Pentru cei mai putin dispusi sa caute in profunzime, care se multumesc sa ramana la suprafata lucrurilor, alchimia nu este altceva decat arta transmutatiei metalelor, o pseudo-stiinta raspandita in Evul Mediu european; este arta de a face aur, prin care multi au cautat sa se imbogateasca, cu cheltuieli si eforturi minime. Cu siguranta multi necunoscatori au imbratisat cu bucurie definitia dispretuitoare a chimistului Fourcroy: „Alchimia i-a preocupat pe multi nebuni, a ruinat o multime de oameni lacomi si smintiti si a inselat o multime inca si mai numeroasa de indivizi creduli.”

In adevar, sub termenul de alchimie se afla o realitate istorica vasta si complexa. Chimistul francez Marcelin Berthelot, membru al Academiei franceze, sustinea ca

„Istoria alchimiei este teribil de obscura. Este o stiinta fara o radacina aparenta, care se manifesta brusc in momentul caderii Imperiului roman si care se dezvolta de-a lungul Evului Mediu, in mijlocul misterelor si al simbolurilor, fara a iesi din stadiul de doctrina oculta si persecutata; savantii si filosofii se amesteca si se contopesc cu halucinatii, cu magicienii, cu sarlatanii si uneori chiar cu nelegiuitii, cu escrocii, cu otravitorii si cu falsificatorii de bani.”

Dar spusele lui Marcelin Berthelot nu contineau nimic defaimator la adresa alchimiei, de vreme ce el insusi a studiat-o cu asiduitate si a scris tratate despre antica disciplina, ele dadeau curs opiniei publicului larg. A fost nevoie de studii, de cercetari, de abandonarea practicilor oculte, pentru ca in vremurile moderne alchimia sa revina la statutul ei adevarat. Mult timp s-a crezut ca alchimia s-a raspandit din vechiul Egipt in jurul bazinului Marii Mediterane, in vreme ce studii aprofundate au aratat ca alchimia era cunoscuta si practicata in China, India, Egiptul faraonic, Islam, in vechiul Israel, pentru a cunoaste un nemaiintalnit avant in Occidentul medieval (Avicenna, Roger Bacon, Arnaud de Villeneuve, Nicolas Flamel) si in Occidentul modern (Paracelsus, John Dee, Cornelius Agrippa von Nettesheim, Gerard Dorn, Robert Fludd, Michael Maier, Michael Sendivogius, Johann Valentin Andreae), pana la Julius Evola, C.G. Jung sau Marguerite Yourcenar. In ultimele trei decenii, Editura Herald a facut un efort sustinut de apropiere a cititorului roman de sursele autentice ale spiritualitatii, printre acestea numarandu-se si izvoarele alchimiei, multi din autorii amintiti mai sus fiind tradusi cu precadere in colectia „Quinta essentia”. Cu putin timp in urma a aparut o noua lucrare despre alchimie: Isabelle Robinet, Introducere in alchimia interioara daoista. Despre unitate si multiplicitate cu o traducere comentata a Versetelor trezirii la Adevar de Zhang Boduan; traducere din limba franceza de Tatiana Segal; Bucuresti, Editura Herald, colectia „Calea chineza”, 2021, 272 p.

In anul 1930, C.G. Jung a descoperit alchimia chineza prin intermediul traducerii pe care Richard Wilhelm a facut-o scrierii Secretul florii de aur, ceea ce a determinat apropierea lui de vastul teritoriu alchimic, roadele cercetarilor sale fiind cartile: Psihologie si alchimie, Studii despre reprezentarile alchimice si Mysterium Coniunctionis. Dupa acea data alchimia chineza a inceput sa fie descifrata si pentru cititorii europeni.

Isabelle Robinet (1923-2000), profesor de istorie si civilizatie chineza la Universitatea Aix-en-Provence, a fost unul dintre cei mai cunoscuti sinologi francezi. Alchimia interioara apare in China in secolul al VIII-lea sub forma unei meditatii care imprumuta in parte simbolurile alchimiei exterioare (plumb, mercur, cazanul, furnalul, cinabru) si, pe de alta parte, simboluri din Cartea Schimbarilor/Yi Jing. Alchimia exterioara se confunda cu traditiile doctrinale si mitologice privind nemurirea si era bazata pe doua practici principale. In prima, pornind de la cinabru (de valoare Yang si cereasca) se extrage mercurul (de valoare yin si pamanteana). A doua practica consta in amestecul mercurului obtinut pornind de la cinabru si de la plumbul autentic obtinut prin prelucrarea plumbului brut. Importanta acordata mercurului si plumbului are un rol central in trecerea de la alchimia exterioara la alchimia interioara. Isabelle Robinet subliniaza semnificatia simbolica a acestui proces, ca si posibilitatea sa de a fi in intregime interiorizat.

