile pentru a atinge Nirvaṇa, dar de a amana intrarea deplina in aceasta conditie pana cand orice alta creatura simtitoare nu va atinge si ea Iluminarea.

1. Buddha a spus ca toata multimea [de virtuti] exista doar in folosul intelepciunii (prajña); prin urmare, intelepciunea trebuie cultivata cu ajutorul dorintei de a pune capat suferintei.

2. Este un fapt acceptat ca exista doua tipuri de adevar: conventional sau relativ (saṁvṛti); si ultim sau absolut (paramartha). Despre intelect (buddhi) se spune ca e conventional; adevarata realitate se afla dincolo de domeniul [accesibil] intelectului.

3. Din aceasta perspectiva, oamenii sunt de doua feluri: yoghinii [cei evoluati spiritual] si oamenii de rand. Prin forta lucrurilor, lumea yoghinului se deosebeste de cea a omului obisnuit.

4. Chiar si yoghinii se deosebesc intre ei prin [diverse grade de] putere mentala; dar, fiindca toti au acelasi scop, aspiratiile tuturor sunt valabile.

5. Oamenii obisnuiti vad lucrurile din jur si presupun ca sunt reale; ei nu-si dau seama ca acestea sunt doar o iluzie (maya). De aici galceava yoghinului cu omul de lume.

6. Nici chiar perceptia senzoriala (pratyaksa), cu argumentul ei [clasic] bazat pe forma vizibila etc. nu este conforma cu criteriul cunoasterii valide (pramaṇa). Argumentul este la fel de fals ca si acela care pretinde ca lucrurile impure sunt pure.

7. De dragul aparitiei sale in lume, Buddha a vorbit despre lucruri [din perspectiva adevarului conventional (saṃvṛti)] ca fiind momentan reale. Daca se obiecteaza ca, in fapt, aceste entitati nu sunt momentane,

8. [Se poate raspunde] ca nu este nicio eroare (dosa) in utilizarea adevarului conventional de catre yoghini, fiindca ei fac distinctie intre realitate si lume. Altminteri, ei ar fi afectati de suferinte mundane, la fel ca femeile impure.

9. Pe de alta parte, ce valoare poate fi atribuita asa-numitei realitati, chiar si in privinta Biruitorului, daca este echivalata cu o iluzie (maya)? Daca o fiinta este asemenea unei iluzii (maya), cum mai poate ea sa renasca odata ce a murit?

10. O iluzie (maya) persista [si ascunde] atata timp cat exista ansamblul de cauze care o produc. Cum poate o fiinta sa existe cu adevarat doar datorita unui continuum de stari care dureaza mult timp?

11. Se sustine [de catre scoala Cittamatra] ca nu este nimic rau in a ucide un om care este o iluzie (maya), data fiind absenta constiintei; dar, intrucat constiinta este afectata de iluzie, pacatul si meritul au aparut.

12. Intalnirea dintre iluzie (maya) si constiinta nu se datoreaza puterii vrajilor (mantra) etc. De asemenea, exista diverse tipuri de iluzii, iar intalnirea are o varietate de cauze.

13. Nu exista o cauza unica din care sa derive toate lucrurile. Daca o fiinta in transmigratie este eliberata, aceasta se intampla atat conform adevarului transcendent (paramartha), cat si al celui relativ (samvṛti).

13. In caz contrar [se argumenteaza ca] pana si un Buddha ar fi supus transmigratiei; iar atunci, la ce bun sa mai urmezi calea Iluminarii? Daca nu-i sunt nimicite cauzele, cu siguranta ca nici iluzia (maya) nu dispare;

15. Dar, daca-i sunt nimicite cauzele, fiintele nu mai exista ca rezultat al adevarului conventional (samvṛti). Cand nu mai exista miscare incoace si incolo [cand nu mai exista falsa perceptie], cum ar mai putea fi perceputa iluzia (maya)?

16. Daca pentru tine iluzia (maya) nu exista, atunci cum poate fi ea perceputa? Daca e diferita de adevarata realitate, [inseamna ca] e doar un construct al mintii.

17. Daca pana si mintea (citta) este iluzie (maya), atunci ce este vazut? Si de catre cine? Fiindca Domnul Lumii a spus ca mintea nu se percepe pe ea insasi.

