Mult timp lumea occidentala nu a stiut prea multe despre viata, cultura, religia si practicile vietii cotidiene ale orientalilor. Mai intai le-am descoperit teritoriul, apoi matasea si mirodeniile, apoi le-am trimis misionarii, dar le-am trimis misionarii si Biblia cu mult inainte de a incerca sa le intelegem credintele si modul de viata. Prioritara era raspandirea cuvantului biblic pe un teren pe care unii il vedeau arid; tarziu am incercat sa intelegem ca daca nu ne erau asemanatori in credinta si practici religioase, nu ne erau totusi straini. Primele intalniri nu au fost deloc amicale, au stat sub semnul confruntarii, unii nu au uitat sa ia sabia intr-o mana, in cealalta Biblia, asa cum se intamplase si la descoperirea Americii, ceilalti au ripostat persecutand si pedepsind. Tulburator in acest sens, si plin de invataminte, romanul Tacere, al lui Shusaku Endo, despre drama misionarilor crestini in Japonia veacului al XVII-lea.

O apropiere de traditiile milenare ale Orientului s-a produs abia in secolul al XX-lea, cand locul gandurilor cotropitoare a fost luat de dorinta de a cunoaste si de a intelege, de a patrunde tainele vietii monahale si ascetice, de a privi trasaturile distinctive ale meditatiei orientale, de a o scoate din zona magicului, a miraculosului, de a o privi ca un alt fel de incercare de a explora profunzimile sufletului omenesc. Plina de multiple intelesuri este in acest sens intalnirea lui C.G. Jung cu Orientul; se intampla in anul 1929, cand prietenul sau, sinologul Richard Wilhelm, i-a dat sa citeasca traducerea in germana a tratatului chinez de alchimie Secretul Florii de Aur, pe marginea caruia C.G. Jung a scris un amplu comentariu. Descoperise o alta lume.

O alta lume a insemnat si o frumoasa aventura intelectuala si editoriala, cititorul apusean fiind invitat la lectura, sub ochii sai avizi de cunostinte perindandu-se texte originale ale culturii si religiilor orientale, si deopotriva interpretari si comentarii. In Romania, ultimele trei decenii au marcat o fireasca apropiere de un univers ramas mult timp strain, pe deplin exotic. Mult timp, termeni precum budism, tantra, kundalini, sivaism, nondualism, dao, yoga, zen ascundeau numeroase necunoscute, dar tocmai din acest motiv lasau spatii libere speculatiilor celor dispusi sa scrie despre lucruri necunoscute. Fiind vorba despre o lume cvasi-necunoscuta nu intotdeauna editurile au ales cartile lamuritoare, multe privilegiind senzationalul in dauna studiilor profunde, castigul imediat si facil in detrimentul investitiei de lunga durata. Printre editurile care au ales calea dificila a raspandirii cunostintelor se numara si Herald care a publicat in colectiile sale („Tantra”, „Yoga”, „Zen”, „Himalaya”, „Daoism”, „Calea chineza”) studii si tratate in masura sa puna in lumina complexitatea spiritualitatii orientale. O recenta aparitie editoriala vine sa intareasca cele scrise mai sus: Lilian Silburn, Kundalini. Energia profunzimilor. Studiu cuprinzator bazat pe scrierile sivaismului nondualist din Casmir, traducere din limba franceza de Raisa Moldovan, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Tantra”, 2020, 272 p. De formatie filosof, Lilian Silburn (1908-1993) a fost o indianista franceza, specializata in budism, tantrism si sivaismul Casmirului. Intreaga cariera si-a desfasurat-o la Centre National de la Recherche Scientifique, unde a fost director de cercetari, considerata unul dintre cei mai buni cunoscatori ai tantrismului; este autoare si coordonatoare a numeroase lucrari de referinta, in care a urmarit preponderent semnificatia spirituala si filosofica a autorilor si operelor studiate, deschiderea lor mistica.

De multe ori occidentalii au inceput studierea unor aspecte ale spiritualitatii orientale din perspective care nu se suprapuneau peste conceptiile traditionale; de aceea indianistii occidentali au fost atrasi mai curand de „fiziologia mistica”, un ansamblu de cunostinte si practici care iau corpul uman ca punct de plecare. Pentru India traditionala importanta era conceperea universului ca un tot ordonat, un cosmos, asa cum era si corpul uman, acest univers in miniatura. De aceea de multe ori maniera in care intelegeau apusenii aspecte ale practicii si spiritualitatii indiene erau diferite de ceea ce sustineau orientalii. Dupa modul de intelegere a lumii analogic si intuitiv al vechii Indii, a crede ca totul vine din hazard este o idee venind dintr-o aberanta neintelegere a lumii, a raporturilor dintre lucruri. Dharma, legea interna a fiecarui lucru, ordinea sacra a lumii este ceea ce mentine macrocosmosul si microcosmosul. Hindusul isi descopera propriul corp printr-o explorare interioara care trece mult dincolo de vizibil. Dupa definitia clasica, yoga este metoda prin care constiinta umana obisnuita, cea a fiintei intrupate si limitate, este unita cu Constiinta Divina, adica cu Constiinta neconditionata, infinita si perfecta. Dar cum se poate omul uni cu Dumnezeu sau cu Absolutul.

