Ananda Coomaraswamy este recunoscut in prima jumatate a secolului al XX-lea drept unul dintre principalii promotori ai legaturii dintre filosofia occidentala (in special Plotin si Platon) si cea orientala. Intrega sa gandire sta sub semnul a ceea ce numea philosophia perennis, intelepciune ancestrala care nu poate fi redusa nici la un un pur sistem filosofic, nici la religie sau teosofie. Ea transcende timpul si atesta, in fapt, adevarul comun tuturor lucrurilor, fiintelor si realitatilor. Era vorba, asa cum o numea Mircea Eliade, de „traditia primordiala si universala prezenta in orice civilizatie autentica nonaculturata”. (1)

In 1979, in Istoria religiilor, tot Mircea Eliade era cel care le recunostea lui A. Coomaraswamy si Henry Corbin capacitatea de a fi intuit criza spirituala a Occidentului si, in consecinta, de a fi pus in evidenta valabilitatea unor principii si filosofii de origine orientala pentru omul modern. Interesul pentru arta indiana a persistat intreaga sa viata, iar Mircea Eliade il vedea ca pe un prim stadiu al preocuparilor sale hermeneutice. Istoricul roman remarcase, de altfel, apropieri de istoria religiilor in opera cercetatorului indian, in special in ceea ce priveste simbolismului fertilitatii htoniene reprezentat de Magna Mater, cosmogoniile acvatice, dar si diverse ritualuri si mitologii. (2)

Volumul dedicat artei traditionale se deschide cu o abordare personala a unor concepte-cheie ca mimesis (imitatia), aisthesis (perceptia), ethos (caracterul) sau adevarul artei rituale sau natura arhetipala a artei, cea care in India purta denumirea de „integrare metrica de sine (p. 47)”. Distinctia pe care o realizeaza autorul este, de fapt, intre arta semnificativa si eliberatoare care „il celebreaza pe Dumnezeu” si arta nesemnificativa („colorata de pasiunea lumeasca”, p. 48). Teoria sa, insa, trebuie evaluata cu un ochi critic, intrucat nu trebuie sa pierdem din vederea ca, pe alocuri, se neaga prin ea orice aport spiritual si, deci, cultural, din partea esteticilor moderne (p. 50). Nu trebuie uitat ca acest volum este conceput intr-un context menit nu sa nege formele artei in ansamblul lor, ci ca revolta fata de asimilarea ca estetica a oricarei forme de expresie. Din aceast punct de vedere, volumul devine o pledoarie pentru rigoare: „nu prin estetica noastra”, spune el, „ci prin retorica lor putem spera ca vom intelege si interpreta artele altor popoare si ale altor epoci decat a noastra” (p. 51).

Ideea care traverseaza, de fapt, intreaga colectie de texte publicata de editura Herald este aceea a unui spirit comun care poate fi gasit, de exemplu, la Dante Alighieri, William Blake sau in Evanghelii, dar, simultan, si in stiinte, fara de care arta nu este nimic. Analiza lui Coomaraswamy, adesea inclinata spre critica ferventa, pare sa reitereze de fiecare data ideea ca arta trebuie sa reflecte echilibrul dintre lumea vizibila si cea invizibila; este, in cele din urma, o pledoarie pentru umanitatea spiritualizata a artei.

Profetiile sale legate de faptul ca nu trebuie sa fii parte a unei culturi pentru a-i intelege profunzimea, ci doar sa accepti ca fiecare tip de arta se naste dintr-un intreg fond cultural, conectat cu intreaga umanitate. De la un punct incolo, Coomaraswamy ar fi fost incantat, probabil, sa vada ca, in zilele noastre, artistul este de mult coborat din turnul lui de fildes, incercand sa recupereze rolul manifest al artei, misiunea ei profunda de a redescoperi legaturile dintre om si universurile pe care si care il contin. - Carmen Mariana Chifiriuc, Prof.univ.dr. la Facultatea de Biologie.

Carmen Chifiriuc va fi prezenta la lansarea cartii Principiile Artei Traditionale de Ananda Coomaraswamy, care va avea loc vineri, 22 noiembrie, ora 18:30, la targul de carte Gaudeamus 2019. 

1. Mircea Eliade, History of Religions, Vol. 19, No. 2 (Nov., 1979), pp. 167-176, disponibil si aici  pagina consultata 10.11.2019.
2. Idem.