Ca si in cazul altor intelepti ai lumii antice, in jurul lui Zarathustra s-a creat o aura de legenda, incat astazi este greu a indeparta legenda pentru a pastra doar cele adevarate, in sprijinul carora vin marturii, documente, izvoare clare, sigure. In buna parte legenda creata in jurul sau se aseamana cu ceea ce se spune despre inteleptul grec Pitagora; legenda spune ca cei doi s-ar fi intalnit, dar lipsesc marturiile. De asemenea, se spune ca ar fi autorii unor scrieri, dar la fel de bine se spune ca niciunul nu ar fi scris, mai credibila fiind varianta ca discipolii lor ar fi transmis altora invataturile celor doi intelepti, care mai tarziu au fost adunate.

Zarathustra, sau dupa unele opinii Zarathushtra, numit de greci Zoroastru, subliniind astfel reputatia de astrolog a inteleptului, a fost un profet iranian care a fondat mazdeismul, considerata prima religie monoteista. Nici data nasterii, nici locul nu sunt cunoscute; se crede ca s-a nascut undeva intre secolele VI-XII i.e.n., dar cei mai multi istorici accepta secolul al VI-lea, cel care l-ar pune in corelatie pe Zarathustra cu alti intelepti ai lumii antice amintiti in sursele vechi. Unii istorici ai religiilor considera ca singurele date non legendare sunt cele extrase din Gatha, poeme scrise intr-un stil rafinat si adeseori obscur, dar care reflecta o personalitate puternica, bine conturata. O aparitie editoriala recenta ne deschide cai de acces catre zoroastrism: Canturile divine ale lui Zarathustra. Invataturile, filosofia si misiunea Profetului revelate in texte sacre ale zoroastrismului, prima religie monoteista a lumii. Avesta – Yasna – Gatha, traducere si note de Radu Duma, cuvant-inainte de M.N. Dhalla, Bucuresti, Editura Herald, colectia „Bibliotheca Orientalis”, 2021, 190 p.

Religia pre islamica a Iranului este cunoscuta sub numele de mazdeism, prin referire la numele zeului sau dominant, Ahura Mazda, sau zoroastrism, dupa numele celui care ar fi predicat-o, Zoroastru sau Zarathustra. Numele acestui fondator de religie a fost cunoscut in cultura europeana inca din antichitate, fiind mentionat pentru prima data la mijlocul secolului al V-lea i.e.n. de Xanthos Lidianul, sub numele grecizat de Zoroastru, legislator al persilor, print al magilor, fondator al astrologiei, initiator al lui Pitagora. Europa Luminilor s-a interesat daca Zarathustra a fost un inventator al dualismului, un eretic periculos sau un profet monoteist, un rival al lui Moise. La mijlocul secolului al XVIII-lea, Anquetil-Duperron a descoperit in India fragmentele unei carti apartinand traditiei mazdeene, considerata cand opera a lui Zarathustra, cand transcrierea unor cuvinte ale sale. Atunci a inceput aventura zoroastrismului.

Religie a Iranului pre islamic, mazdeismul a supravietuit, dupa cucerirea araba si convertirea progresiva la islamism, doar in cateva zone restranse iraniene si in cateva regiuni indiene, mai cu seama in preajma orasului Bombay. Unul dintre specialistii in religia vechiului Iran, Jacques Duchesne-Guillemin, afirma ca este imposibil sa expui onest mazdeismul fara a avertiza cititorul asupra dificultatii subiectului, asupra caruia specialistii nu au cazut niciodata de acord, asa cum nu exista unanimitate asupra situarii in timp si spatiu a fondatorului acestei religii, Zarathustra. Dincolo de controverse, specialistii recunosc ca o parte a scrierilor sacre ale mazdeismului se gaseste in Avesta, compilatie liturgica realizata la porunca imparatului sasanid Supur, in jurul anului 310 e.n. In inima acestui corpus canonic, folosit inca si astazi in micile comunitati mazdeene, se gaseste o culegere de 17 poeme desemnate generic si simplu: Gatha/Canturi. Aceste Canturi se bucura de un prestigiu exceptional in raport cu alte parti constitutive ale Avesta: se spune despre ele ca sunt inima, ca au adunat in ele chintesenta doctrinei mazdeene. Mai mult, si de fapt aceasta sta la baza venerarii al carei obiect sunt, Gatha fiind atribuite insusi lui Zarathustra, Profetul inspirat care a dat forma definitiva a mazdeismului. Nu putini au fost cei care a comparat locul ocupat de Gatha in viata spirituala a mazdeenilor cu cel al Psalmilor in iudaism si in crestinism. Canturile sunt rostite in oficii religioase solemne si numai in limba originala, o varianta arhaica avestica, traducerile aparand mai tarziu, mai intai in dialecte orientale. Continutul acestor Canturi este unul mai mult religios decat filosofic, fiecare Gatha constand in strofe care exprima un sentiment mistic de adoratie. Autorul, care vorbeste la persoana intai, isi exprima admiratia pentru Intelepciunea divina care se manifesta in buna ordine care domneste in univers, din punctul de vedere al realitatii cosmice, cat si al faptelor omenesti:

