Copiii se nasc fără niciun mijloc de a se apăra sau de a înfrunta lumea. Copiii depind în totalitate de părinții lor pentru dragoste, acceptare și adăpost. Uneori, părinții nu reușesc să ofere adăpostul emoțional, psihologic și fizic necesar copiilor sănătoși. Acest lucru are ca rezultat adulții care sunt blocați în timpul traumei, care rămân pentru totdeauna conduși de o forță interioară, copilul interior.

În cartea Recuperarea în urma traumei, abuzului sau neglijenței emoționale - PTSD: 13 pași esențiali ai procesului de vindecare, Pete Walker, consilier în asistență socială și psihologică, lector, autor și psihoterapeut, exploreaza conceptul de reparentaj ca soluție la numeroasele efecte dăunătoare provocate de experiențele dureroase, traumatice, împreună cu lipsa de îngrijire din partea părinților disfuncționali, care lasă răni adânci în copilul interior. Aceste părți din interiorul nostru au un impact semnificativ asupra modului în care ne vedem pe noi înșine și asupra modului în care ne comportăm ca adulți. 

Ca o mamă pentru noi înșine, ne luăm angajamentul de a avea mai multă compasiune față de sine și apreciere pozitivă necondiționată. Automaternajul reprezintă un refuz categoric de a te deda la ură și abandon de sine. Decurge din conștientizarea faptului că autopedepsirea este contraproductivă. Automaternajul este îmbunătățit prin înțelegerea faptului că răbdarea și încurajarea de sine sunt mai eficiente decât autocritica și autorespingerea pentru a ajunge la vindecare.

Îți poți îmbunătăți abilitățile de automaternaj prin crearea imaginativă a unui loc sigur în inima ta, unde copilul interior și sinele tău din prezent sunt întotdeauna bineveniți. O tandrețe față de tine însuți practicată cu consecvență îl întâmpină pe copil în corpul adult în care locuiești acum și îi arată că acesta este un loc hrănitor acum, protejat de un adult cald și puternic.

Automaternajul poate fi îmbunătățit prin corectarea cognitivă a mesajelor negative venite din partea criticului interior cu acele cuvinte vindecătoare pe care copilul, după toate probabilitățile, nu le-a auzit niciodată de la părinți. Un client de-ai mei mi-a împărtășit odată această perlă de înțelepciune: „Gândurile – simplele gânduri, nimic mai mult – sunt la fel de puternice ca bateriile electrice… la fel de bune ca lumina soarelui sau la fel de rele ca otrava”.Iată deci câteva mesaje utile pentru a-ți hrăni creșterea compasiunii și a stimei de sine. Îți recomand să îți imaginezi spunându-i-copilului interior, mai ales atunci când trăiești un flashback.

Mulți copii abandonați intră în viața adultă simțind că lumea este un loc periculos și că nu sunt bine echipați pentru a se apăra. În timp ce automaternajul se concentrează în primul rând pe vindecarea rănilor provocate de neglijență, autopaternajul vindecă rănile neputinței de a te proteja de abuzurile parentale și, prin extensie, și de alte figuri de autoritate abuzive.

Autopaternajul are ca scop construirea asertivității și autoprotecției. Include învățarea confruntării eficiente cu abuzurile externe și/sau interne, precum și lupta pentru drepturile copilului adult. Când cel care se recuperează își face copilul interior să se simtă binevenit în fiecare aspect al ființei sale, instanța copil se simte din ce în ce mai sigură, devine din ce în ce mai vie și se exprimă tot mai mult. Pe măsură ce simte că sinele adult îi ia constant apărarea, se va simți suficient de sigur pentru a începe să își acceseze vitalitatea înnăscută, spiritul ludic, curiozitatea și spontaneitatea.

