V-ati gandit vreodata ce se ascunde in spatele unei porniri necontrolate de a manca sau care este legatura dintre nevoia de perfectiune si mancatul compulsiv? Folositi mesele copioase ca recompense pentru atingerea anumitor obiective zilnice? Comportamentele nesanatoase si dependentele care vizeaza nutritia apar pe fond psihic din dorinta de a inlocui emotiile negative si sentimentele de devalorizare, vinovatie sau rusine cu senzatia unei recompense. De asemenea apar ca urmare a unor preocupari excesive pentru aspectul fizic si greutatea corporala, printr-o stima de sine scazuta, prin neacceptarea felului in care suntem si aratam.

Apeland la studii de caz si mituri, Marion Woodman, analist jungian, exploreaza si explica in cartea Dependenta de perfectiune intr-o maniera originala dedesubturile si capcanele comportamentelor compulsive. Ne face sa intelegem de ce denaturam nevoia de afectiune si iubire intr-o foame nestapanita de lucruri, de mancare, de putere.

In interviul realizat alaturi de Ancuta Coman Boldisteanu, psihoterapeut, fondatorul proiectului Emotii si kilograme in plus vom afla cum ii afecteaza pe copii comportamentul parintilor vesnic nemultumiti de realizarile acestora si de ce acest comportament poate conduce la aparitia perfectionismului, are este legatura dintre tulburarile de alimentatie (bulimia, anorexia, mancatul compulsiv) si nevoia de a fi perfect, de ce foamea emotionala este o senzatie care se declanseaza brusc atunci cand ne simtim tristi sau deprimati.

Aceasta carte aduce perspectiva jungiana asupra

dependentelor. Cand simtim ca pierdem controlul asupra

comportamentelor noastre repetitive vorbim despre

dependenta: simt ca mancarea ma domina sau dorinta

de a manca este compulsiva, irezistibila, nu ma pot

stapani, controla. Cumva este senzatia ca obiectul

dependentei pune stapanire pe noi, devine mai mare

si noi devenim neputinciosi. Dependenta de perfectiune

este despre lumea in care traim, perioada istorica in

care ne aflam, care pune un accent foarte mare pe a face

lucrurile cat mai bine, de a face cat mai mult posibil,

pune mai mult accentul pe a face si mai putin pe a fi.

 

Marion Woodman vorbeste despre faptul ca ne-am

pierdut conectarea cu energia noastra primordiala,

cu esenta noastra, cu sinele nostru. Femeia din

perspectiva jungiana si-a pierdut conectarea cu esenta

ei feminina si incearca sa faca lucruri si din sfera

masculina, sa indeplineasca sarcini si roluri masculine

si cu asteptari foarte mari. Pentru ca rolurile se mai

intrepatrund, e firesc sa fie asa, dar ocazional, nu pe

perioade lungi de timp. Nu putem face toate lucrurile

la superlativ in acelasi timp, e utopic. Poate reusim pe

o perioada scurta de timp, dar cu mult efort, cu o

mobilizare mare de resurse si cu oboseala foarte mare.

Aceste lucruri ne duc treptat spre dependente: mancare,

shopping, alcool, substante si alte forme de adictii.

Referitor la dependenta de perfectiune, nevoia parintelui

de a avea un copil care sa faca lucrurile cat mai bine ii

transmite copilului o presiune foarte mare, presiunea

asteptarilor parintelui. Si ii transmite copilului mesajul

ca nu este suficient de bun, de fapt ce nu a reusit

parintele sa faca in copilaria sa pune pe umerii

copilului. (Ancuta Coman Boldisteanu)