Christopher D. Wallis, licențiat al Universității Oxford în Religie Comparată și profesor de sanscrită la Universitatea Berkeley, ne oferă o carte excepțional de bine scrisă: Tantra Iluminată. Filozofia, istoria și practica unei tradiții nemuritoare. Lucrarea are o rigoare aproape academică, dar se distinge clar de lucrările aride de acest gen prin modul implicat și captivant în care abordează tema.

Autorul se definește ca fiind un savant-practicant, inițiat în domeniul tantrismului încă din adolescență. În primul rând, el propune o definire amplă a subiectului cărții, abordând Tantra atât din perspectiva unei înțelegeri exterioare, cât și din cea a unei experiențe launtrice.

Termenul Tantra are, în sens literal, semnificația de „țesătură” sau „urzeală” și desemnează un „sistem” sau un „manual al unui sistem”. De asemenea, poate însemna și „scriere” ori „carte”. În acest din urmă sens, se referă la o clasă de texte spirituale apărute în a doua jumătate a primului mileniu și începutul celui de-al doilea, al căror scop principal este de a ghida căutătorul spiritual către Eliberare și alte realizări de natură interioară.

O precizare esențială este aceea că Tantra nu poate fi confundată în niciun fel cu învățăturile textelor de tip Kama Sūtra, având foarte puțin în comun cu sexualitatea așa cum este înțeleasă astăzi în Occident. În măsura în care are vreo legătură cu sexualitatea, aceasta se referă la actul amoros fără ejaculare, în care bărbatul practică reținerea fluidului seminal. Putem spune, așadar, că ceea ce majoritatea bărbaților caută în actul sexual – orgasmul cu descărcare – este exact ceea ce, în Tantra autentică, se evită fără excepție.

Canalele New Age și internetul abundă în dezinformări pe acest subiect, iar probabil că vom mai avea de suportat o vreme aceste concepții occidentale deformate, care susțin în mod eronat că Tantra ar avea o legătură directă cu sexul. Adesea sunt promovate așa-zise „ateliere de Tantra” conduse de instructori sau conferențiari care nu au nicio conexiune reală cu tradiția tantrică autentică. În acest sens, autorul afirmă tranșant:

„Dacă vreți să-i testați, îi puteți întreba ce Tantra [ce scripturi] urmează (…) și ce mantră tantrică folosesc ei în sādhana lor (practica lor spirituală zilnică).”

Această stare de fapt îl determină pe Wallis să evidențieze că internetul este o sursă inepuizabilă de afirmații false și eronate despre practicile religioase din India. El precizează că, în această lucrare, se va limita la o singură tradiție specifică din spiritualitatea tantrică, una pe care o cunoaște intim prin practică: Śaiva Tantra, așa cum a fost ea trăită odinioară în regiunea Kashmirului.

Cartea conține și anexe care prezintă liniile maestru-discipol ale diferitelor ramuri ale Śivaismului și Tantrei. Apogeul acestei tradiții spirituale a fost atins în secolul al X-lea, prin marii maeștri casmirieni Utpaladeva și Abhinavagupta. Aproximativ un sfert din carte (pp. 181–283) este dedicat unei istorii – inevitabil incomplete, dar remarcabil de detaliate – a Śivaismului casmirian și a ramurilor acestuia din sudul Indiei, Indonezia și Tibet.

Biografiile sintetice ale marilor personalități ale Śivaismului oferă o imagine vie asupra acestei tradiții și a ascetismului indian în general. Sunt descrise nouă tradiții diferite din Śaiva Tantra, ale căror poli opuși sunt calea ortodoxă sau „a mâinii drepte” (Śaiva Siddhānta) și calea mai neconvențională a „mâinii stângi”, asociată tradiției Kaula Tantra, care încalcă în mod deliberat majoritatea normelor.

Unele dintre școlile de Śivaism funcționau ca instituții religioase și academice impunătoare, dar, asemenea celebrei universități budiste de la Nālandā, au fost distruse în timpul invaziilor musulmane. Totuși, declinul nu s-a datorat exclusiv acestor distrugeri: a avut loc și o tranziție spontană spre mișcarea devoțională Bhakti, care înlocuiește autonomia spirituală dobândită prin yoga cu abandonul total față de o ființă divină adorată. De asemenea, s-a manifestat ascensiunea școlii Nātha, care a realizat o sinteză a Śivaismului cunoscută astăzi sub numele de Haṭha Yoga.

Un alt sfert al cărții (pp. 285–365) este dedicat practicii efective. Wallis explică pe larg conceptele și metodele inițierii (dīkṣā), ale transmiterii influenței spirituale (śaktipāta), dar și ritualul devoțional cu imaginea divinității și vizualizarea meditativă (dhyāna), atât de caracteristică în Tantra. În mod ideal, divinitatea este vizualizată în detaliu, cu toate atributele sale simbolice și iconografice, ca în posterele moderne; urmează apoi identificarea totală cu această ființă zeiască.

Aflăm, totodată, că maestrul Abhinavagupta vorbea, acum o mie de ani, despre ceea ce noi am numi azi „idei-forță” – concepte cultivate deliberat pentru a înlocui gândurile sau tendințele negative. Dacă discipolul devenea conștient de o înclinație distructivă, o idee nefastă sau o imagine de sine distorsionată, i se recomanda să cultive contrariul – o imagine, o idee benefică, repetată cu atenție și discernământ, asemenea unei mantre, până când aceasta se impunea și neutraliza complet vechea tendință.

Autorul oferă, de asemenea, un rezumat limpede al filosofiei Śaiva Tantra (pp. 47–169). Învățăturile sunt permanent raportate la experiența trăită. Cele patru stări fundamentale ale conștiinței – veghea, somnul cu vise, somnul profund fără vise și „cea de-a patra” stare – nu sunt doar enumerate, ci explicate și corelate între ele. Sunt prezentate conceptele esențiale ale metafizicii casmiriene: cele 36 de tattva-uri (niveluri ale realității), cele 12 manifestări ale zeiței Kālī, cele 4 niveluri ale Logosului ș.a.m.d. Esența acestei cosmologii o constituie cuplul Śiva–Śakti, expresie a conștiinței divine și a puterii sale creatoare.

În concluzie, Tantra Iluminată îl poartă pe cititor într-o veritabilă călătorie până în inima acestei tradiții: învățăturile sale fundamentale, liniile de transmisie și practicile transformatoare. De la primele încercări de cunoaștere a Tantrei în Occident, acum mai bine de o sută de ani, am avut parte mai mult de speculații decât de surse de încredere. Astăzi însă, pentru prima dată în limba română, ni se oferă o introducere accesibilă și totodată profundă într-o tradiție sacră care își are originile în îndepărtatul subcontinent indian. Tradusă din surse sanscrite primare și scrisă cu pasiune și rigoare, această carte dezvăluie o viziune originală asupra Tantrei și a bogatei sale moșteniri spirituale.