Filosofi prin foc, asa isi spuneau vechii alchimisti, care defineau alchimia ca fiind arta de a filosofa prin foc, cultivand astfel o noua alianta, cea dintre intelepciune si foc. Si nu este vorba despre focul care arde sub athanor, ci despre focul asociat cu inflamabilitatea spiritului, este vorba despre focul-principiu, teoretizat de primii filosofi greci alaturi de celelalte elemente prime, apa, aer si pamant. Heraclit din Efes a fost filosoful grec, aristocrat si extravagant, care a considerat focul ca principiul material prim si unic al universului, un univers, in viziunea sa, intr-o perpetua devenire, intr-un mobilism universal, in care nu ne scaldam niciodata de doua ori in aceeasi apa a unui rau.

Despre foc Heraclit scrie in tratatul sau Despre natura, focul care explica devenirea tuturor lucrurilor, focul despre care este vorba intr-o frumoasa anecdota plina de talc, relatata de Aristotel: se povesteste ca pe Heraclit veneau multi straini sa-l cunoasca; intr-una  din zile s-a apropiat de casa lui un grup de straini care, vazandu-l incalzindu-se langa camin, s-au sfiit sa intre in casa; observandu-le stinghereala, Heraclit le-a spus pe un ton prietenos: „intrati, se afla zei si aici”. Heidegger apropie aceasta intamplare de un aforism al lui Heraclit, „Firea sa ii este omului daimon”, care vrea sa spuna ca omul locuieste, in masura in care este om, in apropierea zeului, vizitatorii lui Heraclit vrand sa traiasca un eveniment al gandirii alaturi de el, de aceea locul comun, caminul, vatra de foc, la o prima vedere ii deceptioneaza, ei asteptandu-se  sa-l vada in alta lumina. Dar daca aceasta intamplare s-a pastrat si povestit pana astazi, e pentru talcul sau, anume ca in preajma cuptorului „se afla zei”.

Intamplarea povestita de Aristotel si reluata in timpurile noastre de Heidegger este despre salasul omului, despre gandirea care gandeste adevarul Fiintei ca element originar al omului. Gandirea se exprima sub diverse infatisari, atat la nivelul ideilor, cit si al formelor discursului. Una dintre formele discursului a fost dialogul, astazi pastrata in memoria culturala mai ales prin celebrele dialoguri platoniciene care ii reunea, printre altii, pe: Socrate, Criton, Alcibiade, Gorgias, Cratylos, Theaitetos, Phaidros, Philebos sau Hermogenes. Sub forma dialogului au fost scrise si numeroase tratate de alchimie, printre acestea numarandu-se si Turba Philosophorum sau Adunarea inteleptilor numita si cartea adevarului in arta si al treilea sinod pitagoreic, tradusa din latina de Arthur Edward Waite. Aceasta lucrare a fost recent editata si in limba romana, in traducerea Gabrielei Nica, la Editura Herald, Bucuresti, colectia „Quinta essentia”, 2019, 224 p.

Arthur Edward Waite (1857-1942), s-a nascut in S.U.A., dar a trait in Anglia. A fost atras de ocultism, a fost membru in Hermetic Order of the Golden Down si in Societas Rosicrucian in Anglia. A intrat in conflict cu multi confrati, printre ei fiind si William Buttler Yeats, in 1915 fondand un alt nucleu ocultist, Fellowship of the Rosy Cross. Este cunoscut si pentru crearea Rider-Waite Tarot. Preocupat de ocultism, misticism si esoterism, Arthur Edward Waite a publicat numeroase lucrari, dintre care amintim: The Book of Ceremonial Magic; The Holy Kabbalah; A new Encyclopedia of Freemasonry; The Hermetic Museum; Lives of Alchemystical Philosophers (aparuta si in limba romana, Alchimisti de-a lungul secolelor, Editura Herald, 2019). Turba Philosophorum este un vechi tratat alchimic, scris in limba latina, datand, probabil, de la sfarsitul primului mileniu. Datarea si limba originala a scrierii alchimice sunt subiecte de controverse, dat fiind ca alchimia a avut un parcurs si o raspandire in care s-au impletit influente egiptene, grecesti si arabe, alchimia revenind in Europa dupa periplul prin Orientul Apropiat si Mijlociu. Arthur Edward Waite afirma ca versiunea pe care a tradus-o isi are sursa in alchimia greaca, in sprijinul afirmatiei sale aducand teoriile elaborate de Marcelin Berthelot, cunoscut chimist francez si cercetator al textelor alchimice antice si medievale.

