Christopher D. Wallis, licentiat al Universitatii Oxford in Religie Comparata si profesor de sanscrita la Universitatea Berkeley, ne ofera o carte foarte bine scrisa: Tantra Iluminata. Filozofia, istoria si practica unei traditii nemuritoare. Lucrarea este de o rigurozitate aproape academica, dar se diferentiaza de lucrarile aride de acest gen tocmai prin modul implicat si incitant in care abordeaza tema cartii.

Scriitorul se defineste pe sine ca fiind un savant-practicant, initiat in domeniul tantrismului inca de la varsta adolescentei. In primul rand, el realizeaza o indelunga definire a subiectului cartii, abordand Tantra atat din perspectiva unei intelegeri exterioare, cat si din cea a unei intelegeri launtrice. Termenul Tantra are sensul literal de „tesatura“, „urzeala“ si desemneaza un „sistem“, un „manual al unui sistem“, dar inseamna totodata si „scriere“ sau „carte“. In acest din urma sens, termenul se refera la o clasa de texte spirituale din a doua jumatate a primului mileniu si inceputul celui de-al doilea. Sfera lor principala de interes sunt modalitatile de a atinge Eliberarea si alte teluri de natura spirituala.

O explicatie necesara aici este ca Tantra nu poate fi identificata in vreun fel cu invataturile textelor de genul Kama Sūtra si are chiar foarte putin in comun cu sexualitatea asa cum este ea inteleasa astazi in Occident. In masura in care Tantra are tangenta cu sexualitatea in general, ea se refera doar la actul amoros fara ejaculare, in care barbatul realizeaza retentia fluidului seminal. Putem astfel spune ca ceea ce majoritatea barbatilor din zilele noastre cauta in actul sexual, adica orgasmul cu descarcare, este exact ceea ce in Tantra se evita fara exceptie.

Desigur, canalele New Age si internetul sunt pline de dezinformari in aceasta privinta, si probabil ca vom mai avea de suportat ceva timp aceste conceptii occidentale deformate despre Tantra, care pretind ca aceasta are legatura cu sexul. De destule ori, se face publicitate unor asa-zise ateliere de Tantra care sunt sustinute de instructori si conferentiari ce nu au o legatura reala cu traditia tantrica autentica. Autorul chiar afirma in acest sens: „Daca vreti sa-i testati, ii puteti intreba ce Tantra [ce scripturi] urmeaza (…) si ce mantra tantrica folosesc ei in sadhana lor (practica lor spirituala zilnica).“

Pana la urma, aceasta stare de lucruri il determina pe scriitor sa evidentieze faptul ca internetul este o sursa nesfarsita de afirmatii false si eronate despre practicile religioase din India. El precizeaza ca in lucrarea sa se va limita la o singura traditie specifica din spiritualitatea tantrica, una pe care o cunoaste in mod intim prin practica: Saiva Tantra, asa cum a fost aceasta practicata candva in Casmir.

Cartea contine unele anexe care prezinta liniile maestru-discipol ale diferitelor ramuri ale Sivaismului si Tantrei. Apogeul acestei traditii spirituale a fost atins in secolul al X-lea, prin eruditii maestri casmirieni Utpaladeva si Abhinavagupta. Cam un sfert din carte (pp.181-283) este alcatuit dintr-o istorie in mod necesar incompleta, dar chiar si asa foarte detaliata, a Sivaismului casmirian si a ramurilor sale din India de Sud, din Indonezia si din Tibet.

Aceste biografii sintetice ale personalitatilor majore ale Sivaismului sunt inegalabile in conturarea unei imagini vii a acestei traditii si a ascetismului indian in general. Sunt descrise noua traditii diferite din Saiva Tantra. Polii opusi principali din Tantra Sivaita sunt „calea ortodoxa“ sau calea mainii drepte, cunoscuta inca sub numele de Saiva Siddhanta, si calea asa-zisa a mainii stangi, care incalca mai toate regulile, specifica traditiei Kaula Tantra.