Reparentarea cu ajutorul celorlalți

Reparentajul în cea mai bună forma a sa este o dinamică de tip yin/yang care echilibrează procesele de reparentaj cu ajutorul celorlalți și al autoreparentajul, procese care se îmbunătățesc reciproc. Reparentajul trebuie inițiat și modelat uneori de către altcineva, cum ar fi un terapeut, un îndrumător, un prieten bun sau un grup de sprijin care ne arată cum să ne autoreparentăm.

Taoismul relaționării cu tine și cu ceilalți

Prin urmare, recuperarea este sporită la toate nivelurile atunci când beneficiezi de o formă de ajutor uman sigur. Încă o dată totuși supraviețuitorii cu un istoric de trădare deosebit de dureros ar putea avea nevoie de multă muncă pe alte niveluri înainte de a fi gata să riște vulnerabilitatea deschiderii către ajutorul relațional.

Cu toate acestea, recuperarea la niveluri profunde, precum și o existență umană sănătoasă sunt, de obicei, un amestec care combină diverse cantități de autoajutorare și ajutor primit de la alții. Munca relațională ajută la vindecarea rănii inițiale a abandonului familial, iar munca pe cont propriu scade abandonul de sine care apare, deoarece copilul a fost forțat să imite părinții care l-au abandonat. Cu cât practici mai mult timp diferitele tehnici de îngrijire de sine descrise de-a lungul acestei cărți, cu atât petreci mai puțin timp în autoabandon. Cu suficientă stăruință, îngrijirea de sine devine un obicei de neprețuit și de neînlocuit.

În recuperarea avansată, autoajutorarea și ajutorul relațional se amestecă într-un tao atotimportant. Tao este o combinație yin/yang de forțe opuse și complementare. Taoismul recuperării relaționale implică echilibrarea independenței sănătoase cu dependența sănătoasă de ceilalți.

Pentru supraviețuitor, această sinteză terapeutică poate apărea atunci când o relație de susținere îmbunătățită cu tine însuți îți permite să alegi și să te deschizi unei relații care să te ajute. Uneori, dobândirea unei relații sigure și de susținere cu o altă persoană promovează simultan creșterea capacității tale de a te susține. Apoi acest lucru te răsplătește cu o reducere a tendinței automate de abandonare de sine. În mod complementar, aceasta încurajează apoi dezvoltarea treptată a comunității – resursa vitală de care ai fost atât de pe nedrept lipsit în copilărie.

Cu cât ne susținem mai bine pe noi înșine, cu atât atragem și alte persoane care ne susțin. Cu cât suntem mai susținuți de alții, cu atât ne putem susține mai mult pe noi înșine. Uneori suntem inițiați în acest tao dinamic prin propriile noastre eforturi, alteori, prin binecuvântarea de a găsi un prieten care ne sprijină sau un aliat profesionist.

Pentru mulți dintre noi, supraviețuitorii, este necesar să fie depusă o cantitate considerabilă de muncă de autoajutorare înainte de a ne putea deschide către sprijinul relațional, înainte de a deveni suficient de lucizi și selectivi pentru a alege un sprijin cu adevărat sigur și util.

Lindsay C. Gibson, doctor in psihologie, psiholog clinician, psihoterapeut, ne propune în cartea Vindecarea traumelor provocate de părinții imaturi emoțional o Declarație a drepturilor copiiilor adulți cu părinți imaturi emoțional, utilă atunci când vă confruntați cu dificultăți într-o relație cu o persoana imatură emoțional. Aceste zece drepturi fundamentale rezumă ideea că aveți dreptul la propria voastră viață și la revendicarea autonomiei voastre emoționale, a libertății mentale și a vieții interioare

1. Dreptul de a pune limite
Am dreptul să pun limite comportamentului tău care rănește sau exploatează.
Am dreptul să retez orice interacțiune în care mă simt presat(ă) sau constrâns(ă).
Am dreptul să opresc orice cu mult înainte de a mă simți extenuat(ă).
Am dreptul să pun capăt oricărei interacțiuni pe care nu o găsesc plăcută.
Am dreptul să spun „nu” fără un motiv întemeiat.

2. Dreptul de a nu fi constrâns(ă) emoțional
Am dreptul să nu fiu salvatorul tău.
Am dreptul să-ți cer să obții ajutor de la altcineva.
Am dreptul să nu-ți rezolv problemele.
Am dreptul să te las să-ți gestionezi stima de sine fără aportul meu.
Am dreptul să te las să te descurci singur(ă) când suferi.
Am dreptul să refuz să mă simt vinovat(ă).

3. Dreptul la autonomie emoțională și libertate mintală
Am dreptul la toate sentimentele mele, oricare ar fi ele.
Am dreptul să gândesc ce vreau.
Am dreptul să nu fiu ridiculizat(ă) sau batjocorit(ă) în ce privește valorile, ideile sau interesele mele.
Am dreptul să mă deranjeze felul în care sunt tratat(ă).
Am dreptul să nu-mi placă purtarea sau atitudinea ta.

4. Dreptul de a alege relații
Am dreptul să știu dacă te iubesc sau nu.
Am dreptul să refuz ce vrei tu să-mi dai.
Am dreptul să nu fiu neloial(ă) față de mine însumi (însămi) doar ca să-ți fie ție mai ușor.
Am dreptul să pun capăt relației noastre, chiar dacă suntem rude.
Am dreptul să nu depinzi de mine.
Am dreptul să mă țin la distanță de orice persoană neplăcută sau obositoare.

5. Dreptul la comunicare clară
Am dreptul să spun orice, cât timp o fac într-un mod neviolent și care nu face rău.
Am dreptul să cer să fiu ascultat(ă).
Am dreptul să-ți spun că sunt rănit(ă) sufletește.
Am dreptul să vorbesc deschis și să-ți spun ce prefer cu adevărat.
Am dreptul să-mi spui ce vrei de la mine fără să presupui că ar trebui să știu.

6. Dreptul de a alege ce e mai bine pentru mine
Am dreptul să nu fac lucruri dacă momentul nu este potrivit pentru mine.
Am dreptul să plec oricând vreau.
Am dreptul să refuz activități sau întruniri pe care nu le găsesc plăcute.
Am dreptul să iau singur(ă) decizii, fără a mă îndoi de mine.

7. Dreptul de a-mi trăi viața în felul meu
Am dreptul să iau măsuri, chiar dacă tu nu crezi că e o idee bună.
Am dreptul să-mi investesc energia și timpul în ceea ce mi se pare mie important.
Am dreptul să am încredere în trăirile mele interioare și să-mi iau aspirațiile în serios.
Am dreptul să-mi dau cât de mult timp am nevoie și să nu fiu zorit(ă).

8. Dreptul la importanță egală și respect
Am dreptul să fiu considerat(ă) la fel de important(ă) ca tine.
Am dreptul să-mi trăiesc viața fără ridiculizare din partea altora.
Am dreptul să fiu tratat(ă) cu respect ca adult independent.
Am dreptul să refuz să simt rușine.

9. Dreptul de a-mi pune pe primul plan propria sănătate și stare de bine
Am dreptul să înfloresc, nu doar să prosper.
Am dreptul să-mi aloc timp ca să fac ceea ce-mi place.
Am dreptul să decid câtă energie și atenție dau altor oameni.
Am dreptul să mă gândesc bine la lucruri.
Am dreptul să mă îngrijesc de mine, indiferent ce ar crede alții.
Am dreptul să-mi aloc timpul și spațiul necesare ca să-mi hrănesc lumea interioară.

10. Dreptul de a mă iubi și proteja
Am dreptul la compasiune față de mine însumi (însămi) când fac greșeli.
Am dreptul să-mi schimb concepția despre mine când nu mi se mai potrivește.
Am dreptul să mă iubesc și să mă port frumos cu mine.
Am dreptul să nu mă critic și să mă bucur de individualitatea mea.
Am dreptul să fiu eu.