Procesul alchimic comporta o dimensiune simbolica in care elixirul are un statut atemporal, obtinerea elixirului fiind actul central al procesului alchimic; chiar si din aceste succinte descrieri intelegem ca atat alchimia occidentala, cat si cea chineza folosesc un limbaj voalat, termeni secreti pentru a descrie doctrinele si practicile lor. Este ceea ce Isabelle Robinet numeste artificii de retorica:

„Maestrii alchimisti se lovesc de problema universala a transmiterii si traducerii inefabilului in vorbe. Dao este inefabil, experienta mistica este inexprimabila si, totusi, afirma alchimistii, daca vrem sa dam seama despre aceste lucruri sau sa le transmitem, trebuie sa folosim limbajul. [...] Irationalul, sau mai cuprinzator, locul nerostitului este exprimat aici prin ceea ce as numi «transgresiune». Transgresiunea legilor logicii, a legilor limbajului si, mai cu seama, a legilor omenesti obisnuite.”

Alchimia interioara se bazeaza pe cosmologia traditionala chineza a scolii lui Yin si Yang, pe cei cinci agenti (lemn, foc, pamant, metal si apa), si aliaza vechile tehnici ale Suflului cu speculatii filosofice si metafizice. Are ca scop obtinerea Elixirului, sau cinabru, echivalentul pietrei filosofale din alchimia apuseana. Foloseste un limbaj metaforic care urmareste sa depaseasca limbajul comun, dar si notiuni admise comun, pentru a transmite si induce o viziune a lumii unde se aliaza Unul si Multiplul, unde se petrece paradoxala coincidenta a contrariilor:

„Datorita unei deplasari de identitati, lucrurile sunt indepartate de definitia lor imediata, de la propria lor identitate, pentru a fi deplasate spre Celalalt, contrarul lor, si printr-o structura cu perspective multiple si multidimensionale. [...] A se intoarce la sine pornind de la celalalt, a se intoarce la lume dupa ce a fost parasita: Apa zamisleste Metalul care zamisleste Apa.”

Alchimia interioara se intemeiaza pe o logica a ambivalentei unde fiecare lucru contine contrarul sau si o conceptie a lumii in care toate lucrurile se schimba, sunt in corespondenta analogica unele cu altele si trimit la Unitatea primordiala. Este vorba de a reface lumea pe planuri paralele: in ordinea cosmica si pe plan individual, mental si corporal. Arta alchimica incepe cu haosul original care contine germenele vietii, iar o parte a acestuia este prezenta in orice lucru. Aceasta parte este motorul operei, materia prima. Aceasta este constituita din plumbul si mercurul alchimice adevarate, care nu sunt plumbul si mercurul obisnuite, comune. Cartea lui Isabelle Robinet se incheie cu un studiu despre notiunea de xing, cuvant format din radicalul „inima” si ideograma „viata”, cuvantul avand de multe ori sensul de viata:

„Xing desemneaza acel ceva cu care o fiinta se naste, respectiv, caracterul sau originar si ca urmare fundamental, ceea ce-i este innascut.”

Cartea Introducere in alchimia interioara daoista, de Isabelle Robinet, este o remarcabila cercetare asupra alchimiei chineze, subiect care pentru mult timp a fost cufundat mai mult in legenda si mit, decat in aprofundare teoretica. Daca alchimia interioara daoista, disciplina atat intelectuala, cat si fiziologica, isi conduce discipolii catre iluminare, cu aceeasi indemanare Isabelle Robinet isi conduce cititorii intr-un univers fascinant acoperit secole de-a randul de necunoastere, de ignoranta. Lumea alchimiei daoiste este decojita rand pe rand de toate straturile inutile pentru a dezvalui prin interpretarea simbolurilor, prin trimiteri la autorii clasici chinezi, prin talmacirea trigramelor ceea ce inseamna frumoasa metafora pe care o propune alchimia interioara chineza, care recreeaza lumea intr-un vast sistem cosmologic, metafizic si metaforic. Alchimia interioara duce de la nefiinta la fiinta, extrage viata din inertia ei, o intemeiaza prin procedee alchimice, prin Suflu, prin imagini, cuvinte, concepte. Despre toate acestea si inca multe altele va afla cititorul cartii Introducere in alchimia interioara daoista.