Unele dintre scolile Sivaismului erau institutii impunatoare, dar precum faimoasa universitate budista din Nalanda, au fost distruse de invaziile musulmane. Cu toate acestea, declinul Sivaismului nu a fost cauzat numai de distrugerile islamice: la un moment dat a aparut o comutare spontana spre miscarea devotionala Bhakti (care recurge mai degraba la abandonarea aspirantului in fata fiintei zeiesti adorate, decat la o autonomie atinsa prin abordarea tehnicilor yoga), dar si o crestere a scolii Natha, cu sinteza Sivaismului realizata in cadrul ei ce este cunoscuta sub numele de Hatha Yoga.

Un alt sfert al cartii (pp.285-365) este dedicat practicarii acestei cai. Scriitorul explica pe larg conceptele si modul efectiv de realizarea a initierii (diksa) si a transmiterii influentei spirituale (saktipata), precum si toate celelalte practici, inclusiv ritualul devotional realizat in prezenta unei reprezentari a zeitatii si vizualizarea meditativa (dhyana) atat de tipica in Tantra. In mod ideal, este necesara vizualizarea divinitatii in detaliu, cu toate aspectele simbolice si iconografice reprezentate in zilele noastre pe anumite postere, dupa care urmeaza procedeul de identificare completa cu fiinta zeiasca aleasa. Aflam, de asemenea, ca marele maestru tantric Abhinavagupta vorbea inca de acum un mileniu despre ceea ce noi cunoastem ca fiind „idei-forta“ in cadrul unei atitudini si credinte corecte si pure, suddha-vikalpa. Astfel, daca discipolul devenea constient ca are constiinta impregnata de o tendinta distructiva, de un gand nefast, sau de o imagine de sine distorsionata, i se recomanda sa isi reprezinte, sa formuleze si sa cultive in fiinta sa, cu atentie si discernamant – prin vizualizare si repetare adecvata, intocmai asa cum se procedeaza cu o mantra – exact opusul acelor aspecte malefice, adica anumite obisnuinte, imagini si idei constructive si binefacatoare, pentru ca in final acestea se vor impune si vor anihila pornirile nefericite.

Autorul ofera de asemenea un rezumat limpede al filosofiei Saiva Tantra (pp.47-169). Invataturile sunt legate simultan de realitatea traita. Astfel, cele patru stari fundamentale ale constiintei (starea de veghe, starea de somn cu vise, starea de somn profund fara vise si „cea de-a patra“) nu sunt pur si simplu enumerate, asa cum se face in multe alte carti, ci sunt explicate si chiar si combinatiile lor: starea de vis in starea de veghe, starea de somn cu vise in starea de somn profund etc. Sunt prezentate conceptele fundamentale ale invataturii spirituale a Sivaismului casmirian, cele 36 de trepte ale realitatii universale (tattvas), cele 12 emanatii ale lui Kali, cele 4 niveluri ale Logosului etc. Dar caracteristica majora a acestei viziuni asupra lumii este cuplul esential Siva - Sakti, cu tot ceea ce semnifica el.

In concluzie, lucrarea Tantra Iluminata il poarta pe cititor intr-o calatorie fascinanta pana in inima traditiei tantrice: invataturile sale cheie, liniile fundamentale si practicile transformatoare. De la descoperirea in urma cu 100 de ani a Tantrei in Occident, au existat destule speculatii si putine informatii corecte despre aceasta miscare spirituala. Acum, ne este prezentata, pentru prima data in limba romana, o introducere relativ simpla si accesibila a acestei traditii sacre, care isi are inceputurile cu milenii in urma, in indepartatul subcontinent al Indiei. Tradusa folosind surse sanscrite primare si oferind o privire profunda asupra practicii spirituale, aceasta carte dezvaluie cititorului interesat o perspectiva originala asupra bogatei istorii a Tantrei si a invataturilor sale spirituale.

O recenzie semnata de Teofil Teodorescu.