Personaj mitic care ar fi cunoscut trei reincarnari inainte de as fi amintit de el insusi, Hermes Trismegistos/ de Trei ori Mare continua si astazi sa fascineze, sa suscite deopotriva admiratie si controverse. Spre dezamagirea multora care ii vor cauta numele intr-un dictionar de filosofie, numele lui Hermes Trismegistos nu va fi mentionat, in schimb va face trimitere la Hermetica Philosophica sau la Corpus Hermeticum. Hermes Trismegistos se identifica cu Hermetica Philosophica, Hermes meritand adjectivul de Trismegistos pentru ca a afirmat ca numele inefabil al Creatorului comporta trei mari ipostaze constituind o unica divinitate.

Despre istoria Corpus hermeticum, denumire sub care sunt grupate scrierile hermetice, este dificil de scris folosind date sigure; se presupune ca inceputurile ar fi undeva in secolul al III-lea i.H., cunoscand alternativ perioade de avant si de regres. Dupa mai bine de un mileniu in care Corpus Hermeticum a iesit din atentia carturarilor, Conciliul de la Florenta din 1439, prin prezenta lui Gemistos Plethon in suita imparatului bizantin Ioan Paleolog, avea sa determine innoiri substantiale in cultura europeana. Umanist si neoplatonician, Gemistos Plethon impresiona prin eruditia sa, prin cultura enciclopedica, prin educatia religioasa, prin cunostintele in domeniile esoterismului si cabalei. Intalnirea dintre Gemistos Plethon si Cosimo de Medicis a redesteptat interesul occidentalilor pentru scrierile lui Platon si a descoperit apusului Europei textele hermetice. Atunci a luat fiinta Academia Florentina, atunci vor fi aduse la Florenta, de la o manastire din Macedonia, primele 14 texte hermetice pe care ilustrul umanist Marsilio Ficino le va traduce, amintind intr-o dedicatie catre binefacatorul sau ca acele scrieri erau „din epoca cand se nastea Moise si stralucea Atlas astrologul, fratele lui Prometeu fizicianul si unchiul dupa mama al lui Mercur batranul, al carui nepot a fost Mercurius Trismegistul.” Lumea moderna a marcat renasterea interesului pentru Corpus Hermeticum, remarcabila fiind monumentala lucrare a lui Andre-Jean Festugière, La révélation d’Hermès Trismégiste. La inceputul secolului al XX-lea, un savant cu intuitie si forta de patrundere, George Robert S. Mead, a scris o carte in care isi propune sa discearna sensul launtric si spiritual al scrierilor hermetice si gnostice, carte recent tradusa in limba romana: Hermes Trismegistos. Gnoza si originile scrierilor trismegiste, traducere din limba engleza de Alexandru Anghel, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Bibliotheca Orientalis”, 2021, 288 p.

George Robert Mead era convins de sursa egipteana a lui Hermes Trismegistos, datorata atributelor personificarii divine Thot, stapanul intelepciunii si adevarului:

„ Astfel, Thot este in special reprezentantul Spiritului,

Ratiunea interioara a tuturor lucrurilor [...]

Ca reprezentant al Ratiunii prezente in lume, Thot este

mijlocitorul prin care lumea este adusa la manifestarea

ei. El este Limba lui Ra, Mesagerul Vointei lui Ra

si Stapanul Vorbirii Sfinte.”

 

 

Unul dintre titlurile lui Thot era „De trei ori mare”, preluat de greci sub forma Trismegistos. Thot reprezenta pentru vechii egipteni o divinitate aparte, era investit cu atribute pe care nu le aveau alti zei.

„Caracterul lui Thot e o realizare mareata si probabil ca

este cea mai inalta idee de divinitate realizata vreodata

de mintea egipteana”,

 

 

scrie George Robert Mead. In cercurile populare elenistice rugaciunile hermetice erau larg raspandite. Iata o invocare catre Hermes:

„Fereste-ma pururea de vraji, inselaciuni si vrajitorii de

orice fel, de toate vorbele rele, de orice piedica si orice

dusmanie a zeilor si a oamenilor! Da-mi har, biruinta,

reusita si multumire! Caci tu esti eu si eu sunt tu;

Numele tau este al meu si al meu este al tau; caci

eu sunt chipul tau.”

C.G. Jung a fost preocupat nu numai de psihologia analitica, ci, dupa 1930, si de alchimie, hermetism si gnoza. L-a cunoscut pe George Robert Mead, caruia ii pretuia munca de traducere si comentare a textelor gnostice, eruditia, dar si afinitatea catre experienta gnozei. Iata ce scria C.G. Jung despre metamorfozele lui Hermes, ceea ce explica de ce si astazi figura mitica a lui Hermes este invaluita in mister:

„Hermes e una dintre figurile cele mai pline de

contradictii ale sincretismului elenistic, de la care au

emanat dezvoltarile decisive ale Occidentului: Hermes

e un zeu al revelatiilor si, in filosofia naturala a evului

mediu timpuriu, nici mai mult, nici mai putin decat

Nous-ul creator al lumii.” Nu intamplator celebra si

enigmatica Tabula Smaragdina se incheie cu acest

verset: „Mi se spune Hermes Trismegistos fiindca detin

trei parti din intelepciunea intregii lumi.”