Turba Philosophorum pare a fi „un manuscris preluat dintr-un vechi codex, mai complet decat orice editie publicata pana acum”, este „un vechi tratat alchimic, tradus din latina, cuprinzand principalele interpretari ale codexului mai scurt, paralele cu alchimistii greci si explicatii ale termenilor obscuri”, o „scriere a lui Arisleus”, nascut din Pytagoras „maestru al inteleptilor si conducator al Profetilor”. Tratatul este redarea discutiilor in cadrul unui sinod/sobor pitagoreic, in care discipolii sunt invitati sa vorbeasca despre pretioasa Arta. Primul invitat a fost Iximidrus, un aparator al convingerii ca unul dintre elementele primordiale este focul, dar care este stapanit de aer, altfel flacarile ar distruge tot ceea ce are viata. Urmatorul vorbitor, Exumdrus, preia din discursul predecesorului importanta aerului. A treia cuvantare ii apartine lui Anaxagoras, care vorbeste despre densitatea pamantului si despre apa, elementul mai putin rarefiat decat aerul. Asadar patru scurte expozeuri despre cele patru elemente fundamentale ale naturii, pamantul, apa, aerul si focul, care sunt ilustrate de Pandolfus prin alegoria oului, oul filosofic al alchimistilor:

„Coaja interioara foarte subtire este unita cu coaja

exterioara, reprezentand mediul separator intre

pamant si apa, adica acel aer care desparte

pamantul de apa. Galbenusul oului reprezinta

focul, iar coaja ce contine galbenusul corespunde

celuilalt aer, care separa apa de foc. Ambele sunt

insa acelasi aer, adica acela care separa lucrurile

reci, pamantul de apa si apa de foc. Dar aerul de jos

este mai dens decat aerul de sus, iar aerul de sus

este mai rarefiat si mai subtil, fiind mai aproape de

foc decat aerul de jos. Asadar, in ou exista patru

elemente: pamant, apa, aer si foc. Dar in afara celor

patru elemente, in mijlocul galbenusului se afla

punctul Soarelui, iar acesta este puiul. In

consecinta, toti filosofii acestei arte minunate

folosesc exemplul oului cand isi prezinta opera.”

 

Toate dictionarele de simboluri prezinta oul ca un simbol universal, fiind prezent in toate marile traditii spirituale ale omenirii. Traditia alchimica a oului filosofic evidentiaza ideea de germene al vietii spirituale, vatra a universului care inchide in cochilia sa elementele vitale asemenea vasului ermetic care contine compostul operei. Oul contine in sine viata, printr-o lenta si naturala clocire aparand puii, fiintele vii, observatii simple, elementare, dar care au starnit interesul alchimistilor pentru simbolistica oului, materia prima unica avand in sine elementul propriei dezvoltari. Cunoscutul alchimist Bernard le Trevisan si-a intitulat unul dintre tratate Traite de la nature de l’oeuf, iar Michel Maier in cunoscuta si enigmatica sa lucrare Atalanta fugiens. Emblemele filosofice ale secretelor naturii consacra Emblema a VIII-a oului (Ia oul si loveste-l cu o sabie de foc), epigrama care insoteste imaginea spunand ca „Pe cer este o pasare, cea mai indrazneata dintre toate,/Al carei ou il vei cauta, fara sa-ti pese de altceva./ Un albus inconjoara galbenusul. Cu bagare de seama,/Atinge-l cu sabia inflacarata (asa este-obiceiul)./Marte trebuie sa vina in ajutorul lui Vulcan: el o sa nasca/ O pasare ce va invinge si fierul, si focul deopotriva.” Sabia de foc care va ajuta puiul sa paraseasca cochilia aminteste episodul mitologic al nasterii zeitei Atena, din capul lui Zeus, in urma loviturii de secure pe care i-o da Hefaistos.

In Atalanta fugiens, Michael Maier aminteste, in Emblema a VIII-a, de Turba Philosophorum si de interventiile lui Morfoleus si Moscus, doi dintre filosofii care participa la adunare. O adunare a diversitatii filosofilor si intelesurilor asupra Naturii, un sinod despre lucrurile ascunse de la inceputul lumii, si pentru a caror intelegere este nevoie de iubirea de intelepciune, de rabdare, pentru ca intelegerea vine din rabdare, rugaciune si din transformarea elementelor. Nici un filosof nu va revela vreodata focul secret si puterea agentului care opereaza toate mutatiile; cine nu va intelege se va opri si se va ruga la Dumnezeu sa-l lumineze, caci cunoasterea acestui mare secret este mai curand un dar decat o lumina dobandita prin forta ratiunii. Despre acestea ne invata Turba Philosophorum si nobila adunare a filosofilor.