Un proverb chinezesc spune „Când bei apă, aminteşte-ţi de izvor”. La fel am putea spune: când simţi iubirea, când iubeşti şi eşti iubit, nu uita niciodată cine trezeşte în tine aceste sentimente. Aminteşte-ţi de cel care ţi le-a dat şi mulţumeşte-i. Ai grijă de el şi protejează-l.

Există statistici care spun că mulţumim de peste 20 de ori pe zi, cu un surâs, cu un gest, cu un cuvânt. Dar a mulţumi şi a fi recunoscător nu înseamnă acelaşi lucru. „Există o mare deosebire între a mulţumi şi a ne exprima recunoştinţa. A mulţumi este un gest spontan, automat, o convenţie socială pe care o îndeplinim automat prin educaţie şi din amabilitate. Este o expresie care, după ce cineva a făcut ceva pentru noi, închide cercul, dar adesea îl închide în mod fals. Pentru că, după ce am rostit formula, putem crede că am mulţumit pentru ceea ce s-a făcut pentru noi şi s-ar putea ca această impresie să nu fie deloc corectă”, scrie Ferran-Ramon Cortes în El Pais Semanal.

Autorul adaugă: „pentru a ne arăta recunoştinţa, micile detalii sunt mult mai eficace decât cuvintele şi mult mai indicate pentru a ne transmite sentimentele. Problema este următoarea: Cum putem să-l facem pe celălalt să simtă că îi suntem cu adevărat recunoscători? Cum putem să-i arătăm că ocupă un mic spaţiu în inima noastră şi în gândurile noastre?”

Cercetătoarea americană Ruth Benedict a scris în anii ’40 ai secolului trecut studiul antropologic Spada şi crizantema*, în care încerca să prevadă cum se vor comporta japonezii sub dominaţia americană.

Autoarea dedică un capitol fascinant diferitelor moduri în care mulţumesc japonezii: folosesc cuvine diferite precum arigato (de uz comercial, folosit de exemplu de o vânzătoare care se adresează clientului ei), kino doku, sumimasen (este cel mai profund, recunoaşte că şi-a asumat o datorie) sau katajikenai (se simte recunoscător, uneori chiar ruşinat pentru că primeşte un beneficiu nesperat).

Cultura japoneză este admirabilă prin importanţa pe care o acordă modului de exprimare a recunoştinţei, ceea ce nu se întâmplă în multe alte culturi.

Cercetătorii Joel Wong şi Joshua Brown au studiat efectele recunoştinţei asupra persoanelor cu sănătate mintală delicată. Au lucrat cu 300 de adulţi cu studii universitare, care căutau un tip de terapie sau ajutor psihologic. I-au împărţit în trei grupe: membrii unui grup au scris o scrisoare de mulţumire unei persoane în fiecare săptămână, timp de trei săptămâni, membrii celui de-al doilea
grup au scris despre gândurile lor cele mai profunde şi despre experienţele negative şi cei din al treilea grup nu au făcut niciuna dintre aceste activităţi. Cei care au scris scrisorile de mulţumire şi-au îmbunătăţit sănătatea mintală în patru până la 12 săptămâni de la experiment.

Wong a afirmat că „atunci când scriem, atenţia se concentrează asupra lucrului pentru care mulţumim, asupra tuturor lucrurilor bune pe care le primim în viaţă. De aceea credem că exprimarea recunoştinţei este eficace şi are efecte pozitive asupra sănătăţii mintale”.

Iată câteva rezultate interesante ale acestor studii:
1. Cercetătorii au notat că pacienţii care au exprimat recunoştinţă au folosit mai puţine cuvinte legate de emoţii negative, ceea ce este mai bine decât să utilizezi emoţii pozitive.
2. Alt avantaj surprinzător: simplul fapt de a scrie scrisori modifică creierul, nu este nevoie să fie expediate.
3. În unele cazuri, beneficiile au fost vizibile nu numai după ce au scris scrisorile, ci şi mai târziu.
4. S-a modificat zona prefrontală a cortexului median ‒ zona învăţării ‒ iar aceasta a avut un efect
prelungit asupra pacienţilor.

Aşadar, a mulţumi nu este numai un gest de politeţe şi de nobleţe. Aşa cum demonstrează studiile ştiinţifice, este şi o sursă de sănătate fizică şi psihică. Să spunem mulţumesc în cuvinte, să zâmbim, să facem un mic cadou sau să scriem o scrisoare ‒ iată câteva moduri de a mulţumi.
„Studiile demonstrează că oamenii recunoscători sunt mai fericiţi pentru că, în loc să fie preocupaţi de ceea ce le lipseşte, mulţumesc pentru ceea ce au”, ne asigură Dan Buettner, membru al National Geographic.

„Meriţi un iubit care să te iubească nepieptănată, cu totul şi cu toate motivele care te fac să te trezeşti deprimată şi cu demonii care nu te lasă să dormi. Meriţi un iubit care să te facă să te simţi în siguranţă, să facă să dispară lumea din jur când merge ţinându-te de mână, cineva care să creadă că îmbrăţişările lui sunt cel mai bun compliment pentru pielea ta. Meriţi un iubit care să vrea să danseze cu tine, care să ajungă în paradis de fiecare dată când te priveşte în ochi şi să nu obosească niciodată să-ţi studieze gesturile. Meriţi un iubit care să te asculte când cânţi, să te sprijine când te ruşinezi şi să-ţi respecte libertatea; care să zboare cu tine şi să nu-i fie teamă să cadă. Meriţi un iubit care să renunţe la minciuni şi să-ţi aducă speranţă, cafea şi poezie.” (Frida Kahlo)

Meriţi tot ce este mai bun. Şi eşti dispus să oferi ce este mai bun. Numai astfel iubirea are sens. O relaţie de iubire adevărată se caracterizează prin generozitate. Să împarţi cu celălalt tot ce este al vostru: timpul, spaţiul. Materialul şi imaterialul. Prezentul şi viitorul, ceea ce este aici şi ceea ce este dincolo. Visurile tale şi ale lui. Problemele, lacrimile, râsetele, bucuriile tale.”

Un studiu al Universităţii din Zürich a demonstrat că persoanele generoase sunt mai fericite. Publicat în revista Nature Communications, acesta cerea unui număr de 50 de voluntari să se gândească ce ar dărui unei persoane iubite. Voluntarii au primit bani şi au fost împărţiţi în două grupuri: membrilor unui grup li s-a spus că-i pot cheltui pentru ei înşişi, celorlalţi să facă un cadou cuiva cunoscut. Imagistica a arătat că zonele din creier asociate cu fericirea s-au activat mai mult în cazul celor care foloseau banii pentru altă persoană.

S-a mai demonstrat că suma de bani nu era importantă, ceea ce confirmă că gesturile mărunte contează la fel de mult. Profesorii Tobler şi Fehr de la Departamentul de Economie, împreună cu alţi cercetători internaţionali, au dovedit că simpla intenţie de a fi generos produce un schimb neuronal şi activează zona altruistă din creierul nostru, ceea ce duce la intensificarea interacţiunii dintre această zonă şi cea asociată fericirii. Generozitatea este o floare rară şi de aceea, delicată. Pentru a creşte, are nevoie de anumite condiţii. De exemplu, nu trebuie să fim generoşi pentru a obţine ceva în schimb.

„Dacă o dată nu primeşti zâmbetul aşteptat, fii generos şi oferă-l pe al tău. Pentru că nimeni nu are atâta nevoie de un zâmbet precum cel care nu ştie să le zâmbească celorlalţi”, a spus Dalai Lama.