1. Furia este un semnal pe care trebuie să îl luăm în seamă, nu o armă. Mânia noastră poate fi un mesaj că ne simțim răniți, că drepturile noastre sunt încălcate, că trebuințele şi dorințele noastre nu sunt împlinite adecvat sau, pur şi simplu, că ceva nu este în regulă. Furia noastră ne poate transmite că nu ne ocupăm de un aspect emoțional important al vieții noastre sau că într‑una dintre relațiile noastre este compromisă o parte prea mare din sinele nostru – credințe, valori, dorințe sau ambiții. Furia noastră poate fi semnalul că facem şi dăm mai mult decât am vrea. Sau ne poate avertiza că alții fac prea mult pentru noi, în detrimentul propriei noastre competențe şi creşteri.

Învață să privești furia ca pe un semnal valoros care indică faptul că ceva trebuie să se schimbe în viața sau în relația ta. În loc să suprimi sau să exprimi furia în mod distructiv, folosește-o ca un prompt pentru o comunicare sănătoasă și o schimbare pozitivă.

2. Înțelege rădăcinile furiei tale. „Ce anume îmi stârneşte furia în această situație?” „Care este problema reală aici?” „Ce gândesc şi ce simt?” „Ce vreau să realizez?” „Cine este responsabil şi pentru ce?” „Ce anume vreau să schimb?” „Ce lucruri voi face şi ce lucruri nu voi face?” Este uimitor cât de frecvent pornim la luptă fără să cunoaştem scopul războiului. Poate că folosim
furiei noastre pentru a încerca să schimbăm sau să controlăm o persoană care nu vrea să se schimbe, în loc să folosim aceeaşi energie pentru a ne clarifica propria poziție şi propriile posibilități de alegere.

Explorează cauzele care stau la baza furiei tale, mai ales luând în considerare factorii societali și familiali care ar fi putut influența modul în care ai fost condiționat să-ți exprimi sau să suprimi emoțiile.

3. Oprește tiparul reacțiilor. Relațiile apropiate sunt ca nişte dansuri în cerc, în care comportamentul fiecărui partener provoacă şi perpetuează comportamentul celuilalt. Pe scurt, putem învăța să ne folosim furia ca punct de plecare pentru a schimba tiparele, mai degrabă decât pentru a învinui oameni.

Identifică tipare nesănătoase de comunicare și conflict în care ați putea cădea în relațiile tale. Cartea folosește metafora unui „dans” pentru a ilustra modul în care interacțiunile negative pot deveni autoperpetuate.

4. Îmbrățișează expresia sănătoasă a furiei. A comunica clar şi eficient este greu chiar şi în cele mai bune circumstanțe. Când suntem furioase, este şi mai greu. În mijlocul furtunii, nu te prea poți observa pe tine şi nu poți fi flexibilă. Atunci când emoțiile sunt foarte intense, putem învăța să ne calmăm şi să ne detaşăm puțin, pentru a distinge care este rolul nostru în interacțiunile de care ne plângem.

Învață să-ți exprimi furia în mod asertiv și eficient, concentrându-te pe afirmațiile care îți comunică nevoile și sentimentele fără a învinovăți sau ataca cealaltă persoană.

5. Asumă-ți responsabilitatea pentru partea ta. Asumarea acestei responsabilități nu înseamnă să adoptăm o poziție autoculpabilizantă sau autodepreciativă. A învăța să observăm şi să ne schimbăm comportamentul este un proces care ține de iubirea de sine, care nu poate exista într‑o atmosferă de autocritică sau de autoculpabilizare. Astfel de atitudini adesea subminează, nu stimulează capacitatea noastră de a observa tiparele relaționale. Ele chiar pot face parte din jocul pe care învățăm să îl jucăm, al cărui scop inconştient este să păstreze relațiile plasându‑ne în poziția inferioară, pentru a‑l ajuta pe celălalt să simtă că se află în poziția superioară.

Recunoaște-ți propriile contribuții la situațiile conflictuale și asumă-ți responsabilitatea pentru acțiunile și stilul tău de comunicare. Schimbarea apare atunci când nu mai încercăm să îl modelăm pe celălalt şi începem să observăm tiparele şi să găsim noi opțiuni pentru propriul comportament. 

6. Stabilește limite și acordă prioritate auto-îngrijirii. Când nu ne folosim energia emoțională primară pentru a ne rezolva problemele, le preluăm pe ale altora, ca și cum ne‑ar aparține. Dar ce este greşit în a ne asuma responsabilitatea pentru alții? În anumite privințe, nimic. Timp de generații, noi, femeile, ne‑am câştigat atât identitatea, cât şi stima din profunda noastră investiție în protejarea, ajutorarea, îngrijirea şi alinarea altora. Desigur, conectarea cu ceilalți, empatia şi preocuparea plină de afecțiune pentru alții, ca şi investiția în creşterea copiilor sunt virtuți de cel mai înalt ordin atât pentru femei, cât şi pentru bărbați. Problema apare când reacționăm imediat la problemele altora, când ne asumăm responsabilitatea pentru lucruri de care nu suntem responsabile şi când încercăm să controlăm lucruri asupra cărora nu deținem controlul. Atunci când suprafuncționăm pentru o altă persoană, sfârşim prin a ne înfuria foarte tare, iar în acest proces nu facilităm dezvoltarea nimănui.

Află cum să stabilești limite sănătoase și să acorzi prioritate practicilor de auto-îngrijire pentru a vă gestiona propria bunăstare și pentru a preveni acumularea resentimentelor.

7. Concentrează-te pe soluții, nu pe blamare.

Este extrem de greu să înveți – atât cu inima, cât şi cu mintea – că avem dreptul să gândim şi să simțim tot ce gândim şi simțim şi că toată lumea are acest drept. Trebuie să ne declarăm clar gândurile şi sentimentele şi să luăm decizii responsabile, în conformitate cu valorile şi credințele noastre. Nu trebuie să îl facem pe celălalt să gândească sau să simtă exact ca noi sau cum vrem noi. Dacă încercăm să o facem, sfârşim într‑o relație în care se vor instala multă durere personală şi intensitate emoțională şi în care nimic nu se schimbă.A vrea să‑l schimbi pe celălalt nu este greşit. Problema este că de obicei nu funcționează. Indiferent cât de bine învățăm să ne gestionăm furia, nu putem să ne asigurăm că şi celălalt va face ce dorim sau că va vedea lucrurile din perspectiva noastră, după cum nu există nicio garanție că dreptatea învinge mereu. Putem să ne îndepărtăm de certurile ineficiente numai dacă renunțăm la fantezia de a‑l schimba sau de a‑l controla pe celălalt. Numai atunci putem recâştiga puterea care este cu adevărat a noastră, anume cea de a ne schimba pe noi însene şi de a acționa pe cont propriu, într‑un mod nou şi diferit.

Mută atenția de la blamarea reciprocă la găsirea de soluții care să abordeze problemele și nevoile de bază ale tuturor celor implicați în relație.