Hermetica Philosophica s-a constituit timp de cateva secole din contactul strans, am putea spune din intalnirea si intrepatrunderea dintre gandirea si filosofia greaca si intelepciunea si traditia mistica egipteana, locul de intalnire fiind Alexandria care va deveni centrul intelectual si religios, filosofic si stiintific al lumii elenistice. In acest context, George Robert Mead considera cu deplin temei ca o analiza a teologiei elenistice este incompleta fara a insista asupra scrierilor evreului elenizat Philon din Alexandria, a caror esenta este de sorginte greaca, asezata intr-o forma de sorginte ebraica. Pentru Mead,

„Philon este inainte de toate un «apologet»; scrierile

sale sunt o aparare a miturilor si profetiilor iudaice,

interpretate alegoric, in termeni, nu ai filosofiei

elenistice propriu-zise, ci mai degraba ai filosofiei

teologizate; cu alte cuvinte, in limbajul cultului

religios-filosofic alexandrin din perioada sa.”

 

 

Philon, adept al vietii contemplative, a jucat un rol activ in viata marii capitale, mai cu seama cand linistea marii comunitati evreiesti era in pericol; Philon acorda cea mai mare parte a timpului vietii contemplative si initierii in Misterii. Pentru Philon „intreaga traditie a Intelepciunii este in mod necesar o traditie misterica. Astfel ne vorbeste el despre comunitatea speciala de terapeuti, aflata la sud de Alexandria: „In fiecare casa se gaseste o camara sacra, care este numita semneion si monasterion, in care, in singuratate, acestia sunt initiati in misterele vietii celei sfinte.” Philon recomanda initiatilor sa pastreze lucrurile tainice in suflete, „ca pe niste mistere cu adevarat sfinte”, sa nu vorbeasca despre ele „celui care este fara initiere” si sa pazeasca bine comoara din launtrul lor.

Textele lui Hermes Trismegistos, Corpus Hermeticum, numite sacre, sunt considerate ca fiind transcrierea unei revelatii primordiale de inspiratie divina. Clement Alexandrinul ii atribuie lui Hermes Trismegistos 42 de tratate, zece de religie, zece de ritualuri si ceremonii religioase, doua de imnuri catre zei, sase de medicina, patru de astronomie si astrologie. Intrucat Corpus Hermeticum s-a cristalizat vreme de cinci, sase secole, Iamblichos considera ca:

„Zeul care prezideaza asupra elocintei, Hermes, este,

pe buna dreptate si de multa vreme, cunoscut tuturor

sacerdotilor, acestui unic proteguitor al adevaratei

stiinte a zeilor, mereu aceeasi si peste tot, ii dedicau

stramosii nostri roadele intelepciunii lor punandu-si

sub numele lui Hermes scrierile lor.”

 

 

Hermetismul nu a avut o existenta lineara, dimpotriva au alternat perioadele de avant cu cele de stagnare, sau chiar disparitie din cercul preocuparilor intelectuale. Intre secolele V si XI a circulat in Europa un singur text hermetic, Asclepius, in traducere latina. Renasterea hermetica are loc in marja Conciliului de la Florenta, care daca nu a adus impacarea Bisericilor de Apus si de Rasarit, a descoperit lumii farmecul hermetismului. Amintim cateva lucrari din Corpus Hermeticum: Poimandres, Cartea sfanta a lui Hermes Trismegistos, Craterul sau monada, Cheia, Inteligenta catre Hermes, Hermes Trismegistos catre Asclepios; in Asclepius, numit si Cel mai divin dintre tratatele hermetice, sunt puse in discutie mari teme mistico-filosofice; alte scrieri sunt grupate dupa florilegiul Stobaeus.

La raspantia Orientului si a Occidentului, Egiptul va juca un rol considerabil in constituirea mitica a esoterismului si hermetismului, adaugand o genealogie mitica ilustrelor personaje care se inscriau in galeria taumaturgilor, filosofilor, initiatilor. Jean-Paul Corsetti scria ca „in lantul de aur al cunoasterii umane, Hermes, contemporan cu Moise, era veriga de inceput, urmat de Orfeu, Aglaophem, Pythagoras, Philolaus si Platon.” Mircea Eliade explica efervescenta intelectuala produsa de descoperirea textelor hermetice prin aspiratia omului din Renastere catre o revelatie primordiala in care sa se gaseasca Moise, Cabala, Platon, religiile Egiptului si ale Persiei. Mai tarziu, in epoca moderna, alte verigi se vor adauga „lantului de aur” al hermetismului: Pico della Mirandola, Paracelsus, Giordano Bruno, Johann Valentin Andreae, Jakob Bohme, Goethe.