Hartile din epoca medievala ne pot oferi cunostinte unice despre perioada antichitatii, si cuprind totodata in afara reprezentarilor geografice, scene din mitologie sau istoria umanitatii. Adevarate artefacte culturale, hartile au ramas un mister prin elementele de simbolistica, cosmogonie sau prin prisma relatiei pe care au avut-o cu religia si spiritualitatea.
Ioana Zamfir (Muzeograf la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, autor) a povestit cu Sorin Lucaci despre hartile antice, limbajul cartografic si capacitatea mapamondurilor medievale de a ilustra credinte si conceptii fundamentale cu privire la ce este lumea si care este locul omului in univers.
Legatura dintre cartografie si spiritualitate se bazeaza
pe ideea de simbol si incepe inca din cele mai vechi
timpuri ale omenirii. La inceput nu a existat un termen
propriu-zis pentru harta decat foarte tarziu in epoca
moderna pentru ca hartile nu erau private ca obiecte de
sine statatoare cum se intampla astazi. Erau parte
dintr-un limbaj artistic dar care permitea si exprimarea
unor concepte filosofico-religioase. Una dintre cele mai
vechi harti, considerata poate cea mai veche harta din
istoria omenirii, este o harta babiloniana care prezinta
intreaga lume. Legatura cea mai importanta dintre
cartografie si spiritualitate ar fi exact aceasta viziune
cosmologica, hartile sunt un instrument pentru a
prezenta viziunea omului despre lume. Aceasta separare
dintre profan si sacru nu era atat de puternic trasata
cum este in prezent. Aceasta legatura se vede si la
nivelul mai concret al limbajului simbolic folosit in
harti. Apar anumite forme geometrice care au o
puternica incarcatura simbolica si care a avoluat
de-a lungul timpului. Hartile medievale folosesc
tot forma circulara pentru a reda ideea de intreg a
Universului. Iarasi un alt element important care se
regaseste si la Eliade ca simbol al sacrului este ideea de
centru in hartile medievale, axis mundi. Ierusalismul era
plasat in centru. Centrul fiecarei comunitati era legat si
de aceasta idee de axa a lumii.
Ioana Zamfir
Comentarii