18. Asa cum lama unei sabii nu se taie pe ea insasi, nici mintea nu se cunoaste pe ea insasi. Daca crezi ca sinele este precum o lampa care se lumineaza pe ea insasi,

19. [Raspunsul este ca] o sursa de lumina nu poate fi ea insasi luminata, intrucat nu este ascunsa de intuneric. Intr-adevar, ceea ce este intunecat nu are natura cristalului: intunecat fiind, nu are nevoie de nimic altceva.

20. Prin urmare, cand altii vad lumina, ei o vad independent de intuneric. Nefiind intunecata, ea nu se poate intuneca prin ea insasi.

21. Tot astfel, care intuneric se poate intuneca prin el insusi?
El nu se poate face prin sine insusi intuneric daca nu este astfel.

22. Cunoasterea este cea care afirma experienta prin care stim ca o lampa lumineaza. Dar cine afirma experienta prin care stim ca inteligenta lumineaza?

23. Fie ca e luminat sau nu, atata timp cat nu este nimeni sa vada, e la fel de inutil ca frumusetea fiicei unei femei sterpe.

24. Daca nu exista cunoastere de sine, cum ai putea sa-ti reamintesti de constiinta? Amintirea rezulta din asocierea cu o perceptie exterioara, asa cum otrava este asociata cu o fiinta veninoasa.

25. [Se afirma] ca sinele este luminat observandu-i asocierea cu cauze proxime; dar potirul gasit prin utilizarea unei potiuni magice nu este insasi acea potiune.
26. In felul acesta, niciodata nu se contesta ceea ce este vazut, auzit sau cunoscut; dar ipoteza aceasta nu distruge cauza suferintei.

27. Nu se poate sustine ca iluzia (maya) este in acelasi timp identica si diferita de creatiile mintii. Daca exista ca un lucru de sine statator, cum poate fi identica? Iar daca e identica, nu e un lucru de sine statator.

28. Daca o iluzie poate fi vazuta – desi nu exista cu adevarat –, la fel trebuie sa fie si cel care vede, mintea. Daca taramurile existentei ciclice sunt bazate pe realitate, ele trebuie sa fie la fel de diferite [de realitate] precum cerul.

29. Daca realitatea se bazeaza pe nonrealitate, cum ai putea fi tu cel care actioneaza? Intr-adevar, mintea ta are nevoie de un insotitor care este inexistent.

30. Atata timp cat mintea e disociata de obiectele exterioare, oricine este un Buddha. Mai mult, daca numai mintea exista, ce merite pot fi obtinute?

31. Daca se admite similitudinea dintre minte si iluzie (maya), cum pot fi eliminate patimile? Magicianul se indragosteste de femeia iluzorie pe care a creat-o.

32. Intr-adevar, influenta patimilor, inca neinteleasa de catre magician, nu a fost epuizata. In momentul in care el o vede, influenta vacuitatii (sūnya) asupra lui este slaba.

33. Influenta existentei [a fenomenelor] dispare daca se accepta influenta vacuitatii (sūnya); ulterior, prin repetitie, chiar si aceasta este abandonata.

34. Daca nu se accepta o existenta despre care se poate spune ca nu exista, atunci nonexistenta nu are nicio baza: cum ar putea ea sa fie un obiect al mintii?

35. Daca nici existenta, nici nonexistenta nu sunt obiecte ale mintii, atunci – intrucat nu mai este nicio alta posibilitate – ea devin calma.

36. Asa cum o nestemata magica sau un arbore magic inde-plineste dorintele, tot astfel Corpul Biruitorului este vazut datorita disciplinei sale si a legamintelor sale.

37. Un stalp imputernicit de un expert in otravuri va continua sa neutralizeze veninul mult timp dupa moartea celui care l-a faurit;

38. Tot astfel, „stalpul” care este Biruitorul, imputernicit in conformitate cu Calea Iluminarii, isi indeplineste toate atributiile chiar si dupa ce Bodhisattva a disparut [a intrat in Nirvaṇa].

39. Cum pot exista roade daca ofrandele (pūja) sunt aduse unei entitati fara constiinta? Fiindca se spune ca cel prezent [Buddha viu] si cel disparut [Buddha in Nirvaṇa] sunt identici.