„Aceasta Te intreb, spune-mi cu adevarat, o, Ahura,

- cine, la inceputuri, cand a avut loc creatia, a fost Tatal

Dreptatii (Asha)? Cine a hotarat calea [neclintita

a]soarelui si a stelelor? Prin cine creste luna si apoi se

face mica? Aceasta, o, Mazda, si inca multe altele, as

vrea sa stiu. Aceasta Te intreb, spune-mi cu adevarat, o,

Ahura, - cine tine pamantul dedesubt si cerurile sa nu

cada? Cine [tine] apele si plantele? Cine a dat iuteala

vanturilor si norilor? Cine este, o, Mazda, fauritorul

Cugetarii Bune? Aceasta Te intreb, spune-mi cu

adevarat, o, Ahura, ce artizan a creat lumina si

intunericul? Ce artizan a creat somnul si munca?

Cine a facut dimineata, pranzul si noaptea, care il

cheama pe adorator la datoria lui? (...) Aceasta Te

intreb, spune-mi cu adevarat, o, Ahura, - cum voi pastra

in cuget revelatiile Tale, o, Mazda, si cum voi putea sa

inteleg cum se cuvine invatamintele de viata pe care le

cer de la Cugetarea Buna si de la Dreptatea divina?

In ce fel sufletul meu se va impartasi din deplina

bucurie ce vine din bunatate?”

Dar Profetul stie ca aceasta lume lucreaza si raul, si Demonul Minciunii, si Vrajmasii binelui, si amagitorii. „In ce tinut voi fugi”, se intreaba Zarathustra. Este indemnat sa urmeze Cugetarea Buna, sa ramana statornic in credinta, sa alunge gandurile rele, trufia si neascultarea, pentru ca astfel ardoarea devotiunii ii vor aduce bunastarea si nemurirea in Imparatia sfanta.

Canturile amintesc de tulburatoare drama a lui Iov, povestita in Cartea lui Iov, text care apartine patrimoniului spiritual al umanitatii, o carte care abordeaza teme majore privind misterul raului si al suferintei, intalnirea cu Dumnezeu, raportul fidelitatii omului cu justitia divina, sensul vietii in perspectiva mortii. Iov trece printr-o experienta cutremuratoare, de la multumire la disperare, lovit de boala, de pierderea fiilor si fiicelor, a bunastarii, lasat prada lamentatiilor, intrebarilor si ispitelor Diavolului. Toate incercarile arata credinta lui Iov, desi el tot nu intelege mania lui Dumnezeu, nici intrebarile Sale:

„Unde erai tu, cand am intemeiat pamantul?

Spune-Mi, daca stii sa spui. Stii tu cine a hotarat

masurile pamantului sau cine a intins deasupra

lui lantul de masurat?”

Iov va intelege ca realitatea lui Dumnezeu nu corespunde conceptiei sale despre aceeasi realitate, ceea ce il restaureaza pe Iov ca om si il reasaza in starea sa de la inceput, alaturi de familie, in liniste si bunastare. Dintre toate cartile Bibliei, Cartea lui Iov este cea care a explorat cel mai curajos misterul suferintei si intrebarile pe care aceasta le pune omului si divinitatii. Rascruce a traditiilor sapientiale, profetice si psalmice, Cartea lui Iov este o scriere de neocolit pentru intelegerea suferintei, a dramei, o „paradigma pentru modul unei trairi religioase care are o importanta cu totul deosebita pentru vremea noastra. Astfel de experiente il coplesesc pe om venind atat din interior, cat si din afara, si e fara rost a le rastalmaci rational si a le atenua astfel apotropaic”, spunea C.G. Jung, autorul inegalabilului studiu Raspuns lui Iov.

Asa grait-a Zarathustra, o carte pentru toti si nici unul este una dintre cartile lui Friedrich Nietzsche care se deosebeste de celelalte prin subiect, prin lirism, prin bogatia inventiei simbolice, o carte revendicata deopotriva de filosofic si de poetic. Dupa zece ani petrecuti in sihastrie, in meditatie, Zarathustra hotaraste ca coboare catre lume pentru a-i invata pe oameni ca Supraomul este sensul pamantului. Ii va invata pe oameni despre intelepciune si iubire, despre viata ca vointa de putere, despre eterna reintoarcere si despre existenta traita de nenumarate ori, Zarathustra cautand neincetat adevarati discipoli. Pe cand avea doar 28 de ani, Richard Strauss a compus poemul simfonic Asa grait-a Zarathustra (1896), poem care interpreteaza muzical temele filosofice ale cartii lui Nietzsche; era ceva nou, noutatea cartii filosofului german si sonoritatile poemului lui Strauss asigurandu-i un rapid succes international. Misticul persan ii influentase pe Rameau (Zoroastre) si pe Mozart (Flautul fermecat). Se contura astfel un Zarathustra in care se impleteau armonios realul, mitul si legenda.