Multa vreme observatiile psihologice erau exprimate si ramaneau intr-un cerc restrans, nefiind luate in seama, reprosandu-li-se totdeauna lipsa obiectivitatii, lipsa suportului stiintific, apropierea de speculatia subiectiva. Observarea comportamentului uman, interpretarea gandurilor, viselor, obsesiilor, frustrarilor nu puteau ravni la dreptul de a locui in cetatea celor aflati in cautarea adevarului absolut; aceasta era opinia majoritatii. Abia secolul al XX-lea avea sa aduca o schimbare radicala; de atunci aspectele vietii launtrice, experientele subiective ies din sfera superstitiei, neseriosului, imaginarului, unde le asezase un scientism gaunos, devenind un factor determinat al intelegerii vietii omenesti in intregul sau. Oamenii din vechime isi exprimau trairile psihologice si relatiile interumane prin mituri si ritualuri.

Omul contemporan incearca sa inteleaga principiile care dau seama de psihicul feminin si de cel masculin.

„Daca vrem sa intelegem natura acestor reactii ascunse, trebuie sa

renuntam la atitudinea noastra intelectuala superioara, care le

considera niste erori, greseli sau aiureli si sa ne straduim sa le

intelegem in propriii termeni. Pentru ca avem de-a face cu niste 

lucruri atat de imperceptibile, incat intelectul si analiza rationala nu

sunt capabile sa le surprinda. Femeile insele sunt in impas cand

trebuie sa le defineasca sau sa le explice, pentru ca, in marea

majoritate a cazurilor, ele sunt rupte de insusi principiul care le 

conditioneaza din interior, chiar daca necunoscut lor”,

 

afirma Mary Esther Harding, discipol al lui Jung, intr-o carte recent aparuta in limba romana: Misterele femeii. Simboluri si ritualuri de initiere de-a lungul timpurilor, cu o introducere de C.G. Jung, traducere din limba engleza de George Arion, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Arhetip”, 2019, 288 p. Simbolul cu care a fost identificat principiul feminin inca din antichitate este Luna, „Mica Lumina, cea care guverneaza peste noaptea instinctelor si a perceptiilor neclare ale lumii intuitive launtrice”, spre deosebire de Marea Lumina, care guverneaza ziua ratiunii si a intelectului. Mary Esther Harding considera ca simbolismul lunii ar putea ajuta la descifrarea misterului feminin, a principiului feminin. 

In credintele popoarelor primitive, in mitologie, Luna era o prezenta benefica, era o forta fertilizatoare, un simbol al puterii fertilitatii, in comunitatile primitive, Luna fiind numita deseori Suverana Femeilor. In cunoscuta sa carte, Structurile antropologice ale imaginarului, Gilbert Durand scria:

„luna apare ca marea epifanie dramatica a timpului. In vreme ce

soarele ramane asemanator cu el insusi, in afara rarelor sale eclipse,

in vreme ce nu lipseste decat un scurt rastimp din peisajul uman,

luna, in ce-o priveste, e un astru care creste, descreste, dispare, un

astru capricios, care pare supus temporalitatii si mortii.”

 

Datorita lunii si intervalelor dintre fazele sale se masoara timpul. Pentru omul antic, Luna era reprezentarea feminitatii, simbolul esentei femeii, un simbol care ar trebui bine cunoscut si de barbati, pentru buna intelegere a principiului feminin, a Erosului, reprezentat de Luna, si a principiului masculin, Logosul, reprezentat de Soare. Mary Esther Harding analizeaza cateva dintre reprezentarile timpurii ale Lunii ca zeitate, de pe intreg cuprinsul globului terestru. Folclorul si traditiile universale atesta legatura intre luna si ciclul lunar al femeilor: „Pentru barbatul primitiv, ritmul ei lunar care corespunde ciclului Lunii trebuie sa fi parut rezultatul evident al unei legaturi misterioase dintre cele doua”, noteaza autoarea. Sunt prezentate cateva dintre obiceiurile si restrictiile care priveau raporturile grupului cu femeile in timpul menstruatiei, specifice diverselor culturi arhaice, stranii pentru omul lumii moderne, dar care explica macar in parte de ce pentru gandirea naiva Soarele a devenit zeul barbatilor si Luna zeita femeilor:

„Este usor de explicat faptul ca Soarele ii apare

omenirii ca simbol al masculinitatii, in timp ce Luna

simbolizeaza femeia. Pentru inceput, Soarele este o

sursa constanta de lumina si de caldura si este demn de

incredere, in timp ce Luna este schimbatoare. Soarele ori

este pe cer, ori nu este.[...] Luna are un alt parcurs,

Ea nu straluceste ziua, dar stapaneste noaptea”

 

, scrie Mary Esther Harding despre misterioasa Luna, cea cu care multi oameni aseamana misterul feminin.   Asemanarea femeii cu Luna se refera si la o anume ciclicitate a vietii, ceea ce transpus in psihicul feminin inseamna multiple schimbari launtrice care trec de la viata psihica la cea fizica si sexuala. In comunitatile arhaice ciclul lunar al femeii ii dadea acesteia sansa unei perioade de izolare fata de comunitatea careia ii apartinea, iar aceasta ii oferea prilejul unei  coborari in sine, unei introversiuni reale, aceasta retragere din lume avand en efect tamaduitor.

Dar mecanismele psihicului uman nu sunt usor de descifrat, mitul Lunii cu schimbarile ei oferind surse care trebuie aprofundate, ceea ce intreprinde cu acribie Mary Esther Harding in cartea sa, care vorbeste despre Luna mama, despre zeita fecioara, despre preotii si preotesele Lunii, despre Ishtar, Isis si Osiris,  despre Luna schimbatoare, totul punctat prin observatii patrunzatoare despre psihicul feminin si cel masculin, autoarea nuantand observatiile maestrului ei, C.G. Jung, despre animus si anima, despre interferentele intre trasaturile specific feminine si masculine si transferul lor intre barbati si femei. Mary Esther Harding descrie cum „erotismul impersonal” ii atrage pe barbati: „Cand femeia insasi este imuna la iubire si o priveste doar ca pe un joc, o tehnica, ea isi joaca rolul de sirena ca sa castige un avantaj de pe urma lui. Cu cat este mai abila impersonal, cu atat cresc sansele ca barbatul sa fie prins fara speranta de scapare.” Este un aspect definitoriu al Lunii intunecate, faza timpurie a Lunii noi, care in planul comportamentului se exprima in femeia simbolizata de sirena.

Aparuta in 1936, cartea Misterele femeii, scrisa de Mary Esther Harding, primul analist jungian din Statele Unite ale Americii, este o contributie importanta la intelegerea structurii psihice a omului, a simbolurilor, miturilor si arhetipurilor perpetuate in timp, o incercare de a cauta in profunzimea fundamentelor arhetipale ale psihologiei feminine, oferind o vasta perspectiva asupra Logosului si a Erosului, asupra lui animus si anima, asupra Lunii cu stralucirile si intunecimile sale.