Tantra afirma ca omul este ceea ce este acum, in actualitate, implinire a unei evolutii, a unei orientari, rod al devenirii, al unei miscari a energiei fundamentale. Energia fundamentala care este prezenta in microcosmosul uman, care prezideaza toate functiile sale si care ii sustine viata, se numeste Kundalini:

„Trezirea lui Kundalini este, intr-un anumit sens,

trezirea energiei cosmice latente care salasluieste in

fiecare fiinta umana si care este totodata sursa tuturor

puterilor, a intregii forte, a tuturor formelor de viata de

care fiinta umana este capabila. Yoga lui Kundalini nu

este o practica secundara: ea conduce la trezirea,

stapanirea si manifestarea acestei energii

fundamentale”,

 

 

scrie Lilian Silburn.

Kundalini este incoronarea caii energiei, sursa tuturor ritmurilor vietii; energia sa nu este decat vibratie, unda vibratorie a emanatiei. Kundalini urmareste armonizarea completa a ritmurilor disonante, regasirea ritmului primordial. Kundalini se aseamana unui sarpe, incolacit, sprijinit pe coada, dar care dincolo de puterea sa malefica se reveleaza ca un dar pretios, ca un rezervor de energie care evoca sarpele antic al profunzimilor: „Profunzimile domeniului sau sunt cele ale oceanului, cele ale atmosferei cu norii sai si cu ceata sa, precum si profunzimile terestre din care tasnesc izvoarele benefice, Ahirbudhnya inconjurand asadar Universul pe care il contine in el insusi”, noteaza Lilian Silburn. Trezirea energiei Kundalini ascunsa in noi este un proces care imbina practici concrete, dar si cele care tin de dizolvarea gandurilor, suspendarea suflului inspirat si expirat, activitati redate astfel de poeta casmiriana Lalla:

„In foalele trupului meu am suflat inauntru

si in afara si mi-am oprit suflul pe canalul gatului.

Atunci lampa a luat foc si mi s-a revelat natura mea

adevarata.

Apoi lumina mea launtrica s-a risipit.

Pentru ca eu sa pot percepe Realitatea

dinlauntrul tenebrelor

si sa ma prind de ea cu putere.”

Lilian Silburn insista in cartea sa pe sensul profund al practicii esoterice, pornind de la iconografia indiana care il prezinta pe Siva in ipostaza de hermafrodit, tantrismul aratand „modul in care experienta suprema include toate nivelurile realitatii, in care unitatea apare din chiar miezul dualitatii. Pentru tantrism, unificarea trebuie sa survina chiar si in timpul experientelor vietii obisnuite, oricare ar fi acestea si, datorita purificarii generate de Kundalini, energia poate fi transformata in energia purei Constiinte.” De prea multe ori europenii au sperat sa gaseasca in scrierile orientale manuale care sa-i apropie de suprema satisfactie in pasi repezi, or atingerea beatitudinii linistite si continue cere o transmutare atat conceptuala, cat si senzitiva. Cu siguranta multi cititori vor inchide cartea cand vor citi despre fuziunea esoterica, tandretea amoroasa plina de veneratie, elanul pur de iubire impersonala, iar aforismul tantric „ceea ce pentru omul obisnuit este un motiv al inrobirii, pentru un siddha este un prilej de eliberare”, poate aduce unora multa nedumerire.

Kundalini – o carte despre energia profunzimilor, despre sarpele abisal, despre pazitorul celei mai mari comori, adica ambrozia, bautura care aduce nemurirea, despre actiunea unificatoare, despre energiile unui centru unic. Kundalini evoca sarpele antic al profunzimilor, Ahirbudhnya, pazitor al apelor Vietii, cel care trebuie recunoscut ca fiind axul cosmic etern. Cartea lui Lilian Silburn este deopotriva despre mister si revelatie, despre functia unificatoare a lui Kundalini, despre energia profana care se transforma in constientizare, despre desteptarea energiei cosmice, latenta in fiecare fiinta, despre manifestarile vitalitatile profunde.