Santideva a fost un calugar buddhist din secolul VIII si printre cele mai renumite si respectate figuri din intreaga istorie a buddhismului Mahayana. Santideva, asemeni lui Buddha Sakyamuni, s-a nascut intr-o familie regala, fiind destinat tronului. Insa in preajma incoronarii sale, el paraseste regatul tatalui sau, retragandu-se in solitudine si dedicandu-se meditatiei. In aceasta vreme a atins inalte stari de extaz si diferite puteri miraculoase.
Am vorbit cu Ovidiu Nedu (cercetator in studiul religiilor) si Sorin Lucaci (PR Herald) despre viata si predica lui Santideva ca poet budist si terapeut spiritual, si cateva dintre conceptele budiste
Santideva este mai degraba poet, are o latura lirica,
mai degraba decat filosofica. Asta nu il discrediteaza
din punct de vedere spiritual. Mai ales ca budismul nu
considera ca doctrina sa are un caracter cognitiv, ci mai
degraba un caracter psihologic. Doctrina budista nu
vizeaza neaparat transmiterea unor adevaruri, cat mai
degraba corectarea unor iluzii la care oamenii adera
prin deconstruirea lor. In felul acesta faptul ca Santideva
face apel la poezie sau la imagini foarte concrete,
sugestive, nu este un dezavantaj, ci accentueaza
impactul psihologic al actului sau de propovaduire
a doctrinei budiste. Santideva este un autor care pune
doctrina budista in forme concrete, pertinente si
transmite ideea absurditatii majoritatii constructiilor
umane intr-un mod foarte vivace. Santideva demoleaza
aceste iluzii, constructii nu neaparat printr-un discurs
filosofic, ci pur si simplu relevandu-le absurdul intr-un
mod foarte concret. El este considerat cel mai mare poet
budist. In principal lui Santideva ii repugna conceptul de
Sine, atasamentul fata de Sinele nostru. Practic ni se
propune o viziune foarte pacifista a unui univers in care
totul curge, nimic nu se delimiteaza si prin urmare
cauzele suferintei se vadesc a fi iluzorii. O mare parte a
suferintelor noastre au la baza relatiile defectuoase cu
semenii nostri. Santideva arata ca exista un sir de cauze
si de efecte care in final au indus asupra noastra starea
de suferinta. Suntem chinuiti de propriile noastre
interpretari.
Ovidiu Nedu